Educatia economica



Necesitatea educatiei economice



In conditiile societatii contemporane, ale economiei de piata indeosebi, educatia economica devine o componenta imperios necesara culturii generale, formarii personalitatii tuturor oamenilor. In acest context, atat viata de familie si viata personala, cat si activitatea din oricare domeniu al vietii sociale, fara exceptie, includ, intr-o masura mai mare sau mai mica, semnificatii, impheatii si probleme de natura economica, care trebuie cunoscute, in vederea participarii oamenilor la dezvoltarea lor, corespunzator profesiunii lor.

Strans legat de aceasta realitate se prezinta un minimum de date economice, care trebuie avute in vedere in educatia economica a intregului tineret studios, indiferent de profesia ce si-o insuseste si pe care o va executa dupa absolvirea scolii sau facultatii, precum: economie nationala, economie mondiala, relatii economice internationale, integrare economica europeana, ramuri economice, zone economice libere, economie de piata, societati comerciale, concurenta economica, marfuri, bunuri de consum, comert, servicii, proprietate publica (de stat) si proprietate privata, privatizare si metode de privatizare, criza economica, reforma economica, restructurare economica, afaceri economice, investitii financiare, piata valutara, piata de capital, piata de marfuri, piata de valori, piata pamantului si liberalizarea pietelor mentionate, venit national, buget national si bugete locale, descentralizare economica, pret de cost, pret de vanzare, liberalizarea preturilor, fonduri mutuale, profit, dobanzi, dividende, impozite, taxe, accize, contracte economice, contracte de munca, negocieri economice, salarii, pensii, somaj si ajutor de somaj, ajutor social, inflatie economica, blocaj economic, faliment economic, coruptie economica (evaziune fiscala, economie subterana, afaceri economice veroase, castiguri ilicite, spalarea banilor murdari etc), control financiar, amenzi banesti si confiscari de bunuri si mijloace banesti obtinute ilicit, balanta si bilant contabil, legislatie economica si altele.

Obiectivele educatiei economice



Asemenea celorlalte componente, si educatia economica implica proiectarea si realizarea unor obiective, astfel:

a) dobandirea de cunostinte economice, asemanatoare celor enuntate mai sus si formarea unei gandiri economice flexibile si creative, in concordanta cu cerintele economiei de piata, care sa ofere oamenilor posibilitatea de a intelege atat problematica ideatica si practica a economiei nationale, cat si problematica economica a vietii si activitatii de grup si individuale, in interactiune, ca un obiectiv cognitiv-formativ;

b) formarea de convingeri si sentimente economice puternice, obiectivate in simtiri si trairi superioare, care sa dinamizeze oamenii sa inteleaga si sa se implice, fara retineri, in rezolvarea corecta si eficienta atat a problemelor economiei nationale cat si a problemelor economice de grup si individuale, in interactiune, ca un obiectiv afectiv-formativ;

c) formarea la priceperi si deprinderi economice, care sa ofere fiecarui om posibilitatea reala de a se implica practic in rezolvarea atat a problemelor economiei nationale, in functie de profesia sa si domeniul social in care lucreaza, cat si in rezolvarea problemelor economice (a afacerilor - cand este cazul) de grup si individuale, pentru a se contribui la prosperitatea generala si individuala, ca un obiectiv actional-practic; d) formarea omului in spirit deontologic, care sa-i determine conceptii, atitudini, acte si afaceri economice demne, corecte, licite si, in acelasi timp, sa-l implice in lupta pentru prevenirea sau inlaturarea coruptiei economice, ca un obiectiv etic (morai-civic).

Realizarea acestui ultim obiectiv este necesara in orice domeniu al vietii sociale. in unele domenii ca sanatate, invatamant, ordine publica, justitie si mai ales in economie, formarea spiritului dentologic reprezinta o necesitate imperioasa, deoarece acestea pot frana (inlatura) tentatia egoista nestavilita a unora de a obtine bani cat mai multi prin orice mijloace, prin coruptie, fapt care-i dezumanizeaza, iar in economie frustreaza societatea si pe fiecare membru al ei, diminuand foarte mult posibilitatea de obtinere a prosperitatii generale si individuale.

Educatia economica trebuie sa-si gaseasca locul in continutul invatamantului prin discipline adecvate (Cunostinte economice. Economie politica) si prin actiuni specifice de implicare a tuturor oamenilor in rezolvarea problemelor economice, corespunzator profesiei si domeniului de activitate. Educatia economica trebuie sustinuta de toti factorii educativi, prin mijloacele specifice, precum: familia, mass media, organismele societatii civile etc.