- Nevoia socială constituie un concept complex care exprimă generic parametri trebuinţelor individuale ale unei colectivităţi umane definite de cadrul geopolitic, demografic, nivelul de civilizaţie şi cultură, structura pe vârste şi de alţi factori
- Mecanismul formării şi manifestării nevoii sociale este complex, întrucât nevoile au natură variată:
- a) nevoile (necesităţile) potenţiale sunt încă puţin definite; ele reprezintă aspiraţii, doleanţe, nefiind concretizate şi nici cuantificate;
- b) nevoile reale constituie efectul devenirii nevoilor potenţiale, pe măsura apariţiei motivaţiei respectiv produsului sau serviciului respectiv.
- c) nevoile reale generează la randul lor o noua cerere potenţială care se va transforma în cerere efectivă atunci când poate fi susţinută de venituri corespunzătoare
- Principalii factori care influenţează nevoia socială sunt:
a) dezvoltarea producţiei - care, în principiu, dinamizează sistemul nevoilor individuale şi sociale;
b) evoluţia demografică sub aspect numeric, structural pe vârste, sexe, pe medii (urban-rural) ca şi din punct de vedere ocupaţional şi cultural;
c) mediul geo-economic (cadrul natural, condiţiile climaterice, natura şi structura resurselor naturale);
d) nivelul de trai, de civilizaţie, de cultură ca şi factorii de ordin psihic şi sociologic
. Raportul dintre nevoi si resurse disponibile, are implicaţii în plan investiţional
. De retinut este si faptul ca intre fundamentele social-economice ale proiectelor de investiţii se numara si strategia investitorilor.
. În raport cu strategia adoptată investitorul îşi dozează oferta cu care vine în întâmpinarea cererii, ca expresie a nevoii sociale
2. Fundamentarea socio-economica a programelor de investitii
Se realizeaza de catre beneficiar (uneori cu sprijinul consultantilor) si cuprinde:
A. Fundamentarea anvergurii unei investitii:
1. In cazul investitiilor productive:
- Mărimea optimă a unei întreprinderii reprezintă în cele din urmă acea dimensiune relativă sau integrală care răspunde cel mai bine unor anumite cerinţe sau criterii:
. realizarea unei producţii maxime (unui efect economic maxim) la un anumit volum al consumurilor de resurse,
. minimizarea consumului total de resurse în anumite condiţii de satisfacere a nevoii de produse şi servicii,
. obţinerea unui efect economic maxim la o unitate a efortului total consumat
- Maximizarea efectelor economice se poate reflecta fie ca maximizare a profitului net, fie ca maximizare a producţiei fizice, valorice, cifrei de afaceri etc. şi reprezintă un criteriu de mare importanţă al oricăror optimizări economice
- Acest criteriu are insa o operativitate extrem de redusă.
- Mai mult, nu stimulează suficient reducerea consumului de resurse
- Minimizarea consumului de resurse totale este un criteriu convergent optimului la nivel macroeconomic. Se poate aplica în mai multe forme:
- minimizarea costurilor la producător,
- minimizarea costului la beneficiari
- minimizarea costurilor totale (de exploatare şi investiţii)
- Maximizarea eficienţei economice este un criteriu avantajos deoarece pe baza lui se stabileşte o corelaţie corespunzătoare între efectele unei activităţii şi efortul consumat pentru aceasta.
Indiferent de metoda de optimizare folosită se impune ca pe lângă factorii economici cercetaţi să se ia în considerare influenţa factorilor politici, naturali, de structură a producţiei, amplasarea.
In cazul investitiilor cu caracter social
- Dimensiunea obiectivelor sociale este influenţată de un complex de factori generali, şi de factori specifici fiecărei activităţi din acest domeniu
- În cadrul factorilor generali, un loc important îl ocupă nevoia socială de servicii.
- Amploarea, structura şi urgenţa acestor nevoi dimensionează iniţial mărimea obiectivelor sociale dintr-o zonă sau alta a ţării.
- Mărimea nevoilor sociale este condiţionată de numarul populaţiei beneficiare, respectiv promotoare de servicii sociale
- Un alt factor de influenţă a mărimii obiectelor sociale este potenţialul economic al zonei şi localităţii în ansamblu
- În strânsă dependenţă cu potenţialul economic al zonei sau ţării se află resursele disponibile.
- Inevitabil, resursele investiţionale ale unei ţări sau zone administrativ-teritoriale, la un moment dat, sunt limitate şi trebuie repartizate pe o multitudine de nevoi sociale,
- Prin urmare, resursele disponibile devin o restricţie obligatorie şi un factor de dimensionare a obiectivelor sociale
- Factor general de influenţă a mărimii obiectivelor social-culturale îl constituie şi tradiţiile.
- Pe lângă factorii generali menţionaţi, în dimensionarea obiectivelor social-culturale trebuie luaţi în considerare o serie de factori specifici fiecărui domeniu determinati de particularitatile momentului, locului, etc
. Fundamentarea amplasarii (locatiei) unui obiectiv de investitii
- Criteriile de amplasare cuprind,
. cerinţele şi necesităţile impuse de specificul obiectivului de investitii,
. posibilităţile oferite de condiţiile existente, sau cele care se pot crea în localităţile, zonele luate în considerare.
- Principalele criterii de amplasare:
- Criterii funcţional tehnologice - materii prime şi materiale: cantitatea, calitatea şi costul pe sortimente; energie, centre consumatoare, cooperari, forta de munca, cerinte de mediu;
- Criterii naturale şi constructive - teren, conditii hidro-geologice, climatice
- Criterii social-politice - creşterea economică şi socială, nivelul democratiei
- Criterii restrictive-speciale
3.Pregatirea proiectelor de investitii
Etapele pregatirii proiectelor de investitii
A. DIMENSIONAREA OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII
. Dimensiunea unui obiectiv de investiţii se reliefeaza printr-o mărime cu un caracter determinist - aceea de capacitate de producţie
- Capacitatea de producţie reprezintă mărimea (ca volum sau valoare) maximă a producţiei ce poate fi realizată într-o perioadă de timp, în condiţiile folosirii depline, intensive şi extensive, a activelor fixe şi circulante din patrimoniul entităţii, în cadrul celui mai bun regim de lucru şi de organizare raţională a producţiei şi a muncii
- Capacitatea de producţie are un rol esenţial în stabilirea dimensiunii obiectivelor de investiţii
. Mărimea optimă a unei întreprinderi reprezintă în cele din urmă acea dimensiune relativă sau integrală care răspunde cel mai bine urmatoarelor cerinţe sau criterii:
- realizarea unei producţii maxime (unui efect economic maxim) la un anumit volum al consumurilor de resurse,
- minimizarea consumului total de resurse în anumite condiţii de satisfacere a nevoii de produse şi servicii,
- obţinerea unui efect economic maxim la o unitate a efortului total consumat
Metode de dimensionare optima a obiectivelor de investitii productive
a). Metoda punctajului. Evaluarea unor factori foarte diferiţi cu grade de influenţă diferenţiate, a determinat folosirea unui sistem de punctaj după următoarea relaţie:
Ntp = Np(1+k)
în care:
Ntp reprezintă punctajul total;
Np- numărul de puncte obţinute pe baza \"valorii producţiei calculate convenţional\", (în acest scop s-a acordat 1 punct pentru fiecare 1000 lei salarii şi C.A.S. şi câte 1 punct pentru fiecare 2000 lei din suma de amortizat a mijloacelor fixe;
k - suma coeficienţilor de corelaţie.
b). Metoda evaluării potenţialului economic
Prin potenţial economic al unui sistem de producţie (întreprindere) se înţelege nivelul maxim posbil de obţinere a unor efecte economice (producţie, venit, profit etc.) pe baza interacţiunii corelaţiilor cantitative şi calitative dintre toate resursele ocupate în sistem, precum si dintre acestea şi cele intrate la un moment dat (materiale, financiare, umane).
a) Potenţialul tehnic: înzestrarea cu mijloace fixe; structura mijloacelor fixe; gradul de cooperare în folosirea mijloacelor fixe;
b) b) Potenţialul material: gradul de asigurare cu materii prime şi materiale
c) Potenţialul uman: numărul şi structura personalului muncitor şi a celui de specialitate, nivelul mediu de calificare pe principalele meserii
d) Potenţialul financiar: volumul şi structura resurselor financiare
e) Potenţialul de conducere şi organizare: valoarea echipei de conducere;
f) Potenţialul de dezvoltare: gradul de introducere a progresului tehnic; capacitatea de înnoire a produselor şi tehnologiilor;
g) Potenţialul comercial: capacitatea de absorbţie a produselor de către piaţă;
O cuantificare simplă ar fi aceea sub forma unui produs de indici parţiali (ce exprimă elementele potenţialului), din care să rezulte un indice general cu o valoare cuprinsă între 0 şi 1, iar diferenţa, până la unu, o constituie rezerva de potenţial.
