Procedura extradarii in statul solicitat
Conform Legii nr.296/2001 procedurii de extradare i se aplica legea statului solicitant, cu exceptia cazurilor in care exista dispozitii contrare in conventiile internationale. Aceasta lege este singura aplicabila si in cazul arestarii provizorii.
Deci statul roman, odata ce a fost solicitat cu o cerere de extradare, va proceda la rezolvarea acesteia , potrivit legii romane.
Legea nr. 296/2001 contine dispozitii detaliate cu privire la procedura care trbuie urmata de catre organele judiciare atunci cand Romania are calitatea de stat solicitat.
Daca extradarea este ceruta in concurs de catre mai mute state, fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitata va statua asupra cererilor tinand seama de toate imprejurarile si in mod deosebit de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor.
Cererea de extradare, insotita de actele anexe, se adreseaza Ministerului Justitiei, care verifica regularitatea internationala a acesteia. Dupa examinarea regularitatii, daca se constata ca intre statul roman si statul solicitant nu exista norme conventionale sau o intelegere privind declaratia de reciprocitate ori aparitia unui impediment in declansarea procedurii extradarii, se proceseaza la restituirea cererii autoritatilor statului solicitant aratandu-se si motivele pentru care s-a recurs la aceasta masura.
Cu exceptia situatiilor mentionate, Ministerul Justitiei urmeaza sa transmita cererea de extradare si actele anexe, in termen de 5 zile procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel din raza teritoriala unde locuieste sau a fost semnata prezenta persoanei solicitate, iar in cazul in care aceste date nu se cunosc, procurorului general al parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Desi in reglementarea actuala, nu exista o dispozitie expresa in acest fel, in practica, cererea de extradare si actele anexe se transmit de Ministerul Justitiei prin Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, in cadrul careia functioneaza Sectia de reprezentare si cooperare internationala avand in stuctura Serviciul de cooperare internationala cu Biroul de asitenta judiciara internationaal care, potrivit art. 45 lit. b din Regulamentul pentru organizarea si functionarea Ministerului Public, executa lucrarile de competenta Ministerului Public in materie de extradare si tine evidenta conventiilor in care este stipulat principiul reciprocitatii in acet domeniu.
Procedura extradarii urmeaza sa se desfasoare intr-o prima faza in fata procurorului. Competenta de a executa activitatile procesuale pe care le implica extradarea, este data prin lege in mod expres, in sarcina procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, acesta neputand dispune efectuarea acestor activitati de catre alt procuror aflat in subordinea sa, ori delegarea de atributii in sens administrativ.
In termen de 24 de ore de la primirea cererii, procurorul procedeaza la indentificarea si arestarea persoanei solicitate.
Arestarea constituie un moment important in desfasurarea procedurii de extradare. In general, privarea de libertate a unei persone se dispune numai dupa indeplinirea anumitor conditii de fond si de forma prevazute de lege. Dispozitiile referitoare la aceasta masura gasim inscrise in Constitutie, care fixeaza cadrul general, Codul de procedura penala, iar cu referire expresa la procedura extradarii, in Legea nr. 296/2001 precum si in Conventia europeana de extradare.
Cererea de arestare poate fi trmisa statului romana prin poata, telegref, telex sau fax, pe cale diplomatica sau prin Interpol. Legea ingaduie insa folosirea oricarui alt mijloc care lasa o urma scrisa ori care este adimis de statul solicitat.
Statul solicitant poate cere, daca exista urgenta, arestarea persoanei cautate, chiar daca in conditiile in care cererea de extradare si actele anexe nu au fost inca inaintate spre solutionare procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei raza teritoriala locuieste sau a fost semnalata prezenta persoanei urmarite , sau in cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana , procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Daca sunt indeplinite conditiile legale, procurorul emite un mandat de arestare.
In vederea luarii masurii arestarii, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
- arestarea se dispune de procurorul general competent;
- persoana urmarita va fi audiata si i se vor aduce la cunostinta motivele arestarii si invinuirea;
- in cursul procedirii se vor asigura dreptul la aparare si dreptul la interpret;
- persoana supusa extradarii poate contesta legalitatea arestarii si exercita caile de atac prevazute de lege;
- dupa arestarea provizorie, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel va sesiza instant judecatoreasca competenta si va lua masura informarii autoritatii solicitante straine.
Masura arestarii inculpatului ca si prelungirea acestei masuri este justificata chiar daca nu exista o cerere scrisa in acest sens, in baza mandatului de arestare emis de autoritatile statului solicitant si a indeplinirii conditiilor prevazute in art.6 si art.9 C. pen. Avand in vederea aceste consideratii, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul formulat de inculpat impotriva incheierii prin care s-a admis cererea procurorului de prelungire a arestarii preventive (Decizia 61/1998, Curtea de Apel Bucuresti, S. a II-a pen.).
