Tehnica sistematizarii actelor normative




Actele normative in ansamblul lor formeaza un sistem dinamic, cu o structura complexa.
Sistemul legislatiei cuprinde totalitatea actelor normative, acte normative aflate intr-o stare de reala si acuta interferenta.
Varietatea actelor normative impune necesitatea sistematizarii lor. Sistematizarea actelor normative este determinata de nevoia organizarii acestora in baza unor criterii precise, in scopul bunei cunoasteri si aplicari a normelor juridice in relatiile sociale.
Conceptul de sistematizare a legislatiei pus in lumina in cadrul preocuparilor de tehnica juridica, raspunde unor necesitati de a se pune ordine in multitudinea de acte normative, de a se realiza o simplificare, reducere si concentrare a reglementarilor.
Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt:
- incorporarea
- codificarea
Incorporarea este o forma inferioara de sistematizare si priveste o simpla asezare a actelor normative, in raport de criterii exterioare-cronologice alfabetice, pe ramuri de drept sau institutii juridice.
O asemenea forma de sistematizare poate fi oficiala sau neoficiala.
Este oficiala incorporarea realizata de organe de stat (spre exemplu: Colectiile de legi, decrete, hotarari publicate periodic, colectii in care se imbina criteriul cronologic cu cel al fortei juridice a actului normativ).
In afara acestor colectii pot sa alcatuiasca culegeri de acte normative si persoane particulare (sub forma unor indrumari legislative).
In continutul acestor incorporari nu se procedeaza la prelucrarea materialului normativ, nu sunt aduse modificari continutului normelor juridice adunate in colectii sau culegeri (se corecteaza anumite erori materiale sau eventuale greseli gramaticale).
Codificarea este o forma superioara de sistematizare. Ea presupune cuprinderea intr-un cod (act normativ cu forta juridica de lege) a normelor juridice apartinand aceleiasi ramuri de drept.
Actiunea de codificare implica o bogata activitate a legiuitorului de prelucrare complexa a intregului material normativ, de indepartare a normelor depasite, perimate (inclusiv a obiceiurilor), de completarea lacunelor, de novatie legislativa (introducerea de norme noi, cerute de evolutia relatiilor sociale), de ordonare logica a materialului normativ si de utilizare a unor mijloace moderne de tehnica legislativa.
Sistematizarea dreptului pe calea codificarii inseamna de fapt ridicarea la Universal.
"Codul sesizeaza principiile de drept si le exprima pe calea gandirii in universalitatea lor si prin aceasta, in determinatia lor" - Hegel "Principiile filozofiei dreptului".
Codificarea este o forma superioara de sistematizare realizata de legiuitor intrucat ea porneste totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului si ale unei ramuri de drept, cautand sa redea intr-un singur act, cu un continut si o forma unitara, cat mai complet si mai inchegat toate normele juridice dintr-o ramura a dreptului.
Codul nu este o lege obisnuita, el este un act legislativ unic, cu o organizare interna aparte, in care normele juridice sunt asezate intr-o consecutivitate logica stringenta, dupa un sistem bine gandit, care reflecta structura interna a ramurii de drept respective.
In conceptia unui cod intra un grup de factori:
- politici
- economici
- ideali
- juridici
Conditiile calitative ale unui cod sunt: claritate, precizie, integralitate in expunere, caracter practic, logica, frumusetea si acuratetea stilului, etc.
Codul apare in urma unui complex de operatii si unui ansamblu de investigatii in statuturi sociale dintre cele mai diverse.
Reglementand pentru o perioada intinsa de timp, alcatuirea codului, dezbaterea si adoptarea sa in organul legislativ implica profesionalism, previziune si raspundere.
Napoleon obisnuia sa remarce faptul ca guvernarea sa va ramane probabil in istorie nu prin victoriile militare ci prin Codul civil.
Codul civil roman = 1 decembrie 1865 contine 1914 articole = o lucrare clara si simpla in exprimare, valabila in buna masura si astazi.