Contractul international de mandat comercial este in primul rand un contract de intermediere.Acest tip de contract a aparut datorita faptului ca, complexitatea si frecventa tranzactiilor internationale,precum si aria geografica intinsa in care se deruleaza,au determinat folosirea unor intermediary(peroane fizice sau juridice),pentru a grabi,a facilita si realiza contractile in conditii mai eficiente.Notiunea de intermediere reprezinta o activitate depus catre o altersoana decat cea a titularului interesului,interpunandu-se intre titular si tert.
Astfel operatiunile de intermediere au fost effectuate la inceput prin mandatul din dreptul civil,care a fost adaptat,treptat cerintelor vietii comerciale,devenind cu timpul,unul din instrumentele juridice in masura sa inlesneasca desfasurarea operatiunilor comerciale,ce au devenit mai complexe,in special pe plan international
Definitia contractului de mandat comercial.Caracteristici
Contractul de mandat comercial isi are originea in dreptul roman.Profesorul Ioan Macovei arata ca "calificarea unui mandat este data de natura obiectului.In comertul international ,obiectul mandatului consta in tratarea de afaceri comerciale".
Potrivit art.374 C.com.,mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului.Pentru a ajunge la definitia clara a mandatului comercial trebuie avuta in vedere definitia mandatului civil,temeiul legal al contractului fiind art.1532 si urm.C. civ.
Mandatul este contractul in temeiul caruia o persoana (mandant)imputerniceste alta persoana (mandatar) sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului.
Mandatul comercial nu se intinde si la afacerile "care nu sunt comerciale,afara numai daca aceasta se declara cu precizie prin mandat" ,chiar daca acesta este conceput in termeni generali.
Contractul de mandat comercial reprezinta un instrument juridic necesar in derularea operatiunilor comerciale.Obiectul specific acestui tip de contract consta in afaceri comerciale ,care sunt convenite in anumiti termeni si a caror analiza ne ajuta sa-i surprindem trasaturile care-I definesc natura si locul in sistemul relatiilor comerciale internationale.In continuare vom prezenta principalele caracteristici ale contractului de mandat comercial :
a.reprezentarea-in cazul mandatului comercial reprezentarea acestuia se face in functie de natura acestuia si nu de esenta lui;
b.mandatul comercial are in toate cazurile,un contract cu titlu oneros,mandatarul fiind renumerat printr-o suma ferma sau forfetara,ori sub forma unui procent calculate la cifra de afaceri.Mandatul comercial fiind cu titlu oneros,nu poate fi revocat in mod unilateral.
c.mandatul comercial are caracter conventional ,partile fiind in masura sa stabileasca limitele lui;
d.revocarea acestui mandat se poate face numai pentru motive temeinice;
Contractul de mandat comercial in comparatie cu alte contracte
In comparatie cu contractul de munca putem spune ca cele doua difera in primul rand din punct de vedere a naturii actelor incheiate.In cazul contractului international de mandat comercial,mandatarul va incheia acte juridice in numele cat si pe seama mandantului,pe cand in cazul contractului de munca ,salariatul va indeplini acte materiale care vor exclude reprezentarea,acesta fiind subordonat patronului.
De asemenea contractul de mandat se deosebeste si de contractul de agent,prin faptul ca cel din urma se incheie intre comerciant (reprezentat) si agent(reprezentant),agentul avand si el caracter de comerciant ,el tratand afaceri comerciale in schimbul unei renumeratii stabilite in functie de cifra de afaceri.In concluzie,agentul este un comerciant ,iar renumeratia ce ii este oferita se stabileste in functie de cifra de afaceri.
Mai exista un contract de mandat comercial,si anume contractul de administrare.Acesta este incheiat potrivit Legii nr. 31/1990,republicata.Acest contract este incheiat intre societatea comerciala si administrator.Diferenta intre acest contract si contractul de mandat ar fi faptul ca prerogativele administratorului sunt diferite fata de cele ale mandatarului,acesta avand posibilitatea de a indeplini si alte atributii specifice pe langa incheierea actelor comerciale.
