Falimentul. Etapele Falimentului
O operatiune realizata de o persoana fizica sau juridica care are drept scop stingerea totala sau partiala a unei datoriiAplicarea acestei proceduri are loc in momentul in care, in mod cert, redresarea unei societati comerciale nu mai este posibila, singura solutie de achitare a datoriilor sale comerciale fiind lichidarea in intregime a activului.
Legislatia privind falimentul a cunoscut in multe tari o evolutie in balanta puterii dintre interese diferite, in paralel cu transformarea structurala a economiei si cu dezvoltarea istorica a societatii in general. Prevederile legislatiilor nationale privind falimentul trebuie adaptate specificitatilor fiecarei tari, desi preluarea unor standarde international acceptate ar putea avea avantajele ei. Problema este ca astfel de standarde sunt greu de definit; pe plan international exista astazi un numar mare de schimbari in legislatia privind falimentul si un set de directii in care aceste schimbari au loc.Stiglitz sustine ca nu exista nici o legislatie nationala privind falimentul care sa fie in mod evident cea mai buna pentru toate partile interesate din societate, cu alte cuvinte nu exista o legislatie privind falimentul care sa fi Pareto-optimala Si totusi, se poate admite ca exista intotdeauna o legislatie mai buna decat celelalte posibile, in conditiile date, din punct de vedere al unei economii nationale.
Legislatiile diferite privind falimentul impun diferite costuri informationale si alocari diferite ale riscului, iar o parte dintre ele se pot dovedi ineficiente. Daca regimul privind falimentul nu este universal, si nici legislatia nu este, in schimb scopurile falimentului sunt relativ universale.
I. Principii ale falimentului:
Plecand de la premiza ca un regim functional al falimentului este esential pentru eficienta unei economii de piata, Stiglitz (2003) rezuma la randul sau trei principii ale falimentului.
. In primul rand, rolul central al falimentului in economiile capitaliste moderne este acela de a incuraja reorganizarea firmelor. In multe tari, printre care si Statele Unite, nu mai poate fi pus semnul egal intre faliment si lichidare sau simplul transfer de proprietate de la debitor la creditor.
. In al doilea rand, falimentul nu ii afecteaza doar pe debitori si creditori, ci si pe alte parti interesate - in primul rand, pe angajatii firmei debitoare. Consumatorii pot fi si ei parti interesate, mai ales in cazul monopolurilor sau utilitatilor publice. Apare asadar o externalitate importanta: rezolvarea conflictului dintre debitori si creditori afecteaza si terte parti.
. In al treilea rand, o procedura de faliment ar trebui sa asigure alocarea mai eficienta a resurselor dupa faliment. Aici intervin o serie de factori, uneori cu influente contradictorii: o procedura inceata tine pe loc activele firmei in cauza, privand-o astfel de posibile sanse de redresare; cea mai rapida rezolvare implica mentinerea managementului existent - cei chemati sa rezolve problema sunt cei care au creat-o; managementul existent este cel mai predispus la intelegere fata de terte parti (non-creditori).
II. Scopuri ale falimentului:
Banca Mondiala, in cadrul initiativelor sale de a dezvolta cooperarea internationala in domeniul insolventei, si de a stabili o serie de principii si recomandari generale, sugereaza trei scopuri fundamentale pe care le are falimentul (Banca Mondiala, 2004).
. Primul scop este maximizarea valorii totale distribuite creditorilor, actionarilor, angajatilor, si celorlalte parti interesate. Firma in cauza poate fi reorganizata, vanduta sau lichidata - oricare dintre optiuni poate fi aleasa daca genereaza maximum de eficienta.
. Al doilea scop este reabilitarea afacerilor viabile si lichidarea celor neviabile. Legislatia privind falimentul nu trebuie sa fie nici prea dura cu firmele care pot avea un viitor, nici prea ingaduitoare cu firmele care au doar trecut.
. Al treilea scop este prioritizarea cat mai simpla, mai predictibila, a creantelor: creditorii cu credite garantate ar trebui platiti primii. In acest mod se consolideaza institutia creditului si se reduc semnificativ costurile de creditare
Procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea(ternem CNA). Orice forma de mesaj, difuzat fie in baza unui contract cu o persoana fizica sau juridica, publica ori privata, in schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind exercitarea unei activitati comerciale, mestesugaresti, profesionale, Persoana desemnata cu intocmirea documentatiei privind lichidarea unei societati comerciale.Desemneaza o invitatie publica adresata de catre AM/OI unei categorii clar identificate de solicitanti, in vederea depunerii cererilor de finantare pentru proiecte, in cadrul unui domeniu de interventie al axelor prioritare din Programul Operational Regional 2007-2013 sau din Programele Operationale Sectoriale.Persoana desemnata cu intocmirea documentatiei privind lichidarea unei societati comerciale.Procedura de impartire a patrimoniului cu prilejul lichidarii societatii ca urmare a fuziunii sau a dizolvarii acesteia, ce are ca obiect realizarea elementelor de activ Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.Persoana desemnata de catre tribunal pentru a reprezenta masa creditorilor unei companii aflata in procedura de lichidare; Procedura falimentului parcurge urmatoarele etape: a) Luarea primelor masuri:
- ridicarea drepturilor debitorului de a-si administra averea;
- sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului;
- inventarierea acestor bunuri;
- luarea masurilor de conservare a bunurilor;
- vanzarea unor bunuri;
- blocarea depozitelor bancare;
- inscrieri sau inregistrari in registrele de publicitate imobiliara.
