Notiunea normei juridice = Definitie
Norma juridica este elementul de baza al dreptului, este sistemul juridic elementar.
Dreptul nu poate exista si nici nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative.
Norma juridica (norma agendi) este o norma de conduita sociala edictata sau sanctionata (adica insusita) de stat, a carei respectare este asigurata, in ultima instanta, prin forta de constrangere a statului - Dan Ciobanu.
O alta definitie = Prof.dr. Popa Nicolae = "norma juridica poate fi definita ca o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie prin constrangere".
In general, cuvantul "norma" este echivalent cu cel de "regula", respectiv regula de conduita.
Situatia este explicabila daca avem in vedere faptul ca in imensa majoritate normele contin reguli de comportament, atribuie drepturi si stabilesc obligatii corelative, fixeaza praguri de comportament si sanctiuni pentru cei ce neglijeaza sau se comporta in dispretul acestui comportament.
Pentru a intelege trasaturile normei juridice precum si structura sa, este necesar sa plecam de la premisa ca norma de drept contine ceea ce trebuie sa indeplineasca un subiect, ceea ce el este indreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca.
"Legis virtus heac est imperare, vetare, permitere, punire".
(Forta legii consta in a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi")
Trasaturi ale normei juridice
1. Norma juridica are un caracter general si impersonal
Pentru a putea fi un etalon de conduita si a fi opozabila in mod egal si continuu fiecarui individ, norma juridica trebuie sa se adreseze difuz si impersonal destinatarilor sai. Prin aceste trasaturi norma juridica se deosebeste de actul individual, care este prin natura sa concret si personal.
"Jura - scria Ulpianus - non sinqulae personas, sed qeneraliter constituuntur" - "(Dreptul se randuieste nu pentru fiecare om in parte, ci pentru toti").
Pentru acesta, norma juridica elimina concretul, particularul, ea fiind abstracta si abstractizand. Fiecare norma juridica este abstractizarea unei/unor relatii si model pentru alta/alte relatii.
Prin faptul ca norma juridica este generala si impersonala nu inseamna ca ea se va aplica de fiecare data pe intreg teritoriul tarii sau asupra intregii populatii.
Exista norme juridice care vizeaza parti determinate ale teritoriului (zona de frontiera, domeniul silvic, unitati administrativ teritoriale).
Exista norme juridice care privesc anumite categorii de subiecte (casatoriti, militari, comercianti, elevi, studenti,).
Intinderea in spatiu si asupra persoanelor a efectelor normelor de drept nu pot constitui criterii de diferentiere si, cu atat mai putin de contestare a caracterului general si impersonal al normei de drept.
In al doilea rand, generalitatea si impersonalitatea unei norme juridice nu presupun cuprinderea (descrierea) tuturor cazurilor si nici a tuturor situatiilor in care se poate afla un subiect.
Romanii au sesizat cu multa finete acest lucru: "Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidentiat comprehemdantur, sed suficit quae plerum accidunt continevi".
("Nici legile, nici senatus consultele nu pot fi scrise astfel incat sa cuprinda toate cazurile care s-ar ivi vreodata, dar este suficient ca ele sa includa ceea ce se intampla de cele mai multe ori").
Norma juridica contine un model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale. Ea impune acestui agent, o varianta de comportament, in conditiile in care acesta are la dispozitie mai multe variante. Intrucat norma juridica, nu poate fi pe gustul fiecarui subiect, ea tinde sa fie cu putin pe gustul a cat mai multi.
Norma juridica nu se randuieste pentru ceea ce se poate produce intamplator, intr-un caz izolat, ci are in vedere o generalitate de relatii si o medie de comportament.
In sfarsit, exista norme juridice care reglementeaza drepturi si obligatii (deci conduita) pentru organe unipersonale, cum ar fi: Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul General, Ministrul Justitiei, etc.
