Leasing-ul
Leasing-ul este o forma de inchiriere, realizata fie direct de furnizor, fie indirect prin societatile specializate (societati de leasing) a unor echipamente si servicii catre beneficiari (persoane fizice sau juridice) care nu dispun de fonduri proprii pentru achizitionarea acestora.
Obiectul operatiunilor de leasing si implicit al contractului de leasing il formeaza:
a) bunuri de investitii mobile sau imobile din sfera:
- productiei (utilaje si masini agricole, masini electronice, masini-unelte, mijloace de transport etc.);
- produse de folosinta indelungata:
b) bunuri din sectorul imobiliar care se adreseaza atat firmelor in cazul inchirierii unor spatii de productie si comercializare, cat si persoanelor fizice sub forma inchirierii imobilelor;
c) servicii - intre acestea, ponderea cea mai mare o reprezinta domeniul turismului.
Participantii la astfel de operatiuni de leasing sunt:
- Furnizorul bunului aflat in proprietatea sa (poate fi un simplu vanzator sau chiar producatorul), are interesul sa-si vanda bunul. In acest sens, incheie un contract de vanzare-cumparare cu finantatorul operatiunii de leasing;
- Finantatorul (locator) este, de regula, o societate financiara sau o banca specializata in plasarea capitalului in investitii pe durata medie sau lunga, in conditii de rentabilitate, prin cumpararea bunului oferit de furnizor;
- Utilizatorul (locatar, beneficiar) este interesat de a folosi un bun fara a investi in achizitionarea lui. Aceasta ii permite sa-si dirijeze fondurile proprii in alte directii.
Departajarea formelor de leasing se face in functie de anumite criterii, si anume:
1. Pozitia furnizorului in contractul de inchiriere:
• leasing direct - forma care presupune incheierea unui contract direct intre furnizor si beneficiar, furnizorul indeplinind calitatea de finantator;
• leasing indirect - forma care presupune existenta societatilor specializate de leasing care preiau functia de finantator (cumpara de la furnizorul de echipamente si le inchiriaza beneficiarului, asumandu-si toate riscurile ce decurg din operatiunea de leasing).
In continuare, este prezentat schematic mecanismul si etapele tranzactiei de leasing cu trei participanti:
a. Beneficiarul initiaza operatiunea si se adreseaza societatii de leasing cu o cerere de oferta;
b. Societatea de leasing accepta cererea de oferta, care devine comanda;
c. Stabilirea contractului dintre producator si beneficiar;
d. Incheierea contractului de leasing dintre finantator si beneficiar;
e. Cumpararea bunului de catre societatea de leasing;
f. Punerea bunului la dispozitia beneficiarului;
g. Beneficiarul plateste societatii de leasing costul sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului.
2. Raportul rata de leasing si pretul de export:
- leasing financiar - presupune ca societatea de leasing sa recupereze pretul de export, inclusiv costurile auxiliare (de exemplu: piese de schimb) de la prima inchiriere a bunului si, sa obtina si un anumit profit. Prima perioada de inchiriere a unui echipament se numeste perioada de baza si, de regula, este mai scurta decat perioada de viata a acestuia. Se mai numeste si leasing complet achitat (ful paz-out leases) deoarece firma de leasing se asteapta sa-si acopere costurile achizitiei in perioada de baza din fondurile imprumutatului si sa realizeze profit;
- leasingul functional (operational) - in cazul acestei forme de leasing se recupereaza doar o parte din costuri in perioada de baza, ratele sunt mai mari, termenul este mai scurt, decat in cazul leasingului financiar, iar riscul creste datorita uzurii morale a echipamentului. Este tipul de tranzactie cel mai des utilizat datorita facilitatilor pe care le ofera:
- posibilitatea rezilierii contractului;
- schimbarea echipamentului vechi cu unul nou, cu grad ridicat de tehnicitate, compatibil cu tehnologiile ultramoderne;
- inchirieri pe termene foarte scurte de timp care corespund unor nevoi temporare;
- chirii mici in comparatie cu leasingul financiar.
Acest tip de leasing mai este denumit si “finantare extrabilantiera”, deoarece obligatia pentru platile viitoare ale chiriilor nu apare ca o datorie in bilantul locatarului.
In legislatia romaneasca in domeniu, se regaseste numai acest criteriu de departajare a contractelor de leasing. Ponderea cea mai mare o are leasing-ul financiar (aprox. 90% din totalul contractelor de leasing incheiate). Se considera leasing financiar acel tip de leasing care indeplineste cel putin una din urmatoarele conditii:
- la expirarea contractului de leasing este prevazuta in mod expres trecerea dreptului de proprietate de la locator la utilizator;
- riscurile si beneficiile dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;
- chiar daca la final dreptul de proprietate nu este transferat, perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durat normala de utilizare a bunului;
- utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (de piata).
Altfel spus, daca leasing-ul financiar reprezinta mai mult un sistem de finantare, asemanator in multe privinte creditului bancar, leasing-ul operational reprezinta mai mult o modalitate de inchiriere a unui bun.
3. Continutul ratelor de leasing:
- leasing brut este forma prin care in chirie se include pe langa pretul de vanzare si cheltuielile de intretinere, service si reparatii; uneori furnizorul asigura instruirea si specializarea personalului beneficiarului, atat pentru asigurarea unei exploatari corespunzatoare a echipamentului, cat si in scopul consolidarii relatiilor cu beneficiarul;
- leasing net, aceasta forma contine numai pretul de export al echipamentului de inchiriat.
4. Termenul de inchiriere:
- leasing pe termen lung presupune ca durata de inchiriere sa fie de cel putin 8 ani si prezinta facilitatea ca dupa o jumatate din perioada prevazuta in contract, locatarul are posibilitatea achizitionarii bunului respectiv la un pret calculat in functie de ratele platite;
- leasing pe termen mediu, in acest caz durata de inchiriere este redusa la 3-5 ani, perioada cu inchirieri succesive sau mai multor beneficiari;
- leasing pe termen scurt, cand bunul inchiriat trece printr-un sir de contracte succesive, pe termene scurte (pana la un an).
In Romania, pe piata leasing-ului activeaza doua entitati: ASLR – Asociatia Societatilor de Leasing din Romania si ALB – Asociatia de Leasing Bancar.
Din punctul de vedere al obiectului contractelor de leasing, ponderea cea mai mare (aproape 90%) o are leasing-ul auto. Acest segment a atins o anume saturatie, de aceea se asteapta o crestere mai importanta pe segmentul leasing-ului imobiliar si a celui pentru echipamente (industriale, agricole, IT etc.). Din punctul de vedere al beneficiarilor contractelor de leasing, aprox. 80% sunt companii, iar restul de 20% sunt persoane fizice.
In prezent, peste 90% din volumul afacerilor din domeniu se deruleaza doar in Bucuresti; in viitor, insa firmele de leasing isi vor dezvolta retele la nivel national, proces care a demarat deja, mai ales in cazul companiilor de leasing detinute de banci, care folosesc reteaua teritoriala a bancilor “mama”.
Ordonanta nr. 28/26.01.2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale contine conditiile minime de acces al institutiilor financiare nebancare la activitatea de creditare, in scopul asigurarii si mentinerii stabilitatii financiare, prevederile ordonantei mentionate vor trebui respectate si de firmele de leasing care, pentru a fi autorizate de BNR, vor trebui sa indeplineasca o serie de criterii, asemanatoare celor solicitate institutiilor de credit. Acest lucru va avea un impact foarte mare asupra multora dintre firmele independente de leasing care isi desfasoara in prezent activitatea, unele dintre ele neputand sa faca fata noilor cerinte.
In Romania, in urmatorii 2-3 ani, leasing-ul imobiliar ar putea sa devina o optiune la creditul ipotecar si imobiliar. Aceasta afirmatie ia in considerare atat situatia intreprinderilor mici si mijlocii care nu au un acces prea usor la finantari in domeniul imobiliar, dar si persoanele fizice care nu pot indeplini conditiile cerute de creditul ipotecar/imobiliar. Leasing-ul imobiliar poate fi facut pe perioade de timp lungi, minim 10 ani. De aceea, companiile de leasing ar trebui sa identifice sursele de finantare care sa sustina aceste investitii. Pentru aceasta, una din conditii o reprezinta cresterea capitalului social, ele putand astfel sa dobandeasca un plus de credibilitate si sa le favorizeze atragerea de finantari care sa sustina proiectele pe termen lung. Conform Ordonantei nr. 28/2006, ele trebuie sa aiba un capital minim social de 200.000 euro. Chiar si asa, trebuie sa existe o corelatie intre capitalurile proprii si sumele imprumutate (acest lucru va impune adecvarea capitalului in functie de volumul finantarilor acordate).
Impulsionarea dezvoltarii leasing-ului imobiliar in urmatorii ani se va realiza si ca urmare a intrarii pe piata a unor actori puternici, cu resurse financiare considerabile. Scaderea marjelor intre dobanzile la credite si cele la depozite, a incurajat bancile sa intre, prin infiintarea de companii specializate, pe piata leasing-ului, unde marjele au scazut intr-o proportie mai mica. Chiar daca nu detin firme de leasing proprii, bancile se arata dispuse sa finanteze acest sector.