b) Stabilirea masei pasive:
- intocmirea listei creditorilor, a listei bunurilor debitorului si a contului de
profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
- verificarea creantelor si intocmirea tabelelor de creante;
- intocmirea de catre lichidator a tabelului preliminar al tuturor obligatiilor
debitorului;
- solutionarea de catre judecatorul-sindic a contestatiilor;
- intocmirea si afisarea tabelului definitiv al obligatiilor debitorului.
c) Efectuarea lichidarii:
- vanzarea bunurilor debitorului la licitatie sau direct, cat mai avantajos si cat
mai repede, la timpul potrivit si la pretul maxim;
- evaluarea bunurilor prin expert;
- publicitatea vanzarilor;
- incasarea veniturilor rezultate din administrarea bunurilor debitorului;
- depunerea sumelor obtinute din vanzari;
- plata taxelor, a timbrelor si a tuturor cheltuielilor aferente vanzarii bunurilor,
Inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor
bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate in conditiile art.22
din lege;
- plata creditorilor care au garantii reale.
d) Distribuirea sumelor presupune:
- intocmirea de catre lichidator a raportului si a planului de distribuire si
notificarea acestora catre creditori;
- solutionarea de catre judecatorul-sindic a obiectiilor la raport si la plan;
- acoperirea cheltuielilor aferente procedurii de lichidare si plata creantelor in
ordinea stabilita de lege;
- consemnarea unor sume pentru plata ulterioara a unor creante;
- rezolvarea contestatiilor cu privire la creante;
- intocmirea raportului final si a bilantului de catre lichidator, solutionarea
obiectiilor la acestea si aprobarea lor de catre judecatorul-sindic;
- distribuirea finala a fondurilor debitorului.
e) Inchiderea lichidarii, la cererea lichidatorului, printr-o hotarare a judecatorului sindic.
Rolul esential al bancilor in economie este reliefat si de reglementarea falimentului bancilor in functie de specificul constituirii si functionarii lor. In ceea ce priveste subiectele la care se refera prevederile Ordonantei guvernului nr. 10/2004, acestea sunt societatile comerciale bancare, persoane juridice romane si filialele lor.
Pe cale de consecinta, ies de sub incidenta reglementarilor invocate mai sus sucursalele bancilor, persoene juridice romane si sucursalele bancilor straine, care vor vor intra in procedura falimentului doar odata cu societatea - mama, romana sau straina.
Potrivit Ordonantei Guvernului nr.10/2004, organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul sindic, lichidatorul.
Procedura falimentului se aplica acelei banci devenite insolvabila, atunci cand aceasta nu a onorat integral creantele certe, lichide si exigibile, pe o perioada de cel putin 30 de zile, sau cand valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului sau.
Falimentul este declarat de catre un tribunal care se sesizeaza in urma unei cereri introduse de catre banca debitoare, de catre creditori ai acesteia sau de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR
Procedura se declanseaza, de regula, dupa ce BNR constata ca masurile de supraveghere speciala nu au putut conduce la evitarea insolvabilitatii. Potrivit prezentei legi, tribunalul desemneaza judecatorul sindic, expertii autorizati sa-l ajute si, cu acordul BNR, lichidatorul.
Dupa parcurgerea tuturor etapelor legale, hotararile tribunalului sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs. Hotararea tribunalului de incepere a falimentului este comunicata Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar, in vederea aplicarii reglementarilor privind plata depozitelor garantate.
BNR va primi, de asemenea, o comunicare a hotararii de incepere a procedurii de faliment a bancii debitoare. Imediat sunt inchise conturile bancii respective, deschise la BNR si se deschide un nou cont cu mentiunea "banca in faliment".
Organele de conducere si cenzorii bancii falimentare pot raspunde civil sau penal, dupa caz, daca au contribuit la falimentul acesteia.
Celelalte proceduri de derulare a operatiunilor de lichidare sunt prevazute de Legea nr.64/1995, care se aplica si in cazul falimentului bancilor .
Atributiile tribunalului sunt corelate cu cele ce revin acestuia in procedura reorganizarii si a falimentului, prevazuta in Legea nr. 64/1995 si se realizeaza prin judecatorul-sindic. Cele directe ale tribunalului au un caracter administrativ, referindu-se la inregistrarea cererii, la a nominaliza si/sau inlocui pe judecatorul sindic si la inregistrarea creantelor declarate in termen; toate celelalte atributii se exercita prin judecatorul-sindic. Iata cateva atributii:
. Emiterea hotararii de deschidere a procedurii
. Judecarea contestatiei impotriva cererii formulate de BNR sau de creditori pentru deschiderea procedurii
. Desemnarea lichidatorului
. Judecarea actiunilor introduse de lichidator/comitetul creditorilor pentru anularea unor constituiri de garantii
. Emiterea hotararii de inchidere a procedurii
