2.1. Standardizarea auditului
Tendinta predominanta pe plan mondial in domeniul auditului o reprezin¬ta standardizarea in vederea formularii unei teorii care sa fie utila in descrierea, explicarea si prognozarea activitatilor practice de audit.
Fundamentele care stau la baza teoriei auditului sunt:
- postulatele;
- conceptele;
- standardele;
- procedurile.
Acestea sunt independente si fiecare element succesiv este logic legat si derivat din elementul precedent.
2.1.1. Postulate
Postulatele sunt definite ca un ansamblu de ipoteze, premise, principii si conditii care constituie baza elaborarii standardelor de audit, exprimari adevarate sau adecvate considerate adevarate fara a fi demonstrate.
Potrivit Organizatiei Internationale a Institutiilor Supreme de Audit - INTOSAI, exista un numar de 11 postulate de baza, constand in urmatoarele:
- aplicabilitatea standardelor de audit INTOSAI in domenii considerate importante. Anumite standarde nu pot fi aplicate unor segmente de activitate,mai ales in cazul institutiilor supreme de audit (SAI-uri), organizate sub forma Curtii de Conturi, nici a unor activitati deosebite, decat cele de audit. In aceste sfere de activitate se impune ca SAI sa stabileasca standarde specifice,aplicabile domeniului respectiv;
- examinarea tuturor situatiilor care apar pe parcursul auditarii finantelor publice;
- verificarea tuturor entitatilor care gestioneaza banul public, concomi¬tent cu informarea opiniei publice in acest sens;
- elaborarea unor sisteme de informatii, control, evaluare si raportare in cadrul administratiei care sa contribuie considerabil la aprecierea calitatii gestiunii;
- adoptarea de standarde de contabilitate pentru raportare financiara de catre autoritatile competente, concomitent cu necesitatea ca entitatile auditate sa-si fixeze obiective specifice si cuantificabile, in domeniul lor de activitate;
- implementarea sistemelor contabile trebuie sa asigure o prezentare fidela a situatiei si a rezultatelor financiare;
- reducerea la maximum a riscurilor aparitiei erorilor si abaterilor prin organizarea unui sistem de control intern performant;
- necesitatea elaborarii unor acte normative care sa conduca la asigurarea accesului SAI la toate datele necesare evaluarii complete a activitatilor auditate;
- necesitatea imputernicirii SAI pentru auditatea tuturor activitatilor;
- necesitatea perfectionarii tehnicilor de auditare de catre SAI in ceea ce priveste validitatea nivelului rezultatelor obtinute;
- evitarea aparitiei conflictului de interese intre auditor si entitatea auditata.
2.1.2. Concepte
Conceptele sunt generalizari, idei centrale fundamentale pentru rationamentul teoretic deduse din postulatele auditului si cuprind urmatoarele:
- probele de audit, care contin toate informatiile care influenteaza si determina rationamentul auditorilor;
- respectarea profesiei de auditor, caracterizata, in primul rand, prin preocuparea permanenta pentru calitatea probelor de audit pe baza carora se fundamenteaza rationamentul auditorului, in exprimarea opiniei;
- corectitudinea raportarii, care se refera la obligatia auditorului de a arata fundamentul opiniei sale, respectiv de a indica intinderea examinarilor efectuate, probele de audit obtinute, procedeele si tehnicile utilizate etc.;
- independenta auditului, care consta in necesitatea ca auditorul sa fie liber, nepartinitor si fara prejudecati;
- conduita etica, care impune auditorului sa respecte deontologia profesiei.
2.1.3. Standarde
Standardele de audit sunt declaratii dezvoltate la cel mai inalt nivel de conceptualizare si care stau la baza indeplinirii unei misiuni de audit. Prin urmare, standardele asigura criteriile atat pentru indeplinirea, cat si pentru evaluarea activitatii de audit, constituind fundamentul unui inalt nivel de profesionalism in practica auditarii.
Standardele de audit sunt influentate de mediul legislativ, politic si administrativ si ajuta la asigurarea consistentei si calitatii raportului de audit, sustinand in acelasi timp credibilitatea auditorului in fata utilizatorilor rapoartelor de audit.
In domeniul auditului de atestare financiara, pe plan mondial au fost elaborate si adoptate standardele Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC).
Aceste standarde se aplica si in Romania in auditarea situatiilor financiare de catre auditorii membri ai Camerei Auditorilor din Romania.
In domeniul auditului de regularitate si auditului performantei, domeniul care tine aproape in exclusivitate de mandatul institutiilor supreme de audit (SAI), abilitate prin legi proprii sa efectueze auditul finantelor publice, s-au adoptat standardele de audit ale Organizatiei Internationale a Institutiilor Supreme de Audit (INTOSAI).