Conditii de validitate a contractului de mandat comercial
. Conditii de fond
Contractul de mandat comercial trebuie sa indeplineasca conditiile cerute in art.948 C.civ. si anume:consimtamantul,capacitatea partilor,obiectul contractului si cauza,toate acestea pentru a fi valabil incheiat.
Consimtamantul partilor
Fiind un contract consensual,mandatul comercial se considera perfectat in momentul in care este declarat acordul de vointa al mandatarului,cat si al mandantului.Mandatul poate fi de doua feluri,express au tacit,acceptarea lui putand fi tacita si sa rezulte din executarea lui.Mandatarul ,in cazul in care nu doreste sa primeasca insarcinarea data de mandant,trebuie sa-l instiinteze imediat pe acesta.In cazul in care, acesta intarzie in luarea masurilor cu privire la bunurile incredintate,mandatarul poate cere punerea bunurilor sub sechestru juduciar .
Capacitatea partilor
In primul rand,mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice,care vor fi incheiate de catre mandatar,in numele sau.Mandatarul,de asemenea,trebuie sa aibe capacitate de exercitiu pentru a fi in masura sa incheie acte juridice personal,in numele si pe seama altuia,fara ca legea sa-i impuna calitatea de comerciant.
In al doilea rand calitatea vointei,buna sau reaua-credinta la incheierea actului juridic,modalitatea si locul incheierii actului juridic,se raporteaza la persoana reprezentantului mandatar si la tert.
Obiectul contractului
Conform art.374 din Codul comercial obiectul mandatului comercial este" tratarea de afaceri comerciale".In concluzie,obiectul contractului de mandat il constituie faptele de comert.
Pe langa conditiile generale,ce se cer tuturor contractelor(cum ar fi:sa fie determinabil sau determinat,sa fie posibil,licit,in circuitul civil,etc.),cu privire la obiectul contractului de mandat se impun anumite precizari :
-mandatul are ca obiect incheierea de acte juridice de catre mandatar.Daca acesta indeplineste si fapte materiale,actele sau faptele materiale vor avea caracter accesoriu(de exemplu,preluarea bunului care urmeaza a fi vandut de catre mandatar,in numele si pe seama mandantului);
-actele juridice cu caracter strict personal(de exemplu,testamentul)nu pot fi incheiate prin mandatar,ori alte declaratii personale.
Cauza(scopul)contractului de mandat
Cauza reprezinta un element de validitate a contractului de mandat si de aceea ea trebuie sa indeplineasca conditiile generale,commune tuturor actelor juridice,si anume:sa fie reala,licita,morala,sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.
. Forma contractului
Contractul international de mandat se incheie prin simplul acord de vointa al partilor(solo consensus) avand de regula un caracter consensual.Codul civil nu impune o anumita forma a contractului,deoarece potrivit art.1533,mandatul poate fi acordat in forma scrisa,verbala sau poate fi chiar tacit,acest lucru datorandu-se faptului ca Codul comercial nu prevede reguli derogatorii de la drptul comun,inseamna ca in privinta formei mandatului sunt aplicabile dispozitiile din Codul civil.
Mandatul se exteriorizeaza de obicei printr-un inscris numit procura.Cu aceeasi semnificatie ,de reprezentare,a unei persoane fata de tertele persoane,se foloseste si termenul de"imputernicire" sau de "delegatie"(in raporturile de dreptul muncii) .
Acest inscris despre care am vorbit mai sus-procura-are o dubla semnificatie:
-in primul rand procura reprezinta operatiunea juridical numita negotium,prin care o persoana imputerniceste o alta persoana(mandatar,procurator)sa incheie acte juridice in numele si pe seama ei.De aici putem trage concluzia ca procura este un act juridic unilateral care urmeaza a fi acceptat de catre mandatar prin executarea imputernicirii;
-in al doilea rand,procura reprezinta mijlocul juridic numit instrumentum ,prin care se dovedeste existenta ,sau mai bine spus continutul mandatului,categoriile de acte juridice care vor fi incheiate dar si limitele puterilor conferite mandatarului.
