Concomitent cu înfiinţarea în 1944, la Bretton Woods, a Fondului Monetar Internaţional s-a decis şi crearea unei bănci internaţionale care să se axeze pe finanţarea şi reconstrucţia economiiloe europene, slăbite în timpul celui de al doilea război mondial: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.). Această bancă este cunoscută în general sub numele de Banca Mondială şi acest termen generic include şi instituţiile înrudite, înfiinţate ulterior şi având funcţii specifice: Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) şi Asociaţia pentru Dezvoltarea Internaţională (ADI).
Scopul principal al tuturor acestor instituţii este acelaşi: promovarea progresului economic şi social in ţările în curs de dezvoltare, prin creşterea productivităţii economice. Instituţiile menţionate acorda credite şi împrumuturi şi oferă consultanţă tehnică şi economică în sectorul public şi privat din ţările în curs de dezvoltare.
În primii ani de existenţă, Banca Mondială va acorda câteva imprumuturi pentru reconstructţia Franţei, Olandei, Danemarcei şi Japoniei, pentru a le ajuta la finanţarea reconstrucţiei economiilor lor.
Capitalul Băncii este format din subscripţiile statelor sale membre. 80% din capitalul subscris poate fi cerut în orice moment de Banca Mondială pentru a face faţă la rambursarea de împrumuturi sau garanţii.
Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului finanţat şi de capacitatea celui care împrumută de a rambursa împrumutul acordat.
Structura financiara prevazută pentru Banca Mondială este în mod singular diferită de cea a FMI-ului. Fondul funcţionează prin punerea în comun a devizelor, pe care statele membre le pot împrumuta temporar, în timp ce Banca Mondială are o structură mai clasică de intermediar financiar însărcinat cu acordarea de împrumuturi obţinut pe piaţa de capital. Fondul trebuie să acorde credite pe termen scurt destinate restabilirii balanţei de plăţi, în timp ce Banca Mondială trebuie să se angajeze în ajutorarea pe termen lung a proiectelor de investiţie1).
Pentru a-şi îndeplini activităţile, banca Mondială dispune de un personal de peste 7000 persoane (2000 numai pentru Fond) şi peste 40 de reprezentanţi în toată lumea. Personalul are un evantai impresionant de competenţe: economişti, ingineri, urbanişti, agronomi, statisticieni, jurişti etc. Ea are nevoie de un astfel de evantai de competenţe, căci operaţiunile sale acoperă un vast demeniu de activitate.
Drepturile ţărilor membre ale băncii sunt2):
- contractarea de împrumuturi pentru investiţii
- contractarea de împrumuturi pentru finanţarea pe bază de program
- participarea la licitaţiile internaţionale organizate de Banca Mondială, pentru adjudecarea lucrărilor finaţate de aceasta.
- obţinerea de asistenţă tehnică pentru anumite lucrări de specialitate
- termene maxime de până la 20 ani.
Obligaţiile pe care trebuie să şi le asume statele membre sunt:
- aderrarea prealabila la F.M.I;
- participarea la capitolul pe acţiuni al băncii;
- furnizarea de informaţii şi date privind situaţia economică şi financiară a ţării, în vederea fundamentării politicii de împrumuturi a băncii, faţă de ţara respectivă.
România a aderat la Banca Mondială la 15 decembrie 1972, iar până acum a obţinut împrumuturi pentru realizarea unor investiţii importante în agricultură, industrie, energie, transporturi.
Structura Băncii este relativ copmplexă, deoarece ete formată din mai multe instituţii:
AID - are aceleaşi obiective ca şi BIRD, numai că în sfera ei de activitate sunt incluse cele mai sărace ţări, cărora le asigură condiţii de creditare deosebit de avantajoase: credite fară dobandă, cu o perioadă de graţie de 10 ani şi de rambursare efectivă de 15 ani. Resursele ei provin din subscripţiile celor mai dezvoltate ţări, membre ale BIRD şi din redistribuirea veneficulor BIRD.
CFI are ca scop acordarea de asistenţă ţărilor slab dezvoltate în promovarea sectorului privat, mobilizând pentru aceasta, capitalul naţional intern, precum şi din capital străin.
AMGI (Agenţia Multilaterală de Garanţie a Investiţiilor), înfiinţată în 1988, are misiunea de a incuraja investiţiile directe în ţările în curs de dezvoltare ţi de a le proteja contra riscurilor necomerciale.
Toate aceste organisme au un obiectiv comun- dezvoltarea economică a ţărilor asistate.
Banca Mondială sprijină economia românească1)
Cateva proiecte pe care Banca Mondială şi-a propus să le promivze în România, prin credite şi asistenţă tehnică şi care sunt în curs de implementare:
- proiectul de cadastru
- proiectul de reabilitare a şcolilor
- reforma şi privatizarea în telecomunicaţii
Proiectul de cadastru este implementat pe o perioadă de 4 ani, începând din iunie 1998 şi are următoarele obiective:
- crearea unui sistem de asigurare a dreptului de proprietate asupra pământului, extins la nivelul întregii ţări.
- Crearea unei modalităţi simple de acces la informaţiile referitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor
- Stabilirea unor proceduri simple, sigure şi eficiente de tranzacţionare a terenurilor.
Costul proiectului este estimat la 37 milioane dolari.
Proiectul de reabilitare a şcolilor are drept obiective:
- reabilitarea şi/sau ănlocuirea şi echiparea a ciraca 700 dintre unităţile şcoalre cu un gread avansat de degradare, în conformitate cu normele internaţionale acceptate, de siguranţă şi pedagogie.
- Consolidarea capacităţii instituţionale a personalului din acest sector; 1) la nivel naţional, prin elaborarea, aplicarea şi respectarea unor norme de siguranţă, standarde tehnice şi practice şi respectarea normelor ecologice la construirea şi întreţinerea unităţilor de învăţământ; şi 2) la nivel judeţean, prin managementul şi implementarea unor norme cuprinzătoare de întreţinere a spaţiilor de învăţământ.
Costul total al proiectului este estimat la 130 milioane dolari, din care 70 milioane dolari constituie împrumutul acordat de Banca Mondială.
Reforma şi privatizarea în telecomunicaţii este un proiect compus din două componente:
- Reforma sectorului: privatizarea Rom Telecom, prin vânzarea până la 30% din acţiunile acesteia către investitori şi până la 5% din acţiuni angajaţilor companiei; domeniul reglementărilor va acoperi reglementările tehnice (calitatea serviciilor, tipul aprovărilor necesare pentru echipamnete) şi reglementările economice (preţuri, taxe pentru licenţe); domeniul legislativ va pune la dispoziţie cadrul legal pentru transparenţa reglementărilor şi pentru alternativele politicilor alese.
- Dezvoltarea agenţiei de reglementare: include modernizarea spectrului radio. Acesta va include dezvoltarea capacităţii Inspectoratului General al Telecomunicaţiilor de a reglementa toate reţelele şi serviciile din acest sector de activitate incluzând achiziţionarea de echipamente şi servicii (din acest sector) pentru instalarea unei reţele naţionale de management şi monitorizare a spectrului de frecvenţe radio.
Costul proiectului este estimat la 44 milioane dolari, din care Banca Modnială asigură o finanţare în valoare totală de 40 milioane dolari. Confinanţatori ai proiectului sunt: Guvernul României, UE şi IGT. Proiectul a fost semnat la 28 aprilie 1998.
