Caracteristica pieţei de capital
Piaţa valorilor mobiliare din Franţa este una din cele mai vechi pieţe din lume. În 1724, 60 de agenţi de schimb (agents de change) au primit dreptul exclusiv de a tranzacţiona acţiuni şi obligaţiuni. În 1807 această profesie a fost legiferat de către Codul Comercial al lui Napoleon. Agenţii de schimb şi-au păstrat monopolul cu operaţiuni în baza de comision până la mijlocul anilor '80 ai sec. XX.
Până în 1967 în Franţa activau 7 burse de valori, fondate de agenţii de schimb, în 1967 a fost fondată prin fuziunea agenţilor de schimb Compania Naţională a Agenţilor de schimb (Companie National des Agents de Change), care 1968 s-a renumit Societatea Burselor Franceze.
Din 1962 printr-un decret special a fost unificată piaţa acţiunilor, iar din 1986 a fost introdusă la Bursa de Valori de la Paris sistema C.A.C. ceea ce a permis unificarea tuturor burselor francezeÎn incinta bursei de la Paris au sediul 2 burse ce tranzacţionează titluri derivate: MONEP şi MATIF
Supravegherea pieţei de capital
Funcţia de supraveghere a pieţei de capital franceze este asigurată de Ministerul de Finanţe, care deleghează funcţiile sale altor organizaţii specializate.
Comisia privind Operaţiunile de Bursă - este organul menit să apere protecţia intereselor investitorilor. A fost fondată în 1967 şi are funcţii analogice ca C.T.O.F. din S.U.A. Prezidată de 9 membri, are funcţia de a respecta standardele privind informarea investitorilor de către emitenţi şi insideri.
Consiliul privind Bursele de Valori - activează în baza Legii privind Bursele de Valori (1988) şi efectuează supravegherea generală a activităţii companiilor din industria hârtiilor de valoare, are funcţii analogice ca Consiliul privind Hârtiile de valoare şi Investiţiile din Marea Britaniei.
34
Titlurile mobiliare
În Franţa se emit o totalitate de titluri participative - acţiuni, care sunt simple şi la privilegiate, cu drept de vot şi fără, cu un drept de vot ordinar sau dublu. Majoritatea acţiunilor simple sunt la purtător. Nominative sunt acţiunile care nu au listing. Acţiunile privilegiate se emit atât nominativ cât şi la purtător. Atât acţiunile simple sau ordinare cât şi cele privilegiate dau dreptul la vot ordinar. Dreptul de vot dublu îl acordă acţiunile nominative complet achitate şi care se află în portofoliul investitorului mai mult de 2 ani. Acţiunile privilegiate fără drept de vot au apărut în Franţa în 1978. Deţinătorii cestor acţiuni au prioritatea de a obţine un dividend nu mai mic de 7,5% anual.
Piaţa acţiunilor este compusă din trei segmente, în dependenţă de gradul de lichiditate: piaţa oficială (Cote Officielle), piaţa secundară (Seconde Marche), înfiinţată în1983, şi piaţa terţă (Marche Hors-Cote). Tranzacţionarea pe aceste pieţe se efectuează în regim automatizat.
Piaţa oficială este la vedere (Marche au comptant) şi la termen sau forward (Marche a reglement, Marche a terme) cu lichidarea tranzacţiei la sfârşitul lunii. Pieţele secundară şi terţă sunt numai la vedere.
Certificate de acţiuni se emit numai pentru acţiunile care circulă înafara Franţei.
Warrant (Bon de souscription) - certificatul ce dă dreptul deţinătorului său de a cumpăra titluri din noua emisiune, la un preţ dinainte stabilit.
Drepturile de subscriere (Droit de souscription) - sunt analogice rights engleze.
