Tehnica analizei sociologice de jurisprudenta : particularitati, virtuti si limite
1. Consideratii generale privind tehnica analizei sociologice de jurisprudenta. Una dintre cele mai importante categorii de documente juridice care intra in sfera de preocupari investigationale empirice a sociologului dreptului o reprezinta hotararile judecatoresti publicate in diverse culegeri de jurisprudenta. Asa se face ca ansamblul solutiilor judecatoresti pronuntate in instantele de judecata constituie o summa de documente cu valoare euristica deosebita pentru sociologia dreptului.1
Inca de la inceput se impune precizarea ca jurisprudenta constituie un material documentar deosebit de pretios pentru sociologia dreptului, indiferent de faptul ca aceasta reprezinta un izvor formal al dreptului, cum se intampla in cadrul anumitor sisteme juridice, sau nu, cum este cazul altor sisteme de drept, printre care se numara si sistemul juridic romanesc. Studiul asupra unei hotarari judecatoresti sau asupra unei serii de astfel de documente, dincolo de elementele de factura judiciara pe care le poate scoate la iveala, este de natura sa releve o multitudine de fenomene cu caracter sociologic. Pentru cercetarea sociologica a acestei importante categorii de documente juridice, sociologia dreptului face apel, cu precadere la analiza de continut – cunoscuta tehnica a sociologiei generale. Aplicarea acestei tehnici la cercetarea jurisprudentei a facut ca, in decursul timpului, analiza de continut sa capete o serie de caracteristici specifice ce i-au adus recunoasterea in randul specialistilor sociologiei juridice sub numele de analiza sociologica de jurisprudenta (analyse sociologique de jurisprudence – Jean Carbonnier).2
Asa dupa cum apreciaza reputatul professor francez de drept civil si sociologie juridical, Jean Carbonnier, analiza sociologica a jurisprudentei este o analiza a continutului desfasurata in maniera sociologica asupra unei categorii particulare de documente juridice – culegerile de jurisprudenta.3 Pentru a evita orice confuzie intre analiza sociologica de jurisprudenta si metoda analizei de jurisprudenta, atat de familiara juristilor, se impun cateva precizari. Este adevarat ca cele daua tipuri de analiza se aseamana prin faptul ca ambele cerceteaza continutul unei hotarari judecatoresti sau al unei serii de astfel de documente. Insa, ele se deosebesc fundamental pentru ca: primul procedeu apartine dreptului, iar cel de al doilea intra in sfera de preocupari a sociologiei dreptului. Aceasta stare de lucruri a condos la o diferentiere radicala a celor doua metode prin obiectul cercetat, tema investigata, modalitatile concrete de desfasurare a analizei si, nu in ultimul rand, prin rezultatele obtinute si scopurile in care acestea sunt utilizate. Astfel, in cazul analizei jurisprudentei, obiectul de cercetare este dreptul, pe cand ianaliza sociologica de jurisprudenta obiectul investigatiei il reprezinta faptul.4
Prin studiul juridic, cercetatorul (juristul) cauta sa desprinda regula de drept aplicata in sentinta pronuntata sau, intr-o viziune mai cuprinzatoare, cum este aceea a lui Henri Levy-Bruhl, prin cercetarea jurisprudentei, juristul afla modul in care se aplica regulile de drept in societatea respective, adica modul in care instantele judecatoresti, in baza normativitatii juridice a societatii, solutioneaza conflictele aparute intre personae, institutii, state etc.5 In cazul unor serii de sentinte, in masura in care jurisprudenta este creatoare de drept, el poate incerca chiar desprinderea noii reguli de drept ce este pe cale de a se cristaliza in practica judecatoreasca cercetata.6
Spre deosebire de jurist, prin studiul sociologic pe care il intreprinde, sociologul dreptului cauta sa identifice in documentele investigate „felia de viata, ansamblul fenomenelor sociale, interindividuale, respectiv individuale, pe care decizia le-a facut sa iasa la lumina”.7 In cercetarile asupra hotararilor judecatoresti, spre deosebire de juristi, in ochii carora in analiza tehnica a jurisprudentei preleveaza legalitatea si temeinicia solutiilor date de instanta, in investigatiile lor, sociologii vor fi interesati sa cunoasca motivele psihologice, economice sau sociologice ce au generat si alimentat litigiul.8 Ei manifesta o puternica atractie pentru cercetarea circumstantelor cauzei.9
Respectand cerintele procedeului, juristul va cauta sa reduca cat mai mult posibil latura factuala a hotararilor pe care le analizeaza spre a face in acest fel sa iasa mai bine la iveala „reptul in abstractia sa”.10 El este obligat sa realizeze o serie jurisprudentiala omogena, care sa-i serveasca drept fundament pentru extragerea din continutul hotararilor cercetate norma de drept ce se naste ca urmare a practicii judecatoresti. Insa, in mod exceptional, ar putea sa faca apel si la fapte, dar nu spre a desprinde regula de drept pe cale sa se nasca, ci in scopul de a justifica eliminarea unei hotarari judecatoresti din seria pe care a constituit-o, pe motivul ca sentinta respectiva este o sentinta de specie si, in consecinta, aceasta nu este menita sa dea nastere unui element de drept jurisprudential.11
Pentru sociologul dreptului, dimpotriva, prezinta interes, in primul rand, faptele, pentru ca ele reflecta o stare a moravurilor.12 Si, intrucat orice hotarare a instantelor de judecata lasa sa transpara anumite raporturi sociale conflictuale, studiind astfel de documente, cercetatorul va avea in vedere faptele sociale care ii vor permite o analiza sociologico-juridica. Acest lucru este poisibil datorita faptului ca omul si societatea, potrivit teoriei sociologice, sunt agenti conflictuali si, in consecinta, conflictele, cu functiile si disfunctiile lor, sunt insotitoare permanente ale vietii sociale. Marea majoritate a conflictelor isi gasesc solutionarea pe cale amiaila, prin negocieri etc. Cele care nu si-au aflat solutionarea printr-o astfel de modalitate ajung in instanta si isi vor gasi rezolvarea pe calea procesului (civil, penal etc.), finalizat prin hotararea judecatoreasca pronuntata. Aceasta categorie de conflicte reprezinta de fapt, „materia prima” asupra careia instantele de judecata se apleaca si pe baza careia, in functie de normativitatea juridica existenta, pronunta hotararea judecatoreasca.
Astfel, hotararea unei instante jurisdictionale intr-o cauza nu reprezinta altceva decat rezolvarea, in planul dreptului, a raporturilor sociale conflictuale ce si-au facut aparitia intre indivizi si grupuri sociale, intre grupuri sociale, intre indivizi si institutii sociale etc. Ori, tocmai aceste raporturi conflictuale, ce reprezinta temeiul factual al hotararii judecatoresti, trezesc, in cel mai inalt grad, interesul unui sociolog al dreptului si abia apoi norma de drept in baza careia instanta a solutionat conflictul, norma ce-l preocupa, asa dupa cum am vazut, in primul rand, pe jurist. Referindu-ne la hotararile pronuntate in materie de divort, spre exemplu, vom constata ca cele mai multe dintre ele contin foarte putine motive de drept, in schimb abunda in motive de fapt. De aceea, aceasta categorie de hotarari judecatoresti constituie pentru sociologul dreptului o bogata sursa de observatii sociologice, psihosociologice si psihologice asupra vietii de familie.13
Faptul ca in investigatiile sale sociologul dreptului are in vedere, in primul rand, cercetarea faptului de viata, ce reprezinta cauza, conditia sau efectul unui fapt de drept, nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca, pentru el, investigarea celui din urma n-ar prezenta nici un interes. Adevarul este ca sociologul dreptului va fi foarte interesat si de manifestarea in social a fenomenului juridic. Spre exemplu, fata de un fenomen juridic cum este criminalitatea uvenila, el va fi interesat sa cunoasca amploarea, structura, evolutia, tendintele de dezvoltare, etiologia acestuia si, nu in ultimul rand, raporturile fenomenului cercetat cu alte fenomene juridice, economice, culturale etc. De asemenea, el poate fi interesat chiar de masura in care practica judecatoreasca in materie se inscrie in cerintele legii sau se abate semnificativ de la aceasta. Ori, asa dupa cum remarca unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai Scolii monografice de la Bucuresti, profesorul H. H. Stahl, „uneori, sociologul poate sa recunoasca vagi tendinte de uniformizare regionala a unor anume jurisprudente, de creare a unor <
> care si ele pot fi relevante fata de unitatea sociala pe care o cercetam”.14
De asemenea, prin analiza sociologica a jurisprudentei, sociologul dreptului, cercetand pretentiile partilor litigante, poate sa scoata la iveala fenomene de drept foarte interesante. Chiar daca cele mai multe pretentii ale acestora sunt aberante din punct de vedere al dreptului dogmatic sau chiar pozitiv, din perspectiva sociologica astfel de fenomene vor fi deosebit de interesante pentru ca pot releva elemente de drept obisnuielnic care mai persista, legi imaginare sau norme de drept imprumutate dintr-un sistem juridic pe calea unui proces de aculturatie juridica incompleta, conflicte intre diferite modele juridice, modele de justitie dominante in constiinta lor,15 reguli de drept straine (in cazul justitiabililor imigranti, spre exemplu) etc. Referindu-se la cunoasterea vietii juridice a satului romanesc interbelic, profesorul H. H. Stahl oferea cercetatorului unele exemple si indicatii concludente cu privire la astfel de aspecte pe care sociologul dreptului trebuie sa le urmareasca in analiza jurisprudentei: „In regiunile paduroase de pilda – scria el – care cunosteau pana deunezi o libertate desavarsita de folosire a padurii, satenii nu se considera vinovati atunci cand contravin legilor, comitand delicte silvice. Obstia intreaga a locuitorilor poate avea alta conceptie despre drepturile ei la padure (s.n. – I.V.) decat o are statul si ca atare sa duca o lupta, aproape pe picior de egalitate de la sat la stat. Un numar excesiv de mare de delicre silvice poate sa ne indice nu o delicventa excesiva a populatiei, ci dimpotriva o puternica idee de dreptate inteleasa in anume fel, o puternica idee de drept obisnuielnic (s.n. – I.V.) dominand activitatea de toate zilele a satenilor. De asemeni un drept penal obisnuielnic (s.n. – I.V.) poate sa existe. Pe vremuri, organizatiile interne ale satului aveau menirea de a priveghea si aceasta latura a vietii satesti. Ca atare, ramasite vor putea sa fi ramas nu numai in folclo, […] ci si in viata de toate zilele. Anumite fapte pot fi socotite de catre sateni ca delicvente atunci cand satul nu le da nici o atentie”16
In zilele noastre, cand oamenii circula liber, sau fara mari oprelisti, dintr-o tara in alta, intrand sub incidenta altor sisteme de drept, uneori mult diferite de cele in care s-au nascut si au trait, fenomene juridice de genul unor modele de justitie sau reguli de drept straine pe care unii justitiabili le vor invoca in fata instantelor, vor fi des intalnite in practica judecatoreasca.
Asa dupa cum arata Jean Carbonnier, se poate merge si mai departe si sa fie analizata din perspectiva sociologica chiar decizia judecatorului. In analiza sa, sociologul dreptului nu va fi interesat de perspectiva dreptului pozitiv, ci de unghiul de vedere al sociologiei juridice, incercand sa surprinda, prin studiul respectivei decizii, spre exemplu, „sentimentul dreptului care salaslueste in constiinta judecatorului si, daca se admite faptul ca un judecator, cu multiple mijlociri si nuante, fara indoiala, reflecta sentimentele societatii in care traieste, plecand de la aceasta, cercetatorul poate surprinde chiar sentimentul dreptului ce traieste latent in randul populatiei”.17
La randul lui, profesorul Renato Treves considera ca, prin analiza sociologica a jurisprudentei, sociologul dreptului va fi interesat sa cunoasca originea sociala, formatia culturala, ideologia politica a magistratului18 s.a. Dupa opinia noastra, astfel de date si informatii, atat de valoroase pentru o analiza sociologica, nu le putem obtine, de regula, cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei ci, mai degraba, facand apel, spre pilda, la ancheta sociologico-juridica pe baza de interviu.
In concluzie, daca printr-o analiza clasica a jurisprudentei, prin sinteza concluziilor ce le cuprind hotararile judecatoresti se poate ajunge la o mai buna cunoastere a dreptului pozitiv, prin analiza sociologica a jurisprudentei se realizeaza o mai buna cunoastere a dreptului ca fenomen social, a raporturilor sale cu alte domenii ale vietii sociale (morala, religia, economia etc.).
Cercetarea jurisprudentei de catre sociologul dreptului din perspectiva „stiintei realitatii sociale”, cum era numita socilogia de fondatorul Scolii sociologice de la Bucuresti – Dimitrie Gusti – nu-l va exonera, evident, pe acesta de o pregatire juridica adecvata, fara de care nu va putea analiza hotararile judecatoresti si intelege semnificatia conceptelor si fenomenelor de factura juridica la care aceste documente se refera.19
Intrucat in ceea ce priveste aplicarea practica a tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei nu exista diferente semnificative fata de modul in care se realizeaza analiza continutului unor documente in sociologia generala, in cele ce urmeaza nu vom face o descriere a tuturor etapelor acesteia, ci ne vom indrepta atentia numai asupra modului de stabilire a materialului pentru analiza, operatiune care prezinta unele elemente specifice.
2. Particularitati ale tehnicii analizei sociologice de jurisprudenta relative la stabilirea documentelor (hotararilor judecatoresti) ce vor fi cercetate. In functie de tema investigata, de extinderea pe care cercetatorul intentioneaza sa o dea studiuluisau, de intervalul de timp in care trebuie sa realizeze cercetarea, de posibilitati tehnice si materiale de care dispune, sociologul dreptului va putea spune analizei continutului o singura hotarare judecatoreasca, o parte reprezentativa dintre ele sau totalitatea acestora. Analiza sociologica a jurisprudentei va fi mai putin complicata si va presupune un volum de munca mai redus in cazul in care se cerceteaza o singura hotarare judecatoreasca. In aceasta situatie, cercetatorul va cauta sa identifice si sa analizeze „o decizie sociologic expresiva”.20 Daca se admite ca respectiva hotarare este reprezentativa pentru o anumita realitate juridica, acesta va fi indreptatit sa formuleze inferente inductive relative la intreaga clasa de fenomene ce o compun. Atunci, insa, cind sociologul dreptului este obligat (de principiile si regulile metodologice ale cercetarii sociologico-juridice) sa investigheze o parte reprezentativa sau ansamblul hotararilor judecatoresti pronuntate intr-o materie anume, selectia acestora este mai complicata si presupune mai multa munca. Intr-un astfel de demers, cercetatorul va putea sa aleaga fie colectiile clasice de jurisprudenta, fie colectiile specializate.21Iar, in functie de tema si obiectivele cercetarii, el va face apel fie la culegerile instantelor jurisdictionale inferioare, fie la acelea ale instantelor superioare, fie la ambele categorii de lucrari.
Nu trebuie uitat faptul ca, daca pentru un jurist culegerile de jurisprudenta sunt cu atat mai valoroase cu cat contin mai multe hotarari judecatoresti ale instantelor superioare si mai putine astfel de documente ce provin de la instantele inferioare, dimpotriva, pentru sociologul dreptului vor fi mai pretioase cele din urma, care, de regula, contin mai multe elemente de interes sociologic.22 Dupa aceste operatiuni preliminare se impune o selectie a categoriilor de hotarari ce vor fi analizate. Spre exemplu, din culegerile de practica judiciara penala, daca cercetam celeritatea justitiei, vom avea in vedere ansamblul hotararilor judecatoresti in materie penala, dar daca cercetam motivele de fapt ce stau la baza infractiunilor de omor, vom tine seama numai de hotararile judecatoresti pronuntate in aceasta materie. Tot aici, din cadrul categoriei respective ce culegeri (cele relative la practica judiciara penala, spre pilda), cercetatorul, in functie de tema si obiectivele stabilite, trebuie sa se opreasca, eventual, asupra hotararilor ce tin de jurisdictia Tribunalului Municipiului Bucuresti. In functie de perioada pe care si-a propus s-o cerceteze (si aceasta stabilita tot in raport cu tema si obiectivele investigatiei), el va analiza culegerile de practica judiciara penala ce se inscriu in intervalul de timp avut in vedere.
