Monografia juridica – metoda de cercetare a sociologiei dreptului
Sociologia dreptului si-a dobandit statutul de disciplina stiintifica prin conturarea unui obiect propriu de cercetare, prin stabilirea unui set particular de metode de investigare a fenomenelor juridice si prin utilizarea unui aparat conceptual specific. Asa dupa cum constata Renato Treves, sociologia dreptului „se prezinta astazi ca o disciplina unitara si prin uniformitatea metodelor utilizate”.1
Sociologia dreptului a facut si face apel la metodele stiintelor sociale: metoda logica, metoda istorica, metoda tipologica, metoda comparativa, metoda statistica, metoda teleologica, metoda modelarii etc. Dar, cel mai mult, aceasta tanara disciplina s-a orientat spre metodele sociologice generale, facand apel la observatia sociologica, ancheta, analiza de continut, sondajul de opinie, experimentul sociologic, tehnica scalarii atitudinilor, studiul de caz etc. Trebuie mentionat insa faptul ca preluarea metodelor stiintelor sociale, in general, a metodelor sociologiei, in special, a fost insotita de adaptarea acestora la specificul realitatii sociale a dreptului. Dupa cum aprecia reputatul profesor francez Jean Carbonnier, „sociologia juridica a primit multe de la sociologia generala, a carei <
> este. Metodele sale nu sunt in cea mai mare parte […] decat adaptari ale acestora care deja au fost puse la punct in alte domenii sociologice.”2 Asa se face ca, in investigarea fenomenelor juridice, sociologia dreptului va utiliza un set de metode sociologice adaptate, precum experimentul legislativ sau juridic, analiza sociologica a jurisprudentei, sondajul de opinie legislativa etc. Dupa parerea noastra, acestora li se poate adauga si monografia juridica.
Este indeobste cunoscut ca cele mai valoroase rezultate ale investigatiilor sociale din Romania antebelica le-au dat cercetarile monografice, iar dintre acestea s-au detasat monografiile sociologice realizate in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, initiata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. De fapt, amplele cercetari monografice intreprinse in deceniile trei si patru ale secolului noastru, care s-au inscris ca o contributie romaneasca de marca in sociologia vremii, reprezinta punctul culminant al unei vechi traditii nationale in acest domeniu. Referindu-se la „antecedentele” romanesti ale acestei miscari, M. Cernea arata ca inceputurile ei dateaza din deceniul sapte al secolului al XIX-lea. Apoi, ele au continuat, cu unele intreruperi sau intensitate diferita, pana in anii ’70 ai secolului nostru.3
Cercetarea monografica interbelica a unitatilor sociale, dupa cum se stie, s-a desfasurat, in principal, pe baza doctrinei (sociologia monografica) si a metodei (monografia sociologica) gustiene, ceea ce a condus la realizarea unor monografii de tip exhaustiv. Trebuie mentionat faptul ca, desi cercetarea monografica de tip gustian a avut drept obiectiv de investigatie unitatile sociale (in principal satul romanesc), asa dupa cum remarca profesorul D. Gusti, „cercetarea vietii juridice forma unul dintre elementele ei esentiale, in legatura cu intreaga viata sociala”.4 Dar, in cadrul scolii sociologice gustiene, mai multi cercetatori, excedati de problemele multiple si complexe, de activitatea laborioasa pe care o impuneau monografiile exhaustive, de tip gustian, si preocupati de studiul unor probleme concrete de mare interes, au realizat citeva monografii economice, morale, religioase, muzicale si, nu in ultimul rand juridice. Documentarul Din studiile monografice ale Scolii sociologice de la Bucuresti asupra manifestarilor juridice ale unitatilor sociale, vine cu argumente concrete in sprijinul afirmatiei ca un numar important de membrii sau colaboratori ai acestei scoli au acordat mare atentie cercetarii monografice a diferitelor fenomene juridice specifice satului rimanesc. Dupa cum a concluzionat exegeza de specialitate, din insesi reusitele si slabiciunile monografiei sociologice gustiniene, ce aveau la baza cunoscuta schema logico-formala a „cadrelor” si „manifestarilor”, s-au acumulat premisele aparitiei unor modificari metodologice substantiale care, in final, au condus la diversificarea tipologica a cercetarilor monografice. Principalele inovatii s-au inregistrat pe linia diversificarii paradigmelor de cercetare, fapt ce a facut sa apara noi tipuri de monografii: monografia centrata pe o problema-cheie; micromonografia sau „monografia sumara de sat”; monografia sumara comparativa a unor sate selectionate din diferite zone ale tarii; monografia zonala sau regionala (cu si fara sat-pilot) si monografia tematica.5
