In conformitate cu prevederile art. 90 CPP al Republicii Moldova, calitatea de martor este atribuita persoanelor care poseda informatii probante de natura sa contribuie la justa solutionare a unei cauze penale. Prin urmare, in calitate de martor poate fi chemata orice persoana fizica, care, eventual cunoaste fapte sau imprejurari de fapt, apte sa serveasca la aflarea adevarului. Nu pot participa ca martori:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sint in stare sa inteleaga just imprejurarile care au importanta pentru cauza si sa faca referitor la ele declaratii exacte si juste;
2) aparatorii, colaboratorii birourilor de avocati - pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute in legatura cu adresarea pentru acordare de asistenta juridica sau in legatura cu acordarea acesteia;
3) persoanele care cunosc o anumita informatie referitoare la cauza in legatura cu exercitarea de catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor;
4) judecatorul, procurorul, reprezentantul organului de urmarire penala, grefierul - cu privire la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea de catre ei a atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinere in flagrant delict, de cercetare a probelor dobindite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii in cauza respectiva, de reexaminare a cauzei in ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informatia cu conditia de a nu-i divulga numele, cu exceptia cazului in care persoana benevol doreste sa depuna marturii;
6) slujitorii cultelor - referitor la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea atributiilor lor;
7) medicul de familie si alte persoane care au acordat ingrijire medicala - referitor la viata privata a persoanelor pe care le deservesc.
(4) Persoanele mentionate la alin.(3) pct.5) si 7) pot fi citate si ascultate ca martori numai in cazul cind aceasta informatie este absolut necesara pentru prevenirea sau descoperirea infractiunilor deosebit de grave sau exceptional de grave.
(5) Persoanele care cunosc anumite circumstante despre cauza respectiva in legatura cu participarea lor la procesul penal in calitate de aparator, reprezentant al partii vatamate, partii civile sau partii civilmente responsabile sint in drept, in cazuri exceptionale, cu consimtamantul persoanei interesele careia le reprezinta, sa fac declaratii in favoarea ei, insa darea declaratiilor in aceste cazuri exclude participarea lor ulterioara in procedura acestei cauze.
(6) In cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea daca o persoana este capabila sa inteleaga just circumstantele care prezinta importanta pentru cauza si sa faca in privinta lor declaratii juste, organul de urmarire penala, iar la cererea partilor, si instanta pot invita un expert.
Persoanele chemate in calitate de martori sint obligate sa se prezinte si sa comunice organului de urmarire penala tot ce stiu referitor la imprejurarile faptei aflate in cercetare. In privinta martorilor care nu-si indeplinesc aceste obligatiuni, legea prevede diverse sanctiuni pina la raspunderea penala pentru darea de marturii minciunoase sau refuzul de a da declaratii (art. 312, 313 CP). Totodata martorii sint protejati de violenta si de orice alt fel de constringere, demnitatea lor fiind garantata prin lege.
In pofida discutiilor multiple desfasurare asupra problemei referitoare la posibilitatea stabilirii adevarului cu ajutorul probei testimoniale, neincrederea exprimata fata de acest mijloc de proba, depozitiile martorilor, cunoscute din vremuri stravechi, continua sa ocupe un loc deosebit in sistemul probelor, ele fiind folosite practic, in orice cauza penala.
Frecventa inalta a marturiilor in procesul penal se explica, in primul rind prin faptul ca nu in orice cauza exista mijloace materiale de proba. Sint frecvente situatiile cind infractorii intreprind masuri bine gindite pentru a nu lasa unelte, materiale sau intreprind masuri de distrugere a lor. In aceste cazuri, ca si in situatia infractiunilor ce presupun anumita publicitate (actele de huliganism), declaratiile martorilor sint decisive in aflarea adevarului. In al doilea rind, prezenta mijloacelor materiale de proba nu diminuiaza importanta marturiilor atit timp cit acestea contribuie, dupa cum, pe buna dreptate, se sustine in literatura de specialitate, la determinarea esentei mijloacelor materiale de proba si integrarea acestora "in ansamblul imprejurarilor cauzei".
Sa adaugam la cele enumerate si sfera larga a problemelor la care se pot referi declaratiile martorilor. Spre deosebire de alte mijloace de proba, declaratiile martorilor pot pune in evidenta date privind toate imprejurarile ce constituie obiectul probatiunii, inclusiv imprejurarile savirsirii infractiunii, metodele si mijloacele folosite in acest scop, locul, timpul si modul in care s-a activat. Martorii pot prezenta referirii directe asupra personalitatii faptuitorului sau indica anumite elemente spacifice de natura sa contribuie la identificarea acestuia. Un martor poate fi intrebat despre calitatile invinuitului sau victimei, comportamentul acestora, in general si in legatura cu fapta penala, in special. Nu de putine ori martorii specifica conditiile care au inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii si masurile ce se impun in vederea prevenirii unor noi infractiuni, s.a.