Odata luata decizia de a retine doar o anumita clasa de culegeri de practica judiciara, si din acestea pe acelea ce vizeaza un anumit interval de timp, o anumita institutie juridica, in functie de situatie, vor fi cercetate fie toate documentele intrate in selectia facuta (daca numarul acesta este relativ mic), fie un esantion din hotararile avute in vedere. Cu riscul unei marje de eroare acceptabile in ceea ce priveste rezultatele obtinute, prin esantionarea documentelor ce urmeaza sa fie cercetate, se obtine o reducere considerabila a volumului de munca si a cheltuielilor financiare impuse de analiza continutului acestora. Insa, in multe cazuri de aplicare a analizei continutului nu se impune esantionarea documentelor cercetate. De regula, nu este indicata esantionarea in cazurile in care, in urma acestei operatiuni, volumul unitatilor de esantionare (talia esantionului) ar fi mai mic de 300-400 de unitati, stiut fiind faptul ca, in general, un esantion aleatoriu de o talie mai mica decat cea mentionata nu asigura reprezentativitate corespunzatoare.23 Intr-o astfel de situatie in care, desi se afla in posesia unui numar relativ mare de hotarari judecatoresti, dar volumul lor nu permite aplicarea unei scheme de esantionare, cercetatorul este obligat sa le analizeze pe toate. Astfel ca, acesta poate realiza fie o cercetare totala, in cazul ca va fi nevoit sa investigheze toate documentele juridice relative la tema sa de cercetare, fie o cercetare selectiva, atunci cand investigatiile sale vor viza numai un esantion extras din ansamblul hotararilor judecatoresti ce-l intereseaza.
In conditiile in care, de cele mai multe ori, analiza va viza o serie jurisprudentiala rezultata in urma operatiunii de esantionare, cercetatorul va urmari ca modul de realizare a seriilor sa se faca si el in functie de tema cercetata si obiectivele investigatiei. Daca el va dori, de exemplu, sa releve evolutia dreptului, va trebui sa realizeze o serie jurisprudentiala diacronica. In schimb, daca va intentiona sa puna in evidenta unele fenomene de pluralism juridic, cea mai potrivita serie de hotarari judecatoresti va fi o serie sincronica, ce surprinde fenomenul cercetat in diversitatea sa intr-un anumit moment al evolutiei sale. Tot aici, se impune sa facem si precizarea ca, spre deosebire de analiza continutului unor documente de mare intindere cum ar fi, de pilda, un roman, in cadrul caruia se impune o „esantionare din document” a unor texte (a unor pagini, capitole etc., stabilite printr-o esantionare probabilista), in analiza sociologica a jurisprudentei, datorita faptului ca volumul comunicarii este relativ redus, documentele cercetate avand, de regula, o mica intindere, o astfel de esantionare nu si-ar gasi rostul. De aceea, vom proceda la analiza integrala a textelor hotararilor judecatoresti.
Deapsind momentul esantionarii si parcurgand toate celelalte etape ale analizei sociologice a jurisprudentei se ajunge, in final, la rezultatele cercetarii, care, in opinia lui Jean Carbonnier, au valoare atat pentru sociologia dreptului, cat si pentru sociologia generala.24 Ele au valoare pentru sociologia dreptului intrucat asigura cunoasterea mai buna a unor fenomene juridice specifice acestui domeniu atat de important al vietii dreptului care vizeaza latura contencioasa (patologica) a acestuia si raporturile unor astfel de fenomene cu alte fenomene juridice sau sociale. Dar, intr-un plan mai larg, in care se pleaca de la premisa ca fiecare hotarare judecatoreasca contine o felie de viata sociala, iar ansamblul hotararilor prezentate intr-un anumit interval de timp intr-un spatiu geografic determinat „poate reconstitui o societate in actiune”, rezultatele obtinute au importanta si pentru sociologia generala. In sprijinul acestei idei este cazul lucrarii lui J. P. Charnay – La vie musulmane en Algerie, d’apres la jurisprudence de la premiere moitie du XX-e siecle (1965). Subscriind intrutotul la opinia reputatului profesor francez, consideram in plus, ca rezultatele cercetarilor desfasutrate cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei au valoare si pentru stiinta dreptului, care-si va putea fundamenta unele dintre generalizarile sale teoretice pe terenul solid al datelor obtinute din sociologia juridica in investigarea concreta a fenomenului juridic din sfera patologiei dreptului. De asemenea, apreciem ca, atat politica legislativa, cat si practica judiciara insasi pot resimti un efect benefic luand la cunostinta de rezultatele cercetarilor sociologico-juridice de acest gen.
Iata, prezentate succint, cateva dintre cele mai importante probleme pe care le ridica utilizarea tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei in cercetarea sociologico-juridica.
3. Virtuti si limite ale analizei sociologice de jurisprudenta. Compararea din perspectiva metodologica a analizei sociologice de jurisprudenta cu alte metode, tehnici si procedee de cercetare va pune in evidenta faptul ca aceasta tehnica de cercetare prezinta o serie de virtuti metodologice, dar si unele limite ce nu pot fi trecute cu privirea.
In primul rand, dintre toate metodele si tehnicile de cercetare utilizate de sociologia dreptului, aceasta tehnica de investigatie se preteaza cel mai bine la cercetarea fenomenelor din domeniul patologiei dreptului. Spre deosebire de analiza sociologica de jurisprudenta, ancheta pe baza de interviu, de exemplu, nu dispune decat de o capacitate foarte redusa de a surprinde raporturile conflictuale.25 Este greu de presupus ca partile aflate intr-un conflict vor fi dispuse sa dezvaluie in fata unui operator de interviu amanunte despre raportul conflictual in care sunt angajate. Mai de graba, acestea vor fi tentate sa le treaca sub tacere, sa e ascunda sau sa le prezinte denaturat. Dimpotriva, aflate in fata judecatorului, spre propriul lor interes si in speranta ca cele relatate vor inclina balanta dreptatii in favoarea lor, partile vor fi inclinate sa prezinte si cele mai mici detalii relative la conflictul in care au fost antrenate. Iar metoda cea mai adecvata pe care o poate utiliza sociologul dreptului spre a cunoaste aceasta adevarata comoara a faptelor de viata psihologice, morale, religioase, culturale, economice etc., ce constituie contextul litigiului, este analiza sociologica de jurisprudenta. Se intelege de la sine ca pentru sociologia dreptului, valoarea pledoariilor facute de partile litigante nu consta atat in cercetarea aspectelor juridice pe care acestea le contin, cat in investigarea faptelor de viata ce le-au generat. De aceea, analiza sociologica de jurisprudenta, care are capacitatea de a surprinde mult mai bine decat ancheta pe baza de interviu multitudinea fenomenelor de natura psihosociologica in contextul carora a aparut si s-a dezvoltat raportul conflictual dintre cele doua parti, este considerata cea mai potrivita pentru cercetarea fenomenelor ce apartin patologiei reptului. Aceasta tehnica de cercetare se dovedeste superioara anchetei pe baza de interviu si prin faptul ca are capacitatea de a surprinde o adevarata istorie a conflictului si a faptelor sociale care l-au generat si intretinut,26 spre deosebire de cea de a doua metoda care analizeaza raportul conflictual, de regula, numai intr-un moment al duratei sale.