Un alt obstacol de care leasing-ul imobiliar s-a impiedicat in dezvoltarea sa, pana in momentul de fata, a fost cel legat de costuri. Datorita specificitatii sale, la achizitionarea de catre un client al unui imobil, anumite cheltuieli se dubleaza (de fapt, are loc vanzarea imobilului sau terenului de doua ori: prima data catre firma de leasing si, ulterior, dupa finalizarea contractului de leasing financiar, catre fostul utilizator si viitor proprietar, anumite cheltuieli – de timbru si cele notariale – se dubleaza).
Leasing sau credit?
Datorita faptului ca prin leasing, proprietatea asupra bunului respectiv este detinuta de societatea finantatoare pana la achitarea ultimei rate (valoarea reziduala), leasing-ul este mult mai flexibil atunci cand este vorba de garantiile ce trebuie aduse la momentul semnarii contractului de finantare, deoarece, in cazul neplatii ratelor, recuperarea bunului se face mai usor de catre finantator.
In cazul imprumutului, datorita legislatiei romanesti care pune pe primul loc debitorul si nu creditorul, procedura recuperarii bunului de catre finantator, in urma neachitarii de catre titularul de credit a ratelor, este mult mai laborioasa, si de aceea, de multe ori sunt cerute o serie de garantii colaterale (giranti, bunuri gajate etc.).
Daca se doreste achizitionarea unui bun din import pe credit, valoarea acestuia va include si taxele vamale, in timp ce, in cazul unui contract de leasing, taxele vamale se achita la sfarsitul contractului de leasing (daca s-a optat pentru cumpararea bunului respectiv), la valoarea reziduala, stabilita de lege la 20 % din valoarea initiala.
In ceea ce priveste valoarea ratei de leasing, ea poate sa ajunga pana la 50 % din veniturile nete ale solicitantului (sau familiei acestuia). Totusi, modul obisnuit de lucru al companiilor de leasing in cazul persoanelor fizice este acela de a lua in considerare un maxim al ratei care sa fie egal cu 30 % din veniturile nete daca nu exista girant, sau 50% din veniturile nete, daca solicitantul aduce si un girant.
Avantajele leasing-ului pentru participantii la operatiune
Avantajele beneficiarului (utilizator, locatar):
- leasingul asigura finantarea in proportie de pana la 100%. Chiria, in comparatie cu pretul de cumparare al produsului, nu necesita capital propriu, costurile sunt mai reduse in comparatie cu alte variante de finantare, acesta putand fi investit rentabil in alte sectoare;
- de regula, plata unui avans sau in avans a chiriei nu este obligatorie;
- bunurile achizitionate in sistem leasing nu sunt evidentiate in bilant ca fonduri fixe decat in momentul transferului proprietatii si, ca urmare, chiria poate fi considerata o cheltuiala a societatii;
- marimea constanta a chiriei faciliteaza planificarea mai riguroasa a cheltuielilor;
- durata de inchiriere poate fi stabilita astfel incat firma sa fie dotata permanent capacitatii proprii de productie, cu masini moderne si de mare randament;
- dezvoltarea accesul la anumite echipamente care, in mod normal, sunt supuse restrictiilor
- tarifare si netarifare si sunt scutite de plata taxelor vamale;
- tripla optiune la incheierea perioadei de inchiriere (sa renunte la contract, sa prelungeasca contractul, sa cumpere bunul la valoarea reziduala – dupa scaderea amortizarii).
Avantajele societatii de leasing:
- obtinerea de venituri in urma inchirierii bunului: chiria, dobanda pentru finantarea pe termen mijlociu si lung, costul serviciilor oferite de societatea de leasing beneficiarului, prima de risc etc.;
- stimularea unor ramuri prin dirijarea finantarii catre acestea;
- reducerea riscurilor investitiei prin pastrarea dreptului de proprietate asupra bunului.
Avantajele furnizorului:
- promovarea si cresterea exporturilor, precum si cresterea segmentului de piata pentru produsele sale;
- incasarea, imediata si sigura a pretului produselor executate;
- largirea zonei geografice de desfacere si extinderea cercului de clienti, prin oferirea unor facilitati, ca de pilda, inchirierea experimentala, urmata de perioada de inchiriere propriu-zisa si apoi, cumpararea bunului;
- accesul rapid la sursele de finantare.
Dezavantajele leasing-ului se concentreaza, mai ales in zona costurilor, constituind un punct sensibil in comparatie cu alte surse de finantare. In plus, taxele practicate includ o serie de costuri suplimentare aferente finantarii: comision de gestionare a afacerii, prima de risc etc. Riscul deteriorarii bunului pe perioada de locatie se constituie, de asemenea, intr-un dezavantaj pentru firma de leasing.