Datorita caracterului lor stiintific, a valorii lor teoretice si practice, a recunoasterii lor pe plan international si nu in ultimul rand datorita noutatii lor pentru tara noastra, in cele ce urmeaza sunt prezentate mai in detaliu standardele de audit INTOSAI.
Referindu-se la domeniul de actiune al SAI, privind finantele publice, standardele de audit INTOSAI disting auditul regularitatii si auditul performantei.
In conceptia acestor standarde, auditul regularitatii cuprinde certificarea raspunderii financiare atat a entitatilor auditate, cat si a administratiei publice ca intreg. Acest audit are ca obiective auditarea sistemelor financiare si al tranzactiilor, auditarea controlului intern si a functiilor acestuia, auditarea corectitudinii deciziilor administrative din cadrul entitatilor auditate, precum si orice probleme constatate in urma auditului pe care SAI considera util sa le faca cunoscute.
Conform standardelor de audit INTOSAI, chiar daca in multe tari mandatul pentru auditul performantei nu include examinarea principiilor politice pe care se bazeaza programele publice, acestea trebuie sa delimiteze clar si precis competentele si responsabilitatile SAI in domeniul auditului performantei privind activitatile guvernamentale, concomitent cu facilitatea aplicarii de catre SAI a standardelor de audit corespunzatoare.
Standardele de audit INTOSAI cuprind:
. standarde generale;
. standarde aplicabile auditului finantelor publice;
. standarde de raportare.
Standardele generale de audit includ standarde comune auditorilor si SAI si standarde proprii numai SAI.
a) Standardele generale comune auditorilor si SAI se refera la independenta, competenta, calitatea recrutarii personalului.
Independenta. Pentru a putea exercita mandatele de audit in mod impartial, institutiile supreme de audit trebuie sa-si mentina independenta fata de puterea politica si trebuie sa aiba libertate in elaborarea deciziilor referitoare la sarcinile de audit, inclusiv asupra programului de audit.
Chiar in situatia in care auditul este desfasurat in numele sau la solicitarea legislativului, modul de organizare, desfasurare si valorificare a constatarilor se impune a fi la latitudinea SAI
O alta cerinta privind asigurarea independentei SAI rezida in existenta resurselor financiare care sa-i permita realizarea in bune conditii a responsabilitatilor sale.
Standardele de audit INTOSAI releva existenta unor interdictii privind participarea la actiunile de auditare din partea membrilor SAI care au legaturi stranse (de ordin social, personal etc.) cu conducerea entitatii auditate, si care ar putea diminua obiectivitatea auditorului.
Competenta. Standardele generale comune auditorilor si SAI prevad, de asemenea, ca un imperativ detinerea competentei necesare exercitarii atributiilor acestora.
Necesitatea detinerii competentei, deriva din faptul ca SAI si auditorii acesteia, exercita, prin mandat, prerogative vizand formularea de opinii asupra situatiilor financiare verificate, intocmesc rapoarte si formuleaza concluzii si recomandari.
Indeplinirea tuturor atributiunilor conferite impune SAI, pe langa utilizarea in audit a unor metodologii si practici de cel mai inalt nivel calitativ, sa detina si personal calificat cu experienta bogata, necesar indeplinirii cu eficienta a mandatului de audit.
Totodata, mandatul de audit extern care confera, printre altele, latitudinea SAI de a stabili frecventa auditurilor si natura rapoartelor ce urmeaza a fi intocmite, impune un management competent si de inalta calificare in cadrul SAI.
Calitatea recrutarii personalului. Standardele de audit acorda o atentie speciala calitatii recrutarii personalului, SAI avand obligatia sa adopte politici si proceduri de recrutare in masura sa asigure incadrarea persoanelor cu calificarile corespunzatoare.
In virtutea standardului mai sus invocat, personalul SAI trebuie sa posede diplome universitare adecvate si sa aiba pregatirea si experienta necesare, in acelasi context, SAI are sarcina sa examineze periodic cerintele minime de pregatire ale auditorilor si sa asigure permanent perfectionarea profesionala a personalului sau.
Detaliind natura cunostintelor pe care trebuie sa le posede auditorii, standardele de audit subliniaza necesitatea cunoasterii de catre personal, a contextului institutional, prevederile legale si institutionale referitoare la activitatea entitatilor publice, in paralel cu aceste cunostinte, standardele de audit reliefeaza obligativitatea cunoasterii corespunzatoare a standardelor de audit, politicilor, procedurilor si metodelor precum si a sistemelor de contabilitate publica si control utilizate in cadrul entitatilor auditate.
