Creditul de consum
Asa cum a fost mentionat, creditul de consum reprezinta, in conformitate cu prevederile Regulamentului BNR 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, orice credit contractat de o persoana fizica, in vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului si/sau familiei acestuia ori pentru achizitionarea de bunuri altele decat cele imobiliare.
Acest tip de credit este reglementat, de asemenea si de Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicata si modificata, lege aplicabila si altor categorii de imprumutatori, nu numai institutiilor de credit.
Prin acest act normativ a fost introdusa obligatia finantatorilor de a calcula si a afisa sau publica, dupa caz, dobanda anuala efectiva (DAE), obligatie valabila pentru acele produse pe care creditorul sau intermediarul de credit le promoveaza public, cu precizarea nivelului dobanzii sau a altor costuri asociate creditului. Potrivit legii, DAE face echivalenta, la nivelul unui an, intre valoarea curenta a tuturor angajamentelor sub forma unor imprumuturi, rambursari si cheltuieli existente sau viitoare, acceptate de catre creditor si de beneficiarul creditului, si se calculeaza dupa o anumita formula (vezi Anexa nr.2 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice).
Pentru a calcula DAE, este necesara determinarea costului total la consumator, respectiv toate costurile pe care imprumutatul trebuie sa le plateasca pentru a obtine creditul (dobanda, comisioane etc.). Nu se includ in acest cost total cheltuielile platite de imprumutat pentru nerespectarea unor clauze din contractul de credit, costurile suplimentare pretului de cumparare, pe care imprumutatul le-ar plati si in situatia in care bunul nu ar fi achizitionat din credit, costuri legate de asigurari si garantii, cu exceptia cazului in care acordarea creditului presupune si este conditionata de incheierea unor asigurari – asigurari impotriva riscului de neplata in cazul decesului, imbolnavirii, invaliditatii sau somajului debitorului (ex. Asigurari de viata).
Contractele de credit de consum trebuie sa fie redactate in scris, pe hartie sau pe alt suport durabil, in cel putin doua exemplare, inclusiv anexele contractului, cate un exemplar original pentru fiecare parte (imprumutat si creditor). Aceste contracte trebuie sa includa informatii referitoare la numele si adresele partilor contractante, valoarea DAE, indicarea conditiilor in care dobanda anuala efectiva poate fi modificata, valoarea si scadenta platilor pe care imprumutatul trebuie sa le faca in contul creditului, lista elementelor componente ale DAE (toate costurile asociate creditului), clauze privind nerespectarea de catre debitor a contractului de credit si eventualele costuri suplimentare generate de nerespectarea clauzelor contractuale. In cazul in care DAE nu poate fi calculat (ex. linii de credit), contractul va cuprinde nivelul dobanzii, celelalte costuri, plafonul de creditare, conditiile in care acestea pot fi modificate etc.
Tot legea mentionata obliga institutiile de credit (si celelalte categorii de creditori) sa informeze in scris imprumutatul despre orice modificare survenita pe durata contractului de credit in nivelul dobanzii, in celelalte costuri atasate creditului. Informarea se realizeaza fie prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, fie prin intermediul unui extras de cont furnizat gratuit.
De asemenea, legea prevede dreptul debitorului de a plati inainte de scadenta, integral sau partial, obligatiile din contractul de credit, respectiv dreptul la rambursarea anticipata. In acest caz, debitorului ii este conferit si dreptul de a beneficia de o reducere echitabila a costului creditului, reducere stabilita in functie de perioada de utilizare a acestuia.