Un al doilea avantaj al analizei sociologice de jurisprudenta consta in aceea ca poate aduce in campul cercetarii sociologice justitiabili pe care alte metode, tehnici si procedee de investigatie ale sociologului dreptului nu-i pot contacta. Aceasta tehnica are meritul ca permite sociologului dreptului sa-si extinda sfera analizei sale si asupra acelor justitiabili disparuti sau care, invocand motive, de regula, se sustrag unei anchete pe baza de interviu. Datorita particularitatilor ei, analiza sociologica de jurisprudenta permite cercetatorului sa investigheze atat fenomene ce tin de patologia actuala a dreptului, cat si fenomene ce apartin unei patologii trecute.27 Astfel, pe baza culegerilor de jurisprudenta existente, pe langa investigatiile asupra fenomenelor juridice conflictuale ai caror protagonisti se afla in viata, sociologul dreptului poate cerceta cu succes si unele litigii in care au fost antrenati reprezentanti ai unor generatii de mult disparute. Ori, ancheta pe baza de interviu, care se preteaza la cercetarea patologiei prezente a dreptului (si aici cu mari dificultati, dupa cum am vazut), nu-i permite sociologului sa-si extinda investigatiile asupra unor astfel de fenomene petrecute cu ani si ani in urma.
Superioritatea analizei sociologice de jurisprudenta decurge si din aceea ca, daca unele categorii de justitiabili, de genul politicienilor, oamenilor de afaceri etc. Se pot sustrage unei anchete pe baza de interviu, in „focul” dezbaterilor judiciare acestia vor fi nevoiti sa relateze faptele cu lux de amanunte, ceea ce, se intelege de la sine, nu poate fi decat in avantajul tehnicii analizei sociologice de jurisprudenta.
Acestea sunt numai cateva dintre virtutile acestei tehnici de investigatie a sociologiei dreptului ce o recomanda drept una dintre cele mai potrivite modalitati de cercetare a fenomenelor contencioase.
Dar, analiza sociologica de jurispruena, ca analiza de continut adaptata cercetarii jurisprudentei, este o tehnica secundara. Si, ca orice tehnica de acest gen, ea cerceteaza documente, nu fapte.28 De aceea, ea va prezenta avantajele si dezavantajele pe care le au, in general, procedeele care isi indreapta investigatiile asupra documentelor. Insa, din faptul ca analiza sociologica de jurisprudenta se desfasoara asupra unei categorii aparte de documente – culegerile de jurisprudenta – rezulta unele limite particulare ale acesteia. Ele isi afla sorgintea in faptul ca, asa dupa cum sublinia Henri Levy-Bruhl, jurisprudenta, care este atat de apropiata de viata, da totusi o „imagine infidela si trunchiata” a realitatii juridice.29
Cea mai grava deformare a realitatii juridice decurge din aceea ca hotararile judecatoresti cercetate prin tehnica analizei sociologice de jurisprudenta vizeaza numai o mica pate a acesteia, adica fenomenele contencioase, altfel spus, ceea ce, indeobste se numeste „patologia dreptului”. Cunoscuta fiind tendinta juristilor de a exagera rolul fenomenelor contencioase in viata dreptului, trebuie sa subliniem faptul ca sociologia juridica considera ca aceasta categorie de fenomene juridice deformeaza dreptul, care este infinit mai mult decat contenciosul. Si aceasta nu fara temei, ci pentru ca, fenomenele contencioase, atat de importante pentru juristi, reprezinta numai o mica parte a realitatii juridice, intrucat, dincolo de ele exista un ansamblu de fenomene necontencioase, o „ordine juridica pasnica si spontana a societatii”, dupa cum bine remarca cunoscutul fondator al sociologiei dreptului Eugen Ehrlich.30 Este vorba de multitudinea si larga varietate a fenomenelor juridice metaforic numite „in stare de pace”, ce fac parte din realitatea sociala a dreptului si care se desfasoara in conformitate cu normele juridice stabilite, intelegerile si conventiile incheiate intre parti. Lor li se adauga fenomenele litigioase solutionate pe cale amiabila, pe calea unei negocieri, a unei tranzactii etc., adica toate acele conflicte cu incarcatura juridica care-si gasesc solutionarea inainte de a ajunge in fata unei instante de judecata. De aceea, cercetarea unei institutii juridice cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei, care se rezuma numai la investigarea laturii ei patologice va fi totdeauna incompleta.