Standardele aplicabile in auditul finantelor publice sunt numite si standardele de aplicare si sunt urmatoarele:
a) programarea auditului. Potrivit standardelor de audit aplicabile in auditarea finantelor publice, programarea consta in:
- colectarea de informatii asupra entitatilor auditate pentru evaluarea riscurilor si a importantei relative a diferitelor elemente;
- stabilirea obiectivelor auditului si a domeniilor auditate;
- efectuarea in prealabil a unor analize pentru a stabili modul de abordare a auditului, cel mai adecvat;
- natura si intinderea investigatiei care urmeaza a se realiza;
- concentrarea atentiei asupra problemelor speciale care au fost avute in vedere inainte de planificarea auditului;
- stabilirea nevoilor de resurse umane si constituirea echipei de audit;
- incunostiintarea entitatii auditate asupra ariei obiectivelor si a criteriilor de evaluare a auditului, prin initierea unor decizii, dupa caz, cu cei interesati.
Odata stabilit programul de audit, se recomanda prin standarde sa fie modificat, numai daca situatia creata o impune.
b) supervizarea muncii de audit. Supervizarea si examinarea, componen¬te ale standardelor aplicabile in auditarea finantelor publice, privesc concomi¬tent continutul si metodele auditului si urmaresc daca:
- membrii echipei de audit si-au insusit programul de audit;
- auditul este conform standardelor de audit si metodologiei SAI;
- planul de munca a fost respectat in totalitate, fiind parcurse toate etapele programului de audit;
- documentele de lucru cuprind probe care sustin opiniile, concluziile si recomandarile formulate;
- auditorul realizeaza toate obiectivele planificate;
- raportul de audit cuprinde opiniile, concluziile si recomandarile adecvate;
c) examinarea si evaluarea controlului intern. Standardele de aplicare prevad necesitatea evaluarii controlului intern, inainte de a se proceda la determinarea domeniului si amplorii auditului. in acest sens, se precizeaza ca examinarea si evaluarea controlului intern trebuie sa se adapteze tipului de audit efectuat, astfel:
- in situatia unui audit financiar de atestare, examinarea si evaluarea controlului intern priveste mai ales verificarile destinate protejarii activelor si pasivelor, confirmandu-se totodata exactitatea si caracterul complet al inregis¬trarilor contabile;
- in cazul unui audit de conformitate sunt examinate si evaluate controalele interne care ajuta conducerea in respectarea legilor si reglementarilor in vigoare;
- in situatia unui audit al performantei sunt evaluate controalele interne care concura la desfasurarea activitatii entitatii auditate in conditii de economicitate, eficienta si eficacitate;
d) verificarea conformitatii cu legile si reglementarile in vigoare, in virtutea acestui standard, auditorul aplica masuri si proceduri de audit care sa asigure detectarea erorilor, abaterilor si ilegalitatilor cu consecinte directe asupra sumelor din situatiile financiare sau asupra rezultatelor auditului. Efectuand auditurile conform acestui standard, auditorii trebuie sa urmareasca aplicarea de masuri si proceduri de audit adecvate, in masura sa faciliteze obtinerea de probe de audit care sa asigure fundamentul aprecierilor si concluziilor.
Concluziile si recomandarile auditului trebuie sa se bazeze pe probe, iar auditorii trebuie sa dea dovada de o cunoastere serioasa a tehnicilor si procedurilor de colectare a probelor de audit;
e) obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate pentru fundamentarea aprecierilor si concluziilor. Avand in vedere dezideratele exprimate in standarde privind calitatea probelor, acestea trebuie sa fie competente, relevante, rezonabile si documentate, in asa fel incat sa ateste si sa sustina opiniile si rapoartele auditorului, sa constituie sursa de informatii pentru elaborarea rapoartelor, sa contribuie la planificarea si supervizarea auditului, sa conserve rezultatele muncii depuse pentru valorificarea acesteia in perioada urmatoare;
f) analiza situatiilor financiare in vederea stabilirii daca entitatile auditate s-au conformat sau nu normelor contabile de raportare financiara. Standardele de aplicare prevad necesitatea analizei situatiilor financiare pentru a stabili daca acestea sunt in conformitate cu normele de raportare financiara si de publicare.
Potrivit concluziilor formulate de aceste norme, auditorul trebuie sa se pronunte asupra concordantei situatiilor financiare cu standardele contabile acceptate, prezentarea situatiilor financiare in corelatie cu circumstantele existente in entitatea audiata, prezentarea de informatii suficiente privind elementele situatiilor financiare, cuantificarea si prezentarea reala a tuturor elementelor situatiilor financiare inregistrate de catre entitatile auditate.
Similar altor standarde de aplicare, tehnicile analizei financiare sunt dependente in mare masura de natura, aria si obiectivul auditului, precum si de cunostintele si experienta auditorului.