Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.
Termenul de "dobanda" este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice "dobanda" inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.
Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.
"Cei care mananca din camata nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : "Si negustoria e ca si camata", in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit camata. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic.
Allah nimiceste camata si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos !"
"O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de camata ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi !
Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin camata]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti.
Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti !"
"O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi !"
Interzicerea dobanzii prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.
Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral : "Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit." In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.
In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :
"Si din pricina luarii de catre ei a cametei - macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa."
Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.
In versetul 130 din capitolul 'al-'imran interzicerea dobanzii este clar stipulata : "O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi !"
Intrun final, versetul 275 din al-baqara, redat anterior, anunta accentuat inteerzicerea sa.
Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale.
In continuare, putem spune ca si in Traditia Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) intalnim referiri la dobanda.
('Aun bin) Abu Juhaifa a relatat urmatoarele : Tatal meu a cumparat un sclav care se ocupa cu extractia sangelui din corp [ar. "hijaamaa", adica practicarea unei mici incizii, de obicei la nivelul cefei, prin care se extragea o cantitate mica de sange pentru insanatosirea organismului]. L-a intrebat unde isi tine instrumentarul si l-a distrus. (L-am intrebat de ce a facut acest lucru). El mi-a raspuns : "Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne-a interzis sa acceptam pretul cainelui sau al sangelui, oprindu-ne, de asemenea, de la a tatua sau a fi tatuati, de la a consuma sau a oferi dobanda (Riba), blestemandu-i pe cei care creeaza chipuri."
Abu Huraira a relatat ca l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) spunand, "Juramantul (pe care il face vanzatorul) poate sa-l determine pe cumparator sa achizitioneze bunurile respective, insa el va fi lipsit de binecuvantarile lui Allah."
Tot Abu Huraira a mai relatat ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, "In noaptea cand am fost inaltat la ceruri am trecut peste un grup de oameni ale caror burti erau cat casa. Si din ele [din burtile uriase] iesea o multime de serpi. L-am intrebat pe ingerul Gabriel (Pacea lui Allahs a fie auspra sa !) cine erau acei oameni, iar el mi-a raspuns ca erau persoane care au practicat dobanda (Riba).
Jabir ibn Abdullah a relatat ca Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) i-a blestemat pe cel care primeste dobanda si pe cel care o ofera, pe cel care o inregistreaza si pe cei doi martori, spunand "Ei toti sunt o apa si-un pamant."
Prin urmare, noi, ca musulmani, avem motive suficiente sa fim foarte precauti in viata de zi cu zi atunci cand ne angajam in diferite tranzactii comerciale, de la simpla cumparare a unor bunuri dintr-un magazin, pana la implicarea in diverse afaceri mai mult sau mai putin complexe. Si aceasta pentru ca pericolul la care suntem expusi ne pandeste la orice pas. Intr-un hadis primit de la Abu Huraira, Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne-a atentionat ca va sosi o vreme cand nu va mai putea fi gasita nici macar o singura persoana in lume care sa nu consume din dobanda. Astfel, noi am fost atentionati ca pericolul cel mai mare pentru integritatea comunitatii de musulmani si a credintei va veni tocmai din aceasta directie.
Intr-un studiu, Imran N. Hosein, membru al Comitetului Organizatiilor Islamice din New York, a oferit drept exemplu graitor ceea ce s-a intamplat in lume in numai 70 de ani [n.t. : 86 de ani in prezent] de la eliminarea de pe scena internationala a Imperiului Otoman (1924). Pana la acea data, sistemul capitalist european bazat pe dobanda a reusit sa se impuna numai in fata acelor regimuri care vegheau aupra afacerilor desfasurate de musulmani. Imperiul Otoman a imprumutat atat de mult de la institutiile financiare europene existente la acea data, imprumuturi purtatoare de dobanzi, incat in anul 1857 a fost nevoit sa cedeze in fata santajului financiar european. Drept urmare, a recurs la eliminarea jizyei (n.t. : taxa islamica perceputa diferentiat in scop de garantare a securitatii si a unor drepturi cu caracter social) in toate teritoriile pe care le detinea, pentru a beneficia de unele inlesniri la plata datoriilor acumulate. In orice caz, conchide autorul studiului, incepand cu anul 1924 riba a penetrat in toate sferele vetii economice desfasurate de catre musulmani, in ciuda interzicerii sale categorice atat de catre Allah Preainaltul, cat si de catre Trimisul Sau (Pacea si binecuvantarea lui Allahs a fie asupra sa !).