Competenta de a verifica si a se pronunta asupra arestarii persoanei reclamate in vederea extradarii, revine instantei judecatoresti. In acest sens in in lege se prevede obligatia procurorului de a sesiza de indata curtea de apel . Cauza se examineaza in complet format din 2 judecatori.
In ceea ce priveste durata arestarii provizorii, Legea nr. 296/2001 introduce o reglementare similara cu cea a Conventiei Europene de Extradare. Astfel, masura arestarii provizorii va putea inceta daca in termen de 18 zile de la arestera, nu s-a primit cererea de extradare si actele insotitoare. In orice caz durata arestarii nu poate depasi in acest caz 40 de zile.
In acest sens s-a pronunat si Cureta de Apel Bucuresti in decizia nr. 242/1998 aratand ca durata arestarii in cadrul procedurii de extradare nu poate depasi 40 de zile, fara posibilitatea prelungirii acestui interval in conditiile art. 149 C.proc. pen. In cazul depasirii acestei durate, trebuie sa se considere ca masura arestarii a incetat de drept.
Curtea de Apel va putea dispune oricand, cu respectarea prevederilor 160 Cod proc.pen., punerea in libertate, luand insa masurile neceare pentru a evita fuga celui urmarit.
Punerea in libertate provizorie nu exclude o noua arestare in vederea extradarii si nici extradarea , daca cererea de extradare este primita ulterior.
In continuare procedura de extradare va continua in fata instantei de judecata. In cel mai scurt timp, dar fara sa se depaseasa 8 zile de la notificarea de catre procuror a cererii de extradare si a actelor anexe, persoana reclamata va fi adusa in fata instantei.
Spre deosebire de vechea reglementare in care potrivit Legii nr. 4/1971 competenta revenea tribunalului, Legea nr. 296/2001 da in sarcina curtii de apel atributia pronunatrii asupra cererii de extradare. Este competenta curtea de apel in a carei raza teritoriala locuieste ori a fost semnalata prezenta persoanei reclamate, ori in situatia in care nu se cunosc aceste date, Curtea de Apel a Municipiului Bucuresti.
Potrivit legii, dispozitiile de dreprt comun privind urmarirea, judecata, cu exceptia cazurilor in care legea dispun altfel.
La primul termen de judecata instanta va lua interogatoriul persoanei reclamate. Daca aceasta nu are un aparator ales, se va dispune desemnarea unui avocat din oficiu. Este de asemenea necesara si prezenta unui interpret. Participarea procurorului este obligatoru. De aceasta data legea nu mai face referire la procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, astfel ca este posibila participarea oricarui procuror constituit in aparatul parchetului de langa curtea de apel respective.
Procedura de judecata este orala, constadictorie si in cazul in care nu se manifesta opozitia persoanei extradabile sau a procurorului, publica. Deci judecata cererii de extradare poate avea loc in conditiile legii si in sedinta secreta.
Pe parcursul intrgului proces privind extradarea, procurorul are obligatia de a contribui la strangerea tuturor datelor necesare si de a dispune ridicarea obiectelor care pot fi folosite ca elemente doveditoare sau a celor care provin din infractiune si au fost gasite asupra persoanei sau ulterior, in scopul de a se stabili daca sunt sau nu indeplinite conditiile extradarii.
Daca exista temeiuri justificate, instanta poate acorda la cererea procurorului sau a persoanei un termen de 8 zile.
O noutate pentru practica judiciara ramaneasca in materie de extradare o reprezinta introducerea prin Legea nr. 296/2001 a instantei extradarii voluntare. Persoana extradablia poate declara in fata instantei ca este de acord cu extradarea, renuntand astfel la drepturile pe care legea i le confera. Aceasta dispozitie este de narura a simplifica mult procedura de extradare, in cazurile in care isi gaseste aplicare.
Dupa consemnarea declaratiei persoanei extradabile intr-un proces verbal si punerea concluziilor de catre procuror, instanta verifica daca nu exista vreun impediment in acordarea extradarii si ia act aceasta prin sentinta.
Opozitia persoanei reclamate la cererea de extradare da dreptul acesteia de a propune probe si de a-si formula apararile in scris si oral. Administrarea probelor din tara se va face potrivit legilor romane.
Dupa administrarea probelor si examinarea cererii de extradare, punerea concluziilor de catre parte si procuror, instanta urmeaza sa dea o solutie. Aceasta difera in functie de situatia concreta.
Astfel, se poate intampla ca mai mute state sa inainteze cereri de extradare cu privire la aceeasi persoana. Aceasta situatie este determinata prin notiunea de concurs de cereri.
Statul solicitat va trebui sa hatarasca, avand in vedere anumite elemente carui stat va acorda extradarea.
