NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Încetarea contractului de muncă poate avea loc numai în cazurile şi cu respectarea condiţiilor şi a procedurilor stabilite de lege.7
În legislaţia noastră, a muncii, termenul de „încetare” a contractului de muncă este folosit împreună cu acela de „concediere”, de „desfacerea a contractului de muncă” şi de „denunţare” sau „demisie”, fără a exista o identitate deplină între aceşti termeni.
Potrivit art. 55 din Codul Muncii, contractul de muncă încetează de drept, ca urmare a încetării prin acordul părţilor, precum şi ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege. Din acest text rezultă că termenul de concediere presupune încetarea contractului de muncă din iniţiativa uneia din părţile contractante. În literatura de specialitate, în locul termenului de concediere se foloseşte termenul de „desfacere a contractului”. Prin urmare, concedierea şi desfacerea ne apar ca modalităţi de încetare a contractului de muncă, atunci când iniţiativa acestei măsuri aparţine angajatorului. Atunci când iniţiativa aparţine salariatului, se foloseşte termenul de demisie, care a fost consacrat pentru prima dată în actualul Cod al Muncii.
7- vezi Codul Muncii, art. 55 şi următoarele.
În literatura de specialitate şi în practica judiciară, alături de acest termen se foloseşte termenul de „denunţare”. Ca o concluzie, rezultă că termenul de „încetare” reprezintă genul, iar ceilalţi termeni: concedierea
(desfacerea) şi demisia (denunţarea) sunt specii, aceştia din urmă termeni folosindu-se pentru a desemna o anumită modalitate de concretizare a încetării, evitându-se astfel orice posibilitate de confuzie.
2. REGLEMENTAREA ÎNCETĂRII CONTRACTULUI DE MUNCĂ
Reglementarea contractului de muncă, sub toate aspectele, este realizată, în principal, prin Codul Muncii, iar pentru anumite categorii de personal, prin acte normative proprii de aplicaţie specială.
Astfel, Codul Muncii în Titlul I, capitolul I, art. 10-36 reglementează încheierea contractului de muncă; în capitolul II, art. 37-40 executarea contractului; capitolul II art.41-48, modificarea contractului; capitolul IV art. 49-54 suspendarea unor efecte ale contractului şi capitolul V, art. 55-79 încetarea contractului..
În art. 55 din Codul Muncii sunt reglementate modalităţile de încetare a contractului de muncă, şi anume:
1. încetarea de drept;
2. ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
3. ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Art. 56 din Codul Muncii stabileşte încetarea de drept a contractului de muncă în următoarele cazuri:
a) la data decesului salariatului sau a angajatorului persoană fizică;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoană fizică, dacă acesta antrenează lichidarea afacerii;
c) ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează activitatea;
d) de la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizaţie pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a salariatului, potrivit legii;
e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, dată la care nulitatea absolută a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă.;
f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de le data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
g) ca urmare a condamnării penale cu executarea pedepsei la locul de muncă, de la data emiterii mandatului de executare;
h) de la data retragerii, de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru executarea profesiei;
i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
j) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
k) retragerea acordului părţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârstă cuprinsă între 15-16 ani.