Audierea martorilor, ca mijloc legal de administrare a probelor testimoniale, reprezinta o activitate complexa, a carei desfasurare necesita anumite cunostinte referitoare la psihologia lor, la procesul de formare a declaratiilor acestora. De aici necesitatea expunerii in continuare, fie in mod succint, a mecanismelor psihologice pe care se bazeaza acest proces.
Cercetarile stiintifice privind psihologia martorilor au demonstrat cu prisosinta ca declaratiile acestora, bazate pe mecanismele psihice ale procesului de cunoastere a realitatii obiective, au anumite elemente specifice, conditionate de necesitatea comunicarii cunostintelor obtinute in urma contractului cu spatiul infractional organului de urmarire penala, pentru a fi transformate in informatii probante. Ele reprezinta rezultatul unui proces de receptie si stocare a faptelor cu semnificatie juridica, urmarit de reproducerea lor in conditiile si sub forma prevazuta de lege. Asadar, depozitiile martorilor se formeaza treptat, presupunind trei faze succesive: receptia - faza in care martorul, prin mijlocirea organelor de simt, percepe fapte legate de infractiunea savirsita, - memorarea, adica evaluarea si stocarea faptelor perscepute, si reproducerea acestora prin comunicarea lor orala sau in forma scrisa organului de urmarire penala .
Receptia reprezinta reflectarea in constiinta martorilor a datelor referitoare la infractiune si faptuitorul ei. Ea se realizeaza in baza senzatiilor si perceptiei, acestea constituind faza initiala a procesului psihic de cunoastere.
Senzatia - impresie receptionata de un organ de simt influentat direct de realitatea inconjuratoare - semnaleaza despre unele insusiri izolate (culoare, greutate, miros, gust, duritate s.a.) ale factorilor de contact.
Perceptia este actul psihic de sintetizare a senzatiilor, asigurind cunoasterea obiectului sau a fiintei in complexitatea insusirilor acestora, identificarea lor. Obiectele si fiintele cu care martorul contacteaza se vor reflecta in constiinta sa prin suma insusirilor ce influenteaza nemijlocit organele de simt si a celor care, desi la moment nu actioneaza asupra organelor senzoriale, sint prezente datorita experientei si cunostintelor martorului. Spre exemplu, masa cu care martorul a contactat va fi descrisa nu numai dupa marime, culoare, amplasare, forma, dar si dupa materialul din care este confectionata 8metal, masa plastica, lemn), destinatie (de birou, de bucatarie) s.a. Deoarece intre ambele procese psihologice exista o relatie reciproca, in practica, diferentierea lor este dificila. In literatura de specialitate termenul perceptie este folosit in sens larg, avindu-se in vedere atit senzatiile, cit si perceptiile propriu zise.
Perceptia senzoriala se realizeaza in functie de mai multi factori, care in literatura de specialitate se impart in obiectivi si subiectivi. Factorii obiectivi sint conditionati de imprejurarile in care are loc perceptia, cei subiectivi - de calitatile psihofiziologice ale martorului si de trasaturile de personalitate ale acestuia.
Dintre factorii obiectivi de natura sa influenteze perceptia de catre martor a faptelor ilegale de savirsirea unei infractiuni mentionam:
a) Intensitatea simturilor care actioneaza asupra organelor senzoriale. Impulsurile trebuie sa aiba putere necesara pentru a provoca senzatii. Exista anumite limite ale senzatiilor cunoscute sub denumirile de pragul minim si cel maxim de sensibilitate a omului. Pot produce senzatii de stimulare a caror valoare se incadreaza in limitele senzoriale ale martorului. Organul de urmarire penla trebuie sa tina de asemenea cont, de posibilitatile martorului de a reactiona la anumite stimulari, fiindca sensibilitatea organelor de simt difera de la o persoana la alta in functie de sfera de activitate, de interesele acestora;
b) Perioada timpului in care s-a realizat contactul martorului cu spatiunl infractional, cu obiectele sau faptele ce constituie obiectul ascultarii acestuia. Daca perceptia se realizeaza intr-un timp relativ scurt, martorul nu va putea retine decit infatisarea generica a faptei sau a tabloului de la fata locului, a persoanelor si obiectelor din ambianta acestuia. Sint frecvente cazurile cind in urma desfasurarii bruste a faptei, ca in cazul unei explozii, sau datorita formei dinamice a acesteia, de exemplu, accidentele rutiere, persoanele care au fost martori nu pot descrie fapta nici in linii generale;
c) Distanta de la care martorul poate percepe. De la distanta mari el va percepe doar conturul obiectelor, sunetelor si altor obiecte din cimpul infractional. Semnalmentele persoanelor, elementele caracteristice ale obiectelor, alte amanunte si segvente ale infractiunii pot fi percepute, in cele mai favorabile conditii, de la o distanta de 50-60 m.;
d) Unghiul de observatie. Perceptia vizuala mai depinde de unghiul de observatie, dat fiind faptul ca un anumit unghi de observatie, in mod obiectiv este favorabil pentru perceperea altor persoane, obiecte si actiuni din acelasi spatiu;
e) Factorii de bruiaj, (vintul, ploaia), respectiv diferite obstacole fizice, perturbari climaterice pot reduce mult din calitatea perceptiilor. Nu sint excluse si disimularile infatisarii, cind persoanele cointeresate apeleaza la diferite forme de deghizare a aspectului sau exterior si a obiectelor cu care activeaza, pentru ca sa nu fie observati sau sa fie observati in mod eronat.