Acest lucru nu deroga de la caracterul impersonal al normei intrucat nu se are in vedere persoana care la un anumit moment ocupa functia ca atare (spre exemplu, norma care da dreptul procurorului general sa sesizeze Inalta Curtea de Justitie cu judecarea unei cai extraordinare de atac).
2. Norma juridica are un caracter tipic
Ca model de conduita, norma de drept, urmareste o reducere si egalizare a insusirilor semnificative a relatiilor sociale si izolarea, neconsiderarea diferentelor individuale nesemnificative.
Formularea tipului (modelului) de conduita si grija pentru acceptarea sau impunerea sa in practica a relatiilor sociale, se realizeaza in vederea codificarii actiunii, a uniformizarii sale, a modelarii acesteia, in raport cu un interes social legalmente protejat.
Subordonarea fata de conduita - tip prevazuta in norma juridica reprezinta o cale importanta de realizare a socializarii individului, de invatare a modului social de existenta.
3. Norma juridica implica un raport intersubiectiv
Norma juridica nu este doar o prescriptie general-abstracta si tipica, ea imagineaza omul in raport cu semenii sai, reglementeaza comertul juridic.
Norma juridica are in vedere schimbul just intre persoane aflate permanent in relatie. In acest sens putem vorbi despre caracterul bilateral al normei de drept. Ideea de bilateralitate este legata de ideea de reciprocitate. Un asemenea caracter este prezent chiar si atunci cand, pe baza normei de drept, iau nastere acte juridice unilaterale (testamentul, spre exemplu) intrucat si in acest caz sunt avute in vedere relatii, legaturi (chiar daca nu imediate).
4. Norma juridica este obligatorie
Intervenind in domenii esentiale ale societatii, domenii care fie ca sunt contingente guvernarii, fie ca privesc fiintarea sociala publica sau privata, a individului, norma juridica contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului; ele sunt impuse acestuia, intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea comandamentului juridic urca pana la imperativ in domeniul dreptului public (penal, administrativ, financiar, etc) si coboara pana la permisiv in domeniul dreptului privat (civil, comercial, matrimonial).
Cu alte cuvinte, obligativitatea normei juridice este dictata de scopul acesteia, de necesitatea asigurarii ordinii sociale.
Pentru a-si indeplini acest scop, norma juridica trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa corespunda structurii si necesitatilor superioare ale societatii;
- sa fie recunoscuta ca obiectiv obligatoriu de catre majoritatea destinatarilor ei, in temeiul constiintei caracterului sau necesar.
Pentru a deveni efectiv obligatorie norma juridica se bucura spre deosebire de celelalte norme sociale de asigurarea traducerii in viata, eventual prin constrangere.
"Niciodata - scria Sofocle - nu vor fi respectate legile intr-un stat unde nu exista frica de pedeapsa".
Obligativitatea normelor juridice inseamna si ca acestea se vor aplica imediat (din momentul intrarii in vigoare), continuu si neconditionat.
Libertatea individuala nu poate fi inteleasa ca libertatea fata de lege (liber arbitru). Cea mai mare libertate nu poate proveni decat din cea mai mare vigoare.
Caracterul obligatoriu al normei juridice, impune anumite precizari:
- a. este o trasatura intrinseca a tuturor normelor, indiferent de domeniul in care intervin (public sau privat), de forta juridica a actului normativ, in care este cuprinsa norma ca drept pozitiv, de campul aplicabilitatilor sale.
Astfel, o norma juridica cuprinsa intr-o lege este la fel de obligatorie ca si o norma juridica cuprinsa intr-o hotarare a guvernului, sau intr-o decizie normativa a organului administrativ local.
- b. - Obligativitatea normei juridice nu rezulta nici din frecventa aplicarii in viata a normei juridice.
Exista norme juridice care se aplica des sau foarte des, asa cum exista norme juridice ce se aplica rar sau foarte rar, insa caracterul de obligativitate nu este intru nimic corelat acestei imprejurari extraordinara a normei juridice.
