Econometria, a cărei denumire îşi are sorgintea în reunirea cuvintelor greceşti eikonomia (economia) cu metron (măsură) are o evoluţie multiseculară. Dar denumirea ca atare a fost pusă în circulaţie în urmă cu aproximativ 70 de ani cu prilejul înfiinţării societaţii de econometrie. Iniţiatorul întemeierii acestei societaţi este considerat Ragnar Frisch, profesor de economie la Oslo, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1969 care, împreună cu matematicianul american C.F. Ross, au solicitat în acest sens ajutorul economistului si statisticianului I. Fisher. Ca urmare, în 29 decembrie 1930 este întemeiată la Cleveland aşa numita "Econometric Society".Scopul societăţii de econometrie a fost de a uni pe cei interesaţi într-o grupare internaţională în vederea dezvoltării teoriei economice în conjunctură cu statistica şi matematica.
În ce priveşte definiţiile econometriei, acestea au cunoscut în timp diverse nuanţări începand de la "econometria este ceea ce fac econometricienii" până la afirmaţii după care "econometria este o ramură a economiei (o economie de intenţie ştiinţifică, afirmă FR. Perroux) care se ocupă de analiza cantitativă a comportamentului economic". În general, comportamentul economic descris de teoria economică stă la baza formulării ipotezelor pe care se construieşte un model teoretic al "mersului" economiei. Impactul dintre modelul teoretic si realitatea reflectată prin date, este analizat de economtrie apelând îndeosebi la metodele statisticii.
În ce priveşte precursorii econometriei, se cuvine să amintim cel puţin următoarele personalitaţi:
Francois Quesnay (1694 - 1774), medic şi economist francez, întemeietor al şcolii fiziocrate, susţinător al politicii economice liber schimbiste. S-a remarcat îndeosebi prin aşa numitul "tablou economic" şi "analiza tabloului economic" - opere principale în care se face o analiza a capitalului, a reproducţiei sale, precum şi a circulaţiei materiale şi valorice a capitalului şi venitului naţional. A reuşit, deci, să prezinte, sub forma unei scheme, procesul reproducţiei redând dependenţa între compartimente prin corelaţii cifrice. Ecoul stârnit la timpul respectiv de către opera sa poate fi sugerat de afirmaţia lui Mirabeau: "în istorie sunt trei invenţii care au conferit stabilitate social-politică: scrisul de mână, banii, tabloul economic a lui Quesnay ".
William Petty (1623 - 1687) - întemeietor al economiei politice moderne, inventator într-o anumita masura a statisticii - a căutat ca prin intermediul numerelor, a masurătorilor, sa descopere regularitaţi în domeniul fenomenelor sociale. Are de asemenea merite deosebite în demografie datorate cercetărilor sale în vederea stabilirii unei "legi matematice a mortalitaţii".
Antoine Cournot (1801 - 1877) - matematician şi probabilist francez - a încercat o abordare matematică a economiei politice. Formularea matematică a legii cererii şi ofertei reprezintă un fericit exemplu pentru preocupările sale de introducere a conceptului de funcţie în cercetarea relaţiilor cauză-efect din economie. Lucrarea sa "Recherches sur les principles mathématiques de la théorie des richesses", elaborată in 1838, poate reprezenta un punct de referinţă pentru econometrie.
Ernst Engel (1821 - 1896) - statistician şi economist german - a căutat să exprime matematic legităţi privind cererea de mărfuri. În acest scop a utilizat evidenţe (bugete de familie) privind veniturile si cheltuielile în familie.
Bowley sir A.L.(1869 - 1957) - statistician, matematician, economist şi demograf englez. Preocupat îndeosebi de statistică atât ca profesor la Londra, căt şi ca director al institutului din Oxford, a avut remarcabile contribuţii în domeniul sondajului statistic, ca şi in domeniul dinamicii preţurilor şi salariilor, estimării venitului naţional.
Marshall Alfred (1842 - 1924) - economist englez cu numeroase contribuţii în domeniul măsurării relaţiilor preţ-cerere, preţ-ofertă (indicatorul elasticitaţii cererii îi aparţine).
Contribuţii importante în domeniul introducerii rigurozităţii matematicii în economie au avut de asemenea: von Thünen, Pareto V., R. A. Fisher, L. Walras, iar mai recent J. Tinbergen, H. Wold, L.R. Klein, W. Leontief, G.Tintner.
În cele ce urmează ne propunem să ne apropiem din ce în ce mai mult de domeniul de studiu al econometriei, precum şi de obiectivele urmărite.
Modelul econometric reprezintă o imagine simplificată a relaţiilor dintre variabilele economice care priveşte atât reprezentarea anatomică a proceselor economice (definirea variabilelor) cât şi descrierea fiziologică (relaţii, conditionari, mecanisme de functionare).
Redăm schematic (fig. 1.1) principalele izvoare care fac posibilă elaborarea modelului econometric, precum şi efectele pe care le suscită, la rândul său, utilizarea unui astfel de model într-un sistem (macroeconomie, microeconomie) care urmăreşte modul să-şi îmbunataţească performanţele.
Teoria Metode Date
economică econometrice statistice
Condiţii şi
obiective
urmărite
Prezumţii privind
Aplicarea evoluţia factorilor
modelului "din afară"
econometric
Puterea de Verificări
influenţă Reevaluări
Valori simulate Obţinerea de
Prognoze condiţionate noi informaţii
Deciziii privind politica
economică pentru viitor
[fig. 1.1.]