Procura poate fi realizata sub doua forme:fie ca un inscris sub semnatura privata,fie sub forma inscrisului autentic.
Trebuie precizat faptul ca aceasta forma autentica a procurii este necesara ori de cate ori actul juridic pe care-l va incheia mandatarul cu terta persoana este intocmit in forma autentica.
In situatia in care mandatul este bilateral,adica esxista obligatii de ambele parti )si cu titlu oneros,este necesar sa se intocmeasca un contract de mandat in care se vor stipula obligatiile ambelor parti,urmand sa fie semnat de acestea.
Intinderea si felurile mandatului
Acordarea mandatului de catre mandant poate fi expresa sau implicita.Mandatarul are puterea de aefectua toate actele necesare in vederea indeplinirii scopurilor pentru care i-a fost acordata imputenicirea(art.2.2.2).
Principiile UNIDROIT fac distinctie intre doua situatii esentiale privind felurile intermedierii.Mandatarul poate actiona in limitele imputernicirii sale si fara imputernicire sau peste limitele mandatului sau.
In prima situatie ,efectele actelor mandatarului sunt deosebite,in sensul ca mandatul poate fi dezvaluit sau nedezvaluit.
In cazul in care mandatarul actioneaza in limitele mandatului sau,iar tertul stia sau ar fi trebuit sa stie ca acesta intervine in calitate de intermediar,actele indeplinite vor afecta direct relatiile dintre mandant si tert,fara a crea un raport intre mandatar si tert.Trebuie specificat faptul ca,actele mandatarului vor afecta numai relatiile dintre mandatar si tert in cazul in care mandatarul se angajeaza ,cu acordul mandantului,sa devina parte la contract.(2.2.3.)
In cazul in care mandatarul actioneaza in limitele mandatului sau,dar tertul nu stia si nici nu ar fi trebuit sa stie ca acesta intervine in calitate de intermediar,actele indeplinite afecteaza doar raporturile dintre mandatar si tert.De retinut faptul,daca mandatarul incheie un contract cu tertul in numele unei intreprinderi si se prezinta drept proprietarul afacerii,tertul la descoperirea adevaratuluyi proprietar,poate sa-si exercite drepturile impotriva mandatarului.(2.2.4).
Cea de-a doua situatie este cea in care mandatarul actioneaza fara a avea imputernicire sau peste limitele mandatului sau.Ca urmare,actiunile acestuia nu vor afecta raporturile dintre mandant si tert.Totusi ,un mandant,al carui comportament il determina pe tert sa creada,in mod rezonabil ,ca mandatarul are mandatul de a actiona in numele mandantului si ca intervine in limitele acestei imputerniciri,nu poate invoca impotriva tertului lipsa de mandat(art.2.2.5).
Mandatul fiind o aplicare a principiului bunei-credinte,el prezinta interes cand mandatarul este o persoana juridica.Datorita faptului ca uneori este dificil sa cunosti daca persoanele care actioneaza pentru o organizatie au o imputernicire efectiva,tertul se poate baza pe mandatul lor evident.El va trebui sa probeze doar caracterul rezonabil al convingerii sale.
Mandatarul care va actiona fara imputernicire sau in afara mandatului sau va fi obligat,i lipsa ratificarii de catre mandant,la plata de depagubiri catre tert.In acest mod,tertul va fi plasat in aceeasi situatie ca si cand mandatarul ar fi actionat in baza unui mandat.Pe langa prejudiciul efectiv cauzat,falsul mandatar va trebui sa raspunda si pentru beneficial nerealizat.Trebuie specificat faptul ca mandatarul nu este responsabil daca tertul a stiut sau ar fi trebuit sa stie ca intermediarul actiona in temeiul unui mandat sau in afara imputernicirii sale(art. 2.2.6).