In legatura cu intelepciunea care a motivat interzicerea practicarii dobanzii, imamul Ar-Razi ne ofera in tafsirul sau cateva repere :
In primul rand, perceperea dobanzii presupune insusirea averii altcuiva fara a-i oferi ceva in schimb.
De exemplu, daca noi, ca musulmani, achizitionam cu plata in rate un televizor la pret de magazin 1.600 de lei si vom plati la final 2.300 de lei, diferenta de 700 de lei inseamna dobanda platita. Aceasta inseamna ca proprietarul magazinului ne-a luat din banii munciti aceasta suma ca surplus. Ori, asa cum ne-a spus Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), proprietatea este inviolabila asemenea sangelui. A lua sau a permite cuiva sa ne ia din ea nejustificat inseamna o incalcare a acestui principiu sacru.
In al doilea rand, dependenta de dobanda ii indeamna pe oameni sa nu mai munceasca sau sa o faca intrun ritm mult mai scazut.
Pastrand exemplul, proprietarul magazinului de electrocasnice este constient ca va incasa cei 700 de lei in lunile care vor urma fara a munci pentru ei.
In al treilea rand, aspectul moral are de suferit. Astfel, daca in societatile in care traim nu ar exista deloc dobanda, fiecare dintre noi am oferi un bun pe care il detinem, cu sufletul deschis, din iubirea aproapelui, din milostenie. In schimb, in contextul dobanzii, acelasi bun poate fi oferit gandindu-ne la orice beneficii materiale pe care le-am putea obtine din gestul nostru.
In al patrulea rand, trebuie sa discutam de aspectul social. Astfel cel care acorda un imprumut cu dobanda este foarte posibil sa fie bogat, iar cel care ia cu imprumut, nevoias. Aceasta nu face altceva decat sa incurajeze asuprirea celor saraci de catre bogati.
Imamul Abu Hanifah a stipulat principiul conform caruia, daca exista aceeasi unitate de masurare a unui bun sau produs si daca cele doua bunuri sunt similare, ele trebuie sa fie vandute (schimbate) in cantitati egale si in mod direct, nemijlocit, nu sub forma de credit. Incalcarea acestui principiu nu face altceva decat sa incurajeze practicarea dobanzii.
Imamul Shaf'i a completat spunand ca, daca cele doua produse sunt de valoare si sunt destinate hranirii, atunci exista premisele aparitiei dobanzii.
Imamul Malik a completat la randul sau considerand ca respectivele produse induc manifestarea dobanzii.
Dar cum stau lucrurile in zilele noastre ? Dupa cum se cunoaste, astazi Capitalismul reprezinta sistemul economic dominant in lume. Insa, in mod gresit si superficial, se crede ca dobanda este unul dintre factorii cei mai importanti responsabili cu progresul. Astfel, majoritatea economistilor au prejudecati, la fel cum am avut si eu in vremea studentiei si o buna parte dupa aceea, sustinand ca dobanda este indispensabila. Adevarul este ca mecanismul sau se afla in dezacord vadit cu natura umana, cea care reclama dreptate, eficienta si chibzuinta. Mai mult, cele mai multe dintre problemele economice, dar si sociale, politice sau morale au drept sursa aceeasi dobanda.
Asadar, multi economisti, dar si bancheri sau oameni de afaceri cred ca economia de piata nu poate sa functioneze fara dobanda. Aceasta convingere a lor este atat de adanc inradacinata incat cei mai multi nici macar nu mai incearca sa gandeasca fenomenul, considerand dobanda ca un fapt dat, consacrat, de la sine inteles.
Creditorii intotdeauna incearca sa mentina o rata ridicata a dobanzii, in timp ce persoanele care se imprumuta doresc diminuarea sa. Astfel, se formeaza un fel de echilibru a ratei dobanzii. Problemele incep, insa, sa apara atunci cand mediul de afaceri devine instabil, dezechilibrat, asa cum am observat cu totii in aceasta perioada de recesiune economica pe care inca o mai resimtim. Intrun asemenea climat, economia incepe sa devina foarte sensibila la rata dobanzii, piata monetara pierzandu-si, la randul sau, capacitatea de a o ajusta.