Tinand seama de indelungata traditie romaneasca in domeniul cercetarilor monografice, dar mai ales de bogata si valoroasa experienta a Scolii sociologice gustiene, precum si de nevoia acuta de date stiintifice pe care o resimt in perioada de tranzitie agentii operei politice, legislative si administrative, apreciem ca metoda monografica, atent revizuita si adaptata cerintelor moderne ale investigatiei sociale, poate asigura o buna cunoastere a unor fenomene juridice specifice societatii romanesti contemporane. Suntem convinsi ca, imbracand haina monografiei juridice, metoda monografica va putea fi utilizata cu succes in cercetarea fenomenelor de drept. Aceasta presupune revizuirea substantiala a monografiei gustiene in sprijinul ingenios promovat de Anton Golopentia in cadrul Institutului Social Banar-Crisana. Avem in vedere o monografie juridica ce se prezinta ca rezultanta a diferitelor tipuri de monografii practicate in cadrul Scolii sociologice a lui D. Gusti. Este vorba de o monografie asemanatoare in unele privinte, cu cele realizate pe alte „teme”, de D. G. Georgescu, L’alimentation de la population rurale en Roumanie, in vol. La vie rurale en Roumanie, Bucuresti, 1939, pp. 205-238; A. Golopentia, Starea culturala si economica a populatiei din RomaniaI, in „Revista de igiena economica”, X, nr. l-6, 1940, pp.212-263 sau H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, 3 vol., Bucuresti, 1958-l965, monografii care difera de cele exhaustive gustiene prin unitatea supusa cercetarii, prin obiectul investigatiei si, in parte, prin paradigma dupa care s-au desfasurat.
Ca si in cazul monografiei sociologice realizate in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, monografia juridica se va intemeia pe o conceptie sociologica. Daca in cazul monografiei realizate de D. Gusti era vorba de conceptia profesorului asupra realitatii sociale, in cazul monografiei juridice putem avea in vedere conceptia carbonnierista asupra dreptului. Astfel, profesorul J. Carbonnier considera ca „dreptul nu exista decat in societate” si, in consecinta, „fenomenele juridice sunt […] fenomene sociale”6 Nici un fenomen juridic nu exista insa in stare izolata; totdeauna el se afla inserat spatial si temporal - sincronic si diacronic – in social, unde interactioneaza cu fenomenele politice, economice, religioase, morale etc.
Daca monografia gustiana se desfasura de regula, la nivelul unitatilor sociale, monografia juridica, luand in seama inovatiile Institutului Banat-Crisana, isi va putea organiza investigatiile in functie de nevoi, atat la nivelul unitatilor sociale (sate, orase, comune, intreprinderi, istitutii etc.), cat si la nivel zonal sau national. In cazul cercetarilor zonale sau nationale, studiul monografic se va realiza pe esantioane de localitati reprezentative pentru fenomenul juridic studiat.
In ceea ce priveste obiectul studiului monografic, avem in vedere deplasarea investigatiei de la caracterizarea starii globale (integrale) a unitatii sociale la cercetarea focalizata a unui fenomen juridic de interes local, zonal sau national.
Intrucat fenomenul de drept nu poate fi cercetat si explicat decat in contextul social in care acesta se manifesta, monografia juridica va urmari analiza cat mai completa a acestuia, dar nu pe baza schemei standard a „cadrelor” si „manifestarilor”, ci dupa o schema originala de categorii investigationale. In locul cercetarii fiecarui cadru si a fiecarei manifestari a unitatii sociale ca atare, monografia juridica isi propune concentrarea eforturilor sociologiei, stiintei dreptului si ale celorlalte stiinte particulare pentru „luminarea” fenomenului juridic ce ne intereseaza. In felul acesta nu va mai exista o schema standard, ci pentru investigarea fiecarui fenomen de drept cercetatorul va trebui sa construiasca un instrument de cercetare propriu, cu ajutorul caruia sa surprinda „manifestarile” fenomenului juridic cercetat si „cadrele” sociale concrete in care acesta functioneaza. Configuratia acestei scheme va depinde de natura fenomenului cercetat, de scopul investigatiei s.a.m.d. In concluzie, monografia juridica nu va mai cerceta unitatile sociale prin manifestarile si cadrele lor, ci fenomenele juridice in geneza, structura, dinamica si functionalitatea lor in contextul fenomenelor sociