Atâta vreme cât piaţa de caviar şi de carne de sturion este în creştere, iar cererea nu poate fi acoperită decât într-o proporţie foarte mică, se poate spune că sturionicultura are perspectiva unei dezvoltări fără precedent, iar aceasta poate fi o bază pentru numeroase afaceri de succes.
Creşterea sturionilor se poate realiza în sistem extensiv, semiintensiv, intensiv (în monocultură) sau în sistem superintensiv, cu sau fără recircularea apei. Există aşadar forte multe opţiuni care permit utilizarea de suprafeţe de teren şi surse de apă foarte variate.
Ruşii au dat startul la sturioni
Creşterea sturionilor îşi are originea în Rusia, unde Ovsjannikov a reuşit pentru prima dată în anul 1869 să fecundeze artificial icre de cegă provenită din fluviul Volga, după care, larvele obţinute au fost crescute în condiţii de captivitate. Tehnologiile de creştere a sturionilor s-au dezvoltat în special pe cegă, deoarece aceasta este o specie de dimensiuni relativ mici, cu reproducători de 2-4 kg care se pot manipula mai uşor. De asemenea, această specie ajunge la maturitatea sexuală mai repede decât ceilalţi sturioni (2-3 ani în condiţii de fermă şi 4-6 ani în apele naturale). În afară de cegă, cercetătorii ruşi au studiat foarte mult sturionul siberian (Acipenser baerii), specie care deţine în prezent 30% din producţia de sturioni obţinută în fermele din Rusia, la fel ca şi nisetrul. În afară de speciile amintite, până în prezent s-au crescut cu bune rezultate păstruga, morunul, sturionul alb sau diverşi hibrizi. Cel mai utilizat hibrid este cel numit bester, care rezultă în urma încrucişării dintre morun (femela) şi cegă (masculul).
Puitet de sturion
Bani pentru piscicultură
În ţara noastră au demarat în urmă cu câţiva ani mai multe programe de reproducere sau creştere a sturionilor în captivitate şi au început să apară din ce în ce mai multe ferme particulare de creştere a sturionilor. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1853 din 22 decembrie 2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii, în anul 2006, producătorilor agricoli din sectorul animalier şi din sectorul piscicol, se stimulează în continuare apariţia de noi ferme sturionicole. Conform acestei hotărâri, valoarea subvenţiei pentru producţia de sturion este de 4 lei/kg, pentru cega mai mare de 1 kg/buc., pentru păstruga de peste 2 kg/buc. şi morunul mai mare de 5 kg/buc. În funcţie de tehnologia de creştere care se aplică pentru creşterea sturionilor, masa corporală specificată poate fi atinsă în 2, 3 sau mai mulţi ani. De exemplu, dacă se creşte în apă încălzită în sistem superintensiv, cega poate să ajungă la 1 kg după 3 ani (0,4-1,2 kg), păstruga la 2 kg după 2 ani (1,5-2,6 kg), iar morunul la 5 kg după 2 ani (4,7-6,9 kg). Dacă se realizează creşterea acestor specii în heleşteie, atunci creşterea lor este mult întârziată, putând să ajungă la masa corporală amintită într-un interval de timp aproape dublu. Aşadar, trebuie gândit foarte bine sistemul de creştere care urmează a fi utilizat pentru a se ajunge la rezultatele de producţie cele mai bune.
Creşterea sturionilor în bazine din beton
Deşi creşterea sturionilor în sistem superintensiv, în bazine de fibră de sticlă, cu sau fără recircularea apei pare dificil de realizat în primul rând prin investiţiile iniţiale foarte mari, pe termen lung acesta poate să aducă un profit mult superior celorlalte sisteme. În funcţie de dimensiunea la care se realizează o hală pentru creşterea sturionilor în sistem superintensiv, investiţia iniţială depăşeşte 100.000 Euro. Pentru investitorii cu mai puţini bani şi mai puţină experienţă în piscicultură, se pretează mai bine sistemele de creştere semi-intensive sau intensive, când sturionii se cresc în heleşteie din pământ sau în bazine betonate, asemănătoare celor din păstrăvării.