In conformitate cu prevederile Cinventiei europene de extradare si ale Legii nr. 296/2001, in cazul concursului de cereri statul solicitat va hotara carui stat ii va acorda extradarea avand in vedere toate imprejurarile cauzei si in mod deosebit va tine cont de gravitatea, locul savarsirii infractiunilor, datele cererilor de extradare, nationalitatea persoanei reclamate, de existenta reciprocitatii in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre un alt stat.
Potrivit legii, in cazul concursului de cereri, instanta dispune conexarea dosarelor chiar in conditiile in care cererile se refera la fapte diferite ori sunt depuse la curti de apel diferite. Competenta teritoriala apartine curtii de apel intai sesizata.
In situatia in care pe parcursul procesului s-a constata necesitatea unor informatii suplimentare, instanta dispune de amanarea cauzei pe termen de 2 luni. Acest termen poate fi prelungir doar o singura data pentru aceeasi durata.
Neandeplinirea conditiilor extradarii duce la solutia respingerii cererii de extradare si punerea in libertate a persoanei reclamate. Impotriva sentintei poate face recurs de catre procuror in termen de 5 zile. Recursul este suspensiv de executare.
Solutionarea recursului se face de catre Sectia Penala a Curtii Supreme de Justitie. Decizia este definitiva si se comunica la Ministerul Justitiei autoritatii competente sin statul solicitant.
Daca se considera ca sunt intrunite conditiile acordarii extradarii, cererea se va admite. Sentinta pe care instanta admite cererea de extradare poate fi atacata cu recurs. Titulari ai dreptului la recurs sunt procurorul general de pe langa curtea de apel si persoana relamata. In situatia in care judecarea cauzei a participat un procuror din subordinea parchetului de pe langa curtea de apel, recursul nu poate fi declarat in mod valabil de acesta nici in scris, nici oral, acesta avand obligatia de a-l informa pe procurorul general competent asupra solutiei pronuntate de instanta.
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de extradare prin nerecurare sau datorita respungerii recursului, acesta se inainteaza ministrului justitiei care emite un ordin de punere in aplicare. Nici o cale de atac nu poate fi exercitata impotriva acestui ordin.
Statul roman va face cunoscuta autoritatilor competente ale statului solicitant solutia adoptata in cazul cererii de extradare. De asemenea se va lua masura informarii asupra locului si datei in care se va face predarea persoanei supuse extradarii.
Predarea persoanei supuse extradarii va fi asigurata de cadrele Ministerului de Interne si va avea loc intr-unul din punctele de frontera ale statului roman.
Lipsa reprezentantului statului solicitant la data si locul stabilit pentru predarea persoanei solicitate va putea duce la punerea in libertate a acesteia dupa trecerea unui termen de 15 zile. Termenul va putea fi prelungit pentru cel mult inca 15 zile.
Aparitia unui caz de forta majora trebuie anuntata statului solicitat, partile urmand sa convina in acest caz o alta data remiterea persoanei supuse extradarii.
Cheltuielile de extradare ocazionate pe teritoriul statului solicitat vor fi supotate de catre acesta. In cazul tranzitului, cheltuielile vor fi suportate in intregime de statul solicitant.
In tot cursul procesului de extradare nr. 296/2001 o importanta sporita se acorda dreptului la aparare. Prin dispozitiile pe care le contine noua lege ofera garantia acestui drept. In acest sens s-a prevazut posibilitatea de a nu se acorda extradarea in cazul in care persoana extradabila ar fi judecata de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a drepturilor in aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv ori pentru executarea unei pedepse pronuntate de un astfel de tribunal . O solutie similara se poate adopta in cazul extradarii in vederea aplicarii unei pedepse pronuntate in lipsa persoanei reclamate daca se apreciaza ca procedura de judecata nu a satisfacut cerintele minime de aparare, cu exceptia cazului cand se dau asigurari de catre statul solicitant ca persoana extradata va avea dreptul la o noua procedura de judecata.
Comisia europeana a drepturilor omului a admis desi initial cu rezerve, incidenta articolului 6 al Conventiei Europene Drepturilor Omului, in procesul privind extradarea.
Articolul 6 referitor la dreptul la un proces echitabil stabileste o serie de garantii ce trebuie respectate in orice proces, deci si in procesul de extradare. Intre aceste garantii se numara prezumtia de nevinovatie, dreptul acuzatului de a fi informat intr-o limbap e care o cunoaste asupra naturii cauzei acuzatiei, dreptul de a-si pregati apararea, dreptul la asistenta juridical calificata si in cazul in care este necesar si din oficiu.
In ce priveste cheltuielile afarente procedurii extradarii, acestea vor fi suportate potrivit Conventiei internationale in materie, iar in caz de inaplicabilitate a acesteia se vor suporta porivit legii, care stipuleaza, in art.28, ca se suporta de statul roman solicitat, daca s-au efectuat pe teritoriul sau si daca exista reciprocitate.