8. Reglementari privind contractele de intermediere
Reprezentantul si intermediarul
Potrivit Conventiei, legea interna aleasa de parti "reglementeaza raportul de reprezentare intre reprezentant si intermediar" . Optiunea pentru legea respectiva trebuie facuta expres ori sa rezulte indubitabil din clauzele contractului sau din circumstantele cauzei .
Daca legea nu a fost aleasa de parti, va fi aplicata legea interna a statului in care -in momentul formarii raportului de reprezentare- intermediarul isi avea sediul profesional sau resedinta .
Conventia precizeaza ca legea aplicabila determina formarea si validitatea "raportului de reprezentare" , obligatiile partilor si conditiile de executare, precum si consecintele neexecutarii si stingerii acestor obligatii .
Intinderea puterilor intermediarului
Intinderea puterilor intermediarului si efectele actelor intermediarului in exercitiul real sau pretins al puterilor sale- in raporturile dintre reprezentant si tert- sunt reglementate de legea interna a acelui stat pe teritoriul caruia intermediarul isi are sediul profesional .
In cazul in care intermediarul a comunicat cu un tert dintr-un stat in altul este considerat ca a actionat in locul sediul profesional al reprezentantului .
Daca intermediarul-neavand sediul profesional- dar actioneaza in baza unui contract de munca, se considera ca avand sediul la locul unde are sediul profesional reprezentantul .
Norme aplicabile in cazul unui stat cu mai multe unitati teritoriale
Conventia stipuleaza ca statul care are mai multe unitati teritoriale cu reguli proprii contractele de intermediere si reprezentare - nu este obligat sa aplice normele acestei reglementari .
In momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii statul care are mai multe unitati teritoriale, este indrituit sa declare ca reglementarile Conventiei nu se aplica acestor unitati teritoriale sau numai unora dintre ele .
Exceptarile evocate au in vedere circumstantele fiecarui caz in parte iar optiunea apartine statului care are asemenea unitati teritoriale in structura sa . Conventia precizeaza, in acelasi timp, ca statul care a optat pentru exceptarea este in masura sa revina in orice moment asupra acestei optiuni .
8.1 Principiile UNIDROIT
Primele studii necesare pentru uniformizarea legislativa a vanzarii comerciale internationale au fost realizate in anul 1929 de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) la propunerea juristului german Ernst Rabel.
Ideea de a elabora principii internationale aplicabile contractelor internationale, fara a impune, in mod obligatoriu, acceptarea si aplicarea acestora, s-a concretizat prin redactarea Principiilor UNIDROIT de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, in anul 1994. Astfel se creeaza posibilitatea de a reduce considerabil, chiar de a elimina "dificultatile survenite in incercarile de a nationaliza regimul legal al tranzactiilor intre state".
La editia din 2004, reflectand importanta sporita pe care transmiterea drepturilor si obligatiilor o prezinta in comertul international, a fost introdus un capitol special (capitolul 9) intitulat "Cesiunea de creanta, transmiterea obligatiilor, cesiunea contractelor" cu sectiuni corespunzatoare institutiilor reglementate. De asemenea, s-a introdus capitolul 8 "Compensarea" cu sectiuni referitoare la: conditii referitoare la compensare, efectul compensarii reciproce, executarea obligatiei primei parti, compensare in valuta si capitolul 10 "Termene de prescriptie".
Principiile UNIDROIT, in mod deliberat, au evitat utilizarea unei terminologii particulare vreunui sistem de drept national. Caracterul international al principiilor este subliniat, de asemenea, de abtinerea sistematica de a face referiri la legi nationale pentru a explica originea sau ratiunea unei solutii.
In luna mai 2009 a avut loc cea de-a patra sesiune a Grupului de lucru insarcinat cu pregatirea celei de-a treia editii a Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale. Membrii Grupului au discutat de o maniera aprofundata proiectele de revizuire a unor capitole printre care cele privind obligatiile plurale sau transferul obligatiilor .