Un alt neajuns al utilizarii acestei tehnici de cercetare a socilogiei dreptului decurge din faptul ca intre ansamblul hotararilor judecatoresti publicate si cele pronuntate in sistemul instantelor de judecata dintr-o tara, unitate administrativ-teritoriala etc. Exista o mare diferenta sub aspectul cuprinderii celor din urma in diferitele culegeri de jurisprudenta publicate. Altfel spus, cea mai mare parte a hotararilor judecatoresti nu vor fi publicate niciodata in culegerile amintite. Si aceasta soarta o au mai cu seama hotararile udecatoresti ale institutiilor urisdictionale inferioare, are foarte rar au sansa de a vedea lumina tiparui intr-o culegere de jurisprudenta. O soarta mult mai buna din acest punct de vedere o au, in schimb, hotararile judecatoresti pronuntate in instantele superioare (Curtea Constitutionala, Curtea Suprema de Justitie sau Curtea de Apel, cum este cazul in sistemul jurisdictional romanesc).
Alte neajunsuri ale aplicarii analizei sociologice de jurisprudenta in cercetarea fenomenelor juridice din perimetrul patologiei dreptului decurg din selectia operata de realizatorul culegerii in randul hotararilor judecatoresti ce privesc o anumita institutie juridica, din faptul ca unele institutii ale dreptului sunt slab reprezentate sau nu se regasesc deloc in culegeri s.a. De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul ca toate culegerile de practica judecatoreasca sunt realizate in scopuri juridice si, in consecinta, de multe ori, ele pot fi sarace in informatii ce prezinta interes pentru sociologia dreptului.
Dupa cum am vazut, ca orice alta metoda si tehnica de cercetare, analiza sociologica de jurisprudenta are atat virtuti, cat si limite. Desi, prin dezvoltarea laturii cantitative a acestei tehnici de cercetare, insotita de utilizarea calculatorului electronic, care permite repearea directa de catre computer, pe baza unui dictionar , a categoriilor, cuvintelor sau expresiilor stabilite prin grila de cercetare, tehnica analizei sociologice de jurisprudenta s-a rafinat mult, capatnd noi virtuti, aceasta pastreaza inca unele limite inerente, de care un sociolog al dreptului nu poate sa nu tina seama. E aceea, in activiatea investigationala empirica, pentru a depasi limitele acestei tehnici si pentru a spori valoarea de ansamblu a investigatiei, cercetatorul va utiliza complementar si metode si tehnici de cercetare.
Bibliografie selectiva
1. Carbonnier, Jean, Sociologie juridique, Presses Universitaires de France, Paris, 1978.
2. Chelcea, Septimiu, (coord.), Semnificatia documentelor sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
3. Chelcea, Septimiu; Ioan Marginean, Ioan Cauc, Cercetarea sociologica.Metode si tehnici, Editura Destin, Deva, 1998.
4. Ciuca, Valerius M., Lectii de sociologia dreptului, Polirom, Iasi, 1998.
5. *** Indrumari pentru monografiile sociologice, redactate sub diectia stiintifica a d. prof. D Gusti si coordonarea tehnica a d. T. Herseni, Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei, Bucuresti, 1940
6. Levy-Bruhl, Henri, Sociologie du droit, Presses Universitaires de France, Paris, 1971.
7. Pinto, Roger; Grawitz, Madeleine, Methodes des sciences sociales, Troisieme Edition, paris, 1969.
8. Popa, Nicolae, Prelegeri de sociologie juridica, Tipografia Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1983.
9. Popescu, Sofia; Iliescu, Dragos, Probleme actuale ale metodologiei juridice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
10. Stanoiu, Rodica-Mihaela, Metode si tehnici de cercetare in criminologie, Editura Academiei, Bucuresti, 1981.
11. Treves, Renato, Sociologia del diritto. Origini, ricerche, problemi,, Picola Biblioteca Einaudi, Torino, 1993.
12. Vlasceanu, Lazar, Metodologia cercetarii sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