35
Obligaţiunile sunt de stat şi corporative:
Obligaţiunile de stat sunt emise de Trezorerie şi sunt de 3 tipuri: pe termen scurt până la 1 an, se emit prin licitaţie în fiecare luni; pe termen mediu - prin licitaţie în fiecare a 3 joi a lunii, pe termen de la 2 la 5 ani, cu o singură tranşă, cu dobândă anuală, n-au listing; pe termen lung se emit pe termen de la 7 la 30 de ani în prima joi a lunii, cu o singură tranşă, cu dobândă anuală, pot sau nu avea listing. Toate se emit în formă materializată.
Obligaţiunile întreprinderilor de stat sunt emise de aproximativ 20 de emitenţi care pot fi grupaţi în 3 categorii: regionali, municipali şi instituţii financiare.
Hârtiile de valoare comerciale se emit de instituţiile nefinanciare ce activează mai mult de 2 ani, pe termen de la 10 zile la 2 ani.
Mecanismul de tranzacţionare pe piaţa acţiunilor
La bursa de la Paris se tranzacţionează aproximativ 1000 de acţiuni, 70% din care sunt titluri autohtone. Pentru primele două pieţe tranzacţionarea se efectuează în regim intermitent, pentru 500 acţiuni din clasa terţă cursul se stabileşte de 2 pe zi l orele 11.30 şi 16.00, iar pentru cele mai puţin lichide o dată pe zi la ora 15.00.Sunt stabilite următoarele reguli ale bursei: pentru cele mai lichide titluri nu se permite creşterea cursului pe zi cu 21,25% şi scăderea cu 18,75%. Cursul de deschidere nu poate depăş pe cel de închidere din ziua precedentă cu 10%. Dacă cursul de deschidere depăşeşte cursul de închidere cu 12%, tranzacţia se va efectua la 12%, însă bursa se va închide pentru stabilizare pentru 15 minute
Indicii bursieri
Principalii indici ce caracterizează piaţa acţiunilor franceze sunt indicele C.A.C.-40, care se calculează pe baza mediei aritmetice a 40 de acţiuni ale unor emitenţi, se calculă de la 31 decembrie 1987, se calculează de Societatea Burselor Franceze, şi indicele general C.A.C.-General sau S.B.F.-250. care se calculează pe baza mediei aritmetice a acţiunilor a 250 de emitenţi.
36
Piaţa titlurilor derivate
La sfârşitul anilor '80 începutul anilor '90, Franţa s-a transformat în una dintre cele mai dinamice pieţe de titluri derivate.
În 1987 la Paris a fost deschisă bursa de options MONEP (Marche des options negotiables de Paris) - companie-fiică a bursei de valori de la Paris (se află în incinta sa). Membrii bursei sunt societăţi de bursă, reprezentanţii cărora pot apărea în calitate de brokeri şi de market-makeri. În 1992 aici se tranzacţionau contracte pe 27 acţiuni şi 2 indici. Majoritatea tranzacţiilor se efectua cu indicele C.A.C.-40. Parisul deţinea primul loc în Europa în tranzacţii cu options pe indici, depăşind bursa LIFFE şi bursa options de la Amsterdam.
În prezent negocierile se efectuează atât prin strigare cât şi prin sistema computerizată STAMP (Systeme de tranzactions automatisees du MONEP). Prin strigare se negociază de la orele 10.00 la 17.00. Cererile se colectează fie prin telefon sau alte canale de comunicaţie. Cele mai puţin lichide contracte se negociază prin sistema STAMP. După stilul de executare contractele pe acţiuni sunt de tip american (pot fi executate până la scadenţă), iar cele pe indici sunt atât de tip european cât şi american.
Contractul futures se negociază la bursa MATIF (Marche a terme d'intruments financiers), care a fost deschisă în februarie 1986. Are sediul în incinta bursei de la Paris şi a fost creată pentru protecţia întreprinderilor franceze de modificările ratelor dobânzii şi cursului valutar.
MATIF tranzacţionează următoarele contracte: obligaţiuni pe termen de 7 - 10 ani, ratele dobânzii, valute, indicele C.A.C.-40, mărfuri (zahăr, cartofi, cafea).