Daca vom analiza o investitie care are la baza un imprumut, in acest caz dobanda poate fi considerata un mecanism care va distribui profitul asteptat numai intre creditor si investitor, salariatul trebuind sa se multumeasca doar cu salariul oferit de proprietarul afacerii, bogatasul. De exemplu, ce-i ramane domnului K.N., un intreprinzator particular de la noi din tara, sa faca dupa ce constata ca "Daca eu, in calitate de intreprinzator, facandu-mi socotelile, constat ca un credit cu o anumita rata a dobanzii este rentabil si solicit creditul respectiv, iar dupa aceea Banca mareste unilateral rata dobanzii, banca ma falimenteaza pe mine. Aceasta politica bancara nu este de natura sa stimuleze munca cinstita, ci imbogatirea unora prin inselaciune. Doresc lamuriri din partea bancii in aceasta privinta."
Presupunand ca domnia sa ia una dintre putinele decizii pe care le are la dispozitie in acest moment, si anume sa reduca salariatilor leafa, inechitatea pe care se bazeaza dobanda iese si mai mult la suprafata, acestia neputandu-si negocia pozitia financiara in termeni onorabili, fie acceptand ce le mai ramane, fie trebuind sa-si paraseasca serviciul. In acest fel dreptul domnului K. N. de a nu da faliment si a-si retine capitalul investit il poate lipsi pe cel sarac de dreptul sau la o viata decenta, acesta nemaiputandu-se intretine.
Extrapoland exemplul de la noi din tara, putem spune ca nicio persoana inzestrata cu ratiune nu va recunoaste ca dreptul de a retine capitalul investit este mai important decat dreptul la o viata normala, dar in realitate multe tari bogate ale lumii procedeaza intrun asemenea mod.
In tarile cu populatie predominant musulmana in acest punct critic intervine zakat-ul, mecanism care are rolul de a redistribui averea, nelasand posibilitatea cumularii ei in mana numai a unui grup de persoane. Insa acesta este un alt subiect pe care putem sa-l abordam cu o alta ocazie in sha Allah.
In continuare vom prezenta cateva exemple de la noi din tara de cazuri disperate in care oamenii indatorati au ajuns sa isi puna capat zilelor, urmate de cateva argumente care fac dobanda indezirabila.
Astfel, conform "Telegrafonline", pe data de 10.12.2009, in localitatea Navodari, G.B. in varsta de 52 de ani a fost gasit spanzurat de o grinda in garajul socrilor sai. Unul dintre vecinii sai a declarat urmatoarele : "El a fost pe cai mari acum cativa ani. A avut o discoteca, centru de colectare de fier vechi. Dar a intrat in datorii, avea de dat bani la camatari. Asta cred ca este cauza.", a declarat un vecin de-al socrilor lui G.B. De altfel, cea mai plauzibila ipoteza pe care politistii o au la ora actuala este aceea ca omul de afaceri a recurs la acest gest din cauza datoriilor pe care le avea la camatari si pe care nu mai putea sa le plateasca.
Tot la inceputul acestui an, un agent de paza s-a sinucis si el tot din cauza datoriilor, asa cum relateaza "Adevarul". El avea de platit alimente de 2.000 de lei luate pe caiet pentru masa de Revelion, precum si rate pentru un frigider si aragaz cumparat. M.S., fratele barbatului decedat a spus rapus de durere ca motivele care l-au dus la sinucidere pe A. au fost datoriile in care acesta a intrat, acesta fiind doar inceputul marilor tragedii care se anunta in Romania din cauza saracirii populatiei.
Conform unei alte publicatii romanesti, "Libertatea", un alt tanar, in varsta de 30 de ani, din localitatea damboviteana Picior de Munte, s-a sinucis. Vecinii sustin ca se certase cu prietena lui, dar ca avea si datorii la camatari. Tanarul muncise o perioada in strainatate, iar acum avea o firma de constructii care mergea de ceva vreme in pierdere si acumulase datorii foarte mari.
