Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.
Termenul de "dobanda" este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice "dobanda" inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.
Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.
"Cei care mananca din camata nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : "Si negustoria e ca si camata", in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit camata. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic.
Allah nimiceste camata si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos !"
"O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de camata ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi !
Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin camata]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti.
Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti !"
"O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi !"
Interzicerea dobanzii prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.
Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral : "Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit." In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.
In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :
"Si din pricina luarii de catre ei a cametei - macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa."
Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.
In versetul 130 din capitolul 'al-'imran interzicerea dobanzii este clar stipulata : "O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi !"
Intrun final, versetul 275 din al-baqara, redat anterior, anunta accentuat inteerzicerea sa.
Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale.
In continuare, putem spune ca si in Traditia Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) intalnim referiri la dobanda.
('Aun bin) Abu Juhaifa a relatat urmatoarele : Tatal meu a cumparat un sclav care se ocupa cu extractia sangelui din corp [ar. "hijaamaa", adica practicarea unei mici incizii, de obicei la nivelul cefei, prin care se extragea o cantitate mica de sange pentru insanatosirea organismului]. L-a intrebat unde isi tine instrumentarul si l-a distrus. (L-am intrebat de ce a facut acest lucru). El mi-a raspuns : "Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne-a interzis sa acceptam pretul cainelui sau al sangelui, oprindu-ne, de asemenea, de la a tatua sau a fi tatuati, de la a consuma sau a oferi dobanda (Riba), blestemandu-i pe cei care creeaza chipuri."
Abu Huraira a relatat ca l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) spunand, "Juramantul (pe care il face vanzatorul) poate sa-l determine pe cumparator sa achizitioneze bunurile respective, insa el va fi lipsit de binecuvantarile lui Allah."
Tot Abu Huraira a mai relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, "In noaptea cand am fost inaltat la ceruri am trecut peste un grup de oameni ale caror burti erau cat casa. Si din ele [din burtile uriase] iesea o multime de serpi. L-am intrebat pe ingerul Gabriel (Pacea lui Allahs a fie auspra sa !) cine erau acei oameni, iar el mi-a raspuns ca erau persoane care au practicat dobanda (Riba).
Jabir ibn Abdullah a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) i-a blestemat pe cel care primeste dobanda si pe cel care o ofera, pe cel care o inregistreaza si pe cei doi martori, spunand "Ei toti sunt o apa si-un pamant."
Prin urmare, noi, ca musulmani, avem motive suficiente sa fim foarte precauti in viata de zi cu zi atunci cand ne angajam in diferite tranzactii comerciale, de la simpla cumparare a unor bunuri dintr-un magazin, pana la implicarea in diverse afaceri mai mult sau mai putin complexe. Si aceasta pentru ca pericolul la care suntem expusi ne pandeste la orice pas. Intr-un hadis primit de la Abu Huraira, Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne-a atentionat ca va sosi o vreme cand nu va mai putea fi gasita nici macar o singura persoana in lume care sa nu consume din dobanda. Astfel, noi am fost atentionati ca pericolul cel mai mare pentru integritatea comunitatii de musulmani si a credintei va veni tocmai din aceasta directie.
Intr-un studiu, Imran N. Hosein, membru al Comitetului Organizatiilor Islamice din New York, a oferit drept exemplu graitor ceea ce s-a intamplat in lume in numai 70 de ani [n.t. : 86 de ani in prezent] de la eliminarea de pe scena internationala a Imperiului Otoman (1924). Pana la acea data, sistemul capitalist european bazat pe dobanda a reusit sa se impuna numai in fata acelor regimuri care vegheau aupra afacerilor desfasurate de musulmani. Imperiul Otoman a imprumutat atat de mult de la institutiile financiare europene existente la acea data, imprumuturi purtatoare de dobanzi, incat in anul 1857 a fost nevoit sa cedeze in fata santajului financiar european. Drept urmare, a recurs la eliminarea jizyei (n.t. : taxa islamica perceputa diferentiat in scop de garantare a securitatii si a unor drepturi cu caracter social) in toate teritoriile pe care le detinea, pentru a beneficia de unele inlesniri la plata datoriilor acumulate. In orice caz, conchide autorul studiului, incepand cu anul 1924 riba a penetrat in toate sferele vetii economice desfasurate de catre musulmani, in ciuda interzicerii sale categorice atat de catre Allah Preainaltul, cat si de catre Trimisul Sau (Pacea si binecuvantarea lui Allahs a fie asupra sa !).
In legatura cu intelepciunea care a motivat interzicerea practicarii dobanzii, imamul Ar-Razi ne ofera in tafsirul sau cateva repere :
In primul rand, perceperea dobanzii presupune insusirea averii altcuiva fara a-i oferi ceva in schimb.
De exemplu, daca noi, ca musulmani, achizitionam cu plata in rate un televizor la pret de magazin 1.600 de lei si vom plati la final 2.300 de lei, diferenta de 700 de lei inseamna dobanda platita. Aceasta inseamna ca proprietarul magazinului ne-a luat din banii munciti aceasta suma ca surplus. Ori, asa cum ne-a spus Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), proprietatea este inviolabila asemenea sangelui. A lua sau a permite cuiva sa ne ia din ea nejustificat inseamna o incalcare a acestui principiu sacru.
In al doilea rand, dependenta de dobanda ii indeamna pe oameni sa nu mai munceasca sau sa o faca intrun ritm mult mai scazut.
Pastrand exemplul, proprietarul magazinului de electrocasnice este constient ca va incasa cei 700 de lei in lunile care vor urma fara a munci pentru ei.
In al treilea rand, aspectul moral are de suferit. Astfel, daca in societatile in care traim nu ar exista deloc dobanda, fiecare dintre noi am oferi un bun pe care il detinem, cu sufletul deschis, din iubirea aproapelui, din milostenie. In schimb, in contextul dobanzii, acelasi bun poate fi oferit gandindu-ne la orice beneficii materiale pe care le-am putea obtine din gestul nostru.
In al patrulea rand, trebuie sa discutam de aspectul social. Astfel cel care acorda un imprumut cu dobanda este foarte posibil sa fie bogat, iar cel care ia cu imprumut, nevoias. Aceasta nu face altceva decat sa incurajeze asuprirea celor saraci de catre bogati.
Imamul Abu Hanifah a stipulat principiul conform caruia, daca exista aceeasi unitate de masurare a unui bun sau produs si daca cele doua bunuri sunt similare, ele trebuie sa fie vandute (schimbate) in cantitati egale si in mod direct, nemijlocit, nu sub forma de credit. Incalcarea acestui principiu nu face altceva decat sa incurajeze practicarea dobanzii.
Imamul Shaf'i a completat spunand ca, daca cele doua produse sunt de valoare si sunt destinate hranirii, atunci exista premisele aparitiei dobanzii.