Factorii amintiti vor influenta nu numai vizibilitatea si audibilitatea, dar si alte forme perceptive. Astfel, durata, distanta de observatie, factorii de bruiaj diminueaza esential perceptia obiectelor dupa mirosul lor specific. Temperatura ridicata sau exagerat scazuta deformeaza perceptiile tactice si gustative.
Pe linga factorii obiectivi mentionati, procesul perceptiv al martorilor este influentat de o seama de factori subiectivi, deoarece fiecare om reflecta realitatea obiectiva prin prisma proprietatilor sa psihofiziologice, in conformitate cu aptitudinea, experienta si interesele pe care le poarta, adica prin prisma propriei personalitati.
Printre factorii subiectivi ce pot influenta procesul perceptiv al martorului mai importanti, dupa opinia noastra, sint urmatorii:
1. Starea organelor receptive, devierile de la norma, deficiente ereditare, accidentare sau cauzare de anumite maladii, toate acestea reducind partial sau in intregime posibilitatile perceptive ale martorilor;
2. Virsta martorului, fiind cunoscut faptul ca in copilarie perceptiile nu sint pe deplin conformate realitatii, datorita elementului de fantezie inerent acestei virste, iar etapa virstnica - lacunare, deoarece in cea de a doua parte a vietii vederea, auzul, alte sisteme perceptive sint in scadere
3. Gradul de instruire si profesia martorilor, care in anumite conditii, pot influenta activ procesul de perceptie. Oamenii cu diferite niveluri de cunostinte "vad" lucrurile in mod divers. Cu cit nivelul de cunostinte este mai ridicat, cu atit perceptia va fi mai clara, mai completa. Un rol deosebit in perceptia faptelor legate de savirsirea unei infractiuni le revine cunostintelor profesionale, in special atunci cind acestea sint apropiate de specificul faptei la care martorul asista . Profesia, activitatea profesionala sensibilizeaza procesul perceptiv astfel ca medicul va fixa cu mare precizie pozitia cadavrului, croitorul - caracteristicile si starea obiectelor vestimentare avute asupra sa, soferul - parametrii strazii unde a fost descoperit.
Cunostintele, experienta, in special cea profesionala, au un rol deosebit in perceperea raporturilor spatiale si in timp, a vitezei cu care un obiect sau altul se deplaseaza in spatiu. In majoritatea cazurilor persoanele, in prezenta carora se desfasoara evenimentele ce ulterior intereseaza justitia penala, nu apeleaza la mijloace tehnice de masurare a spatiunlui, timpului si vitezei. Prin urmare, marturiile lor in acest sens sint bazate pe experienta de a percepe insusirile respective ale obiectelor materiale;
4. Starea fizica sau psihica afectata a martorului. In momentul perceptiei, martorul in atare stare nu va observa obiecte si elemente de fapt cu semnificatie procesual - penala. Ziua grea de munca, oboseala, insomnia, starea de ebrietate sau de intoxicatie narcotica influenteaza negativ totalitatea proceselor psihice inclusiv perceptive. Deseori martorii fiind preocupati de anumite probleme de serviciu sau personale, trec fara sa fixeze persoanele, obiectele sau fenomenele care s-au desfasurat in fata lor. Insasi fapta sau imprejurarile acesteia pot produce modificari bruste in constiinta martorilor, ei percepind faptele ce intereseaza justitia penala fragmentar sau cu lacune.
In fine, reproducerea poate fi influentata de comportamentul celui care conduce audierea martorului. Pentru ca martorul sa poata comunica faptele cunoscute, el are nevoie de o atmosfera psihologica proprie, bazata pe incredere si respect fata de declaratia sa. Prin urmare, organul de urmarire penala este dator sa manifeste toleranta, calm si atentie fata de martor, obiectivitate fata de informatiile lui. Din punct de vedere tactic, o deosebita importanta are adaptarea martorului la conditiile si rolul pe care urmeaza sa le infaptuiasca. Aceasta se realizeaza printr-o convorbire preliminara asupra unor probleme exterioare obiectului cauzei, care, pe de o parte, ar contribui la diminuarea emotiilor traite de martor cu prilejul chemarii sale in fata organului de urmarire penala, iar, pe de alta parte, ar conduce treptat la crearea unei atmosfere de credibilitate. Convorbirea poate avea ca obiect cele mai diverse preocupari, activitati si pasiuni ale martorului, dar si ale altor persoane cunoscute acestuia. Prin intrebarile adresate martorului, prin discutiile desfasurate se va accentua importanta marturiilor sale in realizarea scopului procesului penal, pentru apararea dreptului si triumfului dreptatii.
