1. In uzul general, termenii de Drept si Justitie se folosesc cu intelesuri diferite.
Termenului de Justitie i se dau urmatoarele sensuri:
a) de dreptate care intemeiaza orice drept pozitiv, in acest sens spunem ca justitia este principiala;
b) de ideal al fiecarui drept pozitiv, in acest sens spunem ca justitia este comutativa;
c) de functie de indreptatire a institutiilor sistemului judiciar, in acest sens justitia este distributiva;
d) de sentiment individual de dreptate, in acest sens justitia devine subiectiva;
e) de prerogativa a unui organ abilitat de a pronunta dreptul intr-o pricina oarecare, in acest sens spunem ca justitia este tehnica .
Termenul de Drept este utilizat si el in mai multe sensuri :
a) de totalitate a normelor juridice destinate sa reglementeze conduita subiectelor umane, a caror respectare poate fi asigurata la nevoie de o forta de constrangere socialmente recunoscuta; in acest sens dreptul este obiectiv.
Dreptul obiectiv are o componenta statica si una dinamica.
b) de ansamblu al normelor juridice in vigoare intr-un stat, a carui respectare poate fi asigurata la nevoie de forta de constrangere a statului, prin persoane abilitate; in acest sens dreptul este pozitiv.
c) de ansamblu al prerogativelor unui subiect de drept de a avea o conduita sau de a pretinde o conduita, reglementata de dreptul obiectiv in scopul valorificarii sau apararii unui anumit interes protejat, in cadrul unui raport juridic concret; in acest sens putem spune ca dreptul este subiectiv.
d) de totalitate a normelor juridice dintr-un drept pozitiv care reglementeaza conduite umane intr-un domeniu omogen de relatii sociale; in acest sens avem un drept material.
e) de ansamblu al normelor juridice prin care este reglementata procedura de aplicare a dreptului material dintr-un drept pozitiv, astfel incat sa fie valorificate drepturile si obligatiile participantilor la raporturile juridice prevazute in normele dreptului material; in acest sens dreptul este procedural.