Acestea sunt numai cateva exemple dureroase de la noi din tara, avute loc la acest inceput de an. In realitate cazurile sunt mult mai numeroase si se intalnesc pe toate meridianele Globului, zi de zi.
Toate aceste adevarate drame impun reanalizarea constienta si de urgenta a catorva dintre argumentele care fac dobanda indezirabila, iar pe cei care o sustin sa-si revizuiasca modul de gandire.
1. Asa cum am vazut mai sus, dobanda creste in permanenta, in timp ce toate celelalte lucruri se supun legii cresterii si descresterii. Acest lucru este si mai evident in perioada de criza economica pe care o traversam. Intrebari precum "Ce fac, schimb leii in euro ?", "Imi renegociez salariul in moneda europeana ?", "Aman contractarea unui credit pana se vor mai potoli lucrurile ?", "Scot banii depusi la bana si cumpar aur sau ii bag la saltea ?" - sunt doar cateva la care multi romani, si nu numai, ar vrea un raspuns cat mai sigur.
2. Argumentul costului capitalului imprumutat nu are nicio sustinere deoarece banii nu sunt altceva decat bucati de hartie tiparite, iar costul tiparirii lor este infim de mic comparativ cu dobanda care creste de la an la an. Daca, de exemplu, toate tarile arabe exportatoare de petrol ar solicita ca plata sa le fie asigurata in aur si nu in dolari, atunci, moneda internationala in general, si cea americana in mod particular, ar avea de suferit grave prejudicii.
3. Adesea economistii justifica dobanda prin costurile fixe de capital (ex. : plata utilitatilor, amortizarea activelor fixe etc.). Comparand cu salariul tot fix al salariatilor, ei sustin ca atat capitalul, cat si forta de munca sunt deopotriva factori de productie. Insa, categorisirea aceasta a factorilor de productie este injusta, oamenii netrebuind sa fie tratati ca niste obiecte sau factori inerti, ei fiind membri ai societatii in care traiesc si avand dreptul la intretinerea propriei vieti si a familiei, in unele cazuri.
4. Dobanda transfera castigurile si avutia de la cei saraci la cei bogati, creand inegalitate economica. Astfel, cresterea saraciei reduce la cei nevoiasi consumul de resurse pentru satisfacerea nevoilor, concomitent cu cresterea nivelului de prosperitate al oamenilor influenti si a capacitatii lor investitionale.
5. Mecanismul dobanzii este construit astfel incat sa asigure prosperitatea celor bogati, in vreme ce oamenilor saraci nu li se ofera nici macar oportunitatea de a accede la un sistem educational.
6. Este bine-cunoscut ca oricare dintre noi plateste dobanda, ea fiind inclusa in costul produselor pe care le achizitionam. In multe tari, aceasta dobanda poate ajunge chiar si pana la 40 % - 50 % din cost. Acest lucru nu poate decat sa ne duca cu gandul la ceea ce profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ne-a atentionat in urma cu mai bine de 1.400 de ani, acesta spunand ca va veni o vreme cand nimeni nu va mai putea sa evite dobanda.
Consider ca solutia optima pentru a incerca sa subrezim sistemul monetar bazat pe dobanda este sa respectam Nobilul Coran si sa urmam practica oferita de Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Dupa toate acestea, este clar ca dobanda este interzisa musulmanilor. Cum poate unul dintre noi, inzestrat cu ratiune si avand frica de Allah Preainaltul, sa desconsidere blestemul facut de Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) ? Sau razboiul pe care l-a declarat Allah Preainaltul celor care apeleaza la dobanda ? Ca persoane, noi trebuie sa meditam si sa intelegem ca au fost permise noua numai acele lucruri care ne aduc beneficii si prosperitate.
BIBLIOGRAFIE :
Hifzur Rab, "Economic justice in Islam - Monetary Justice and the Way Out of Interest (Riba)", published by A.S.Noordeen, Kuala Lumpur, 2006.
Traducerea sensurilor Coranului, L.I.C.R., ed. a III-a
Sahih Bukhari
islamonline.ro
ghiseulbancar.ro
Intocmit,
Cursant Dan Michi
Disciplina "Cultura islamica"