). Modelarea matematică aplicată la dimensionarea optimă a întreprinderilor
- Programarea matematică este un instrument de cunoaştere ştiinţifică a interdependenţei dintre fenomenele economice.
- Cu ajutorul ei se pot rezolva diverse probleme din economie, printre care şi dimensionarea şi amplasarea optimă a obiectivelor de investiţii
. Pentru stabilirea dimensiunii optime a unui obiectiv de investiţii se pune problema minimizării unei funcţii de cost (investiţional şi de exploatare)
. Se pot construi mai multe modele de dimensionare optimă a întreprinderilor considerând ipoteze diferite
Ipoteza 1. Întreaga cantitate din produsul respectiv se realizează într-o singură întreprindere, există o singură sursă de aprovizionare şi un singur beneficiar al produselor finite. Modelul matematic de minimizare a funcţiei de cost se prezintă astfel:
în care:
. si - reprezintă investiţia specifică la sortimentul i;
. xi - cantitatea ce trebuie realizată din sortimentul i;
. ci - costul de producţie unitar al sortimentului i;
. ti - costul unitar de transport al materiei prime din care se fabrică sortimentul i;
. mi - inversul coeficientului de prelucrare a materiei prime în produs finit;
. di - cheltuieli unitare de desfacere;
. Un alt model priveste cazul întreprinderilor care fabrică mai multe produse (Ipoteza 2)
. Al treilea model priveşte cazul noilor întreprinderi, fiind necesar ca dimensionarea optimă a acestora să se facă în strânsă dependenţă cu amplasarea obiectivelor (Ipoteza 3)
Aplicarea acestor metode asigură dimensionarea optimă a cheltuielilor de muncă socială, şi prin aceasta a obiectivului de investiţii fapt care se reflectă pozitiv în creşterea eficienţei activităţii unităţii economice
Indiferent de metoda de dimensionare a obiectivelor de investiţii, nu se poate face abstracţie de o serie de factori greu cuantificabili, între care:
- durata cererii (nevoii de bunuri sau servicii);
- dimensiunea tehnologică a capacităţilor de producţie;
- capacitatea de angajare a echipei manageriale;
- posibilitatea de mobilizare a resurselor financiare
- implicaţiile unor investiţii conexe şi alţi factori
B. Odata fundamenta marimea investitiei va trebui luata decizia realizarii acesteia
In acest scop se calculeaza o serie de indicatori statici sau dinamici care stau la baza deciziei
De ex.
- Durata de recuperare a investitiei exprima numarul de ani necesar ptr recuperarea capitaluilui investit initaial,
- Coeficientul de eficienta economica exprima profitul anual obtinut cu un leu investit
C. Pregatirea documentatiei de investitii presupune intocmirea unor:
- Documentaţii de amenajare a teritoriului
- Documentaţii de urbanism
- Studii de specialitate
- În cadrul documentaţiei de amenajare a teritoriului se cuprind, după caz:
- planul de amenajare a teritoriului naţional - P.A.T.N.;
- planuri de amenajare a teritoriului zonal (interjudeţene)- P.A.T.Z.;
- planuri de amenajare a teritoriului judeţean sau al municipiului Bucureşti - P.A.T.J.;
- planuri de amenajare a teritoriului inter-orăşenesc (sau intercomunal) - P.A.T.I.;
- planuri de amenajare a teritoriului municipal, orăşenesc, comunal - P.A.T.L.
- Documentaţia de urbanism, are un conţinut complex şi o structură variată, incluzând:
- planul de urbanism general (de municipiu, oraş, staţiune şi de sat) - P.U.G.;
- planul de urbanism zonal (pentru zone centrale ale municipiilor, oraşelor şi satelor; pentru zone funcţionale; zone protejate şi aşezări de vacanţă) -P.U.Z.;
- planul urbanistic de detaliu (pentru un obiectiv sau pentru un grup de obiective) - P.U.D.
- Studiile de specialitate se refera la:
- Studii de marketing
- Studii tehnice, hidro-, geo-, topo-,
- Studiul resurselor umane
- Analize socio-economice
- Analize juridice si institutionale
- Analize cost - beneficiu
- D. Promovarea investitiei
- Obtinerea avizelor si aprobarilor
- Obtinerea finantarilor
- Planificarea implementarii
- Contractarea lucrarilor, echipamentelor si serviciilor
- Mobilizarea in santier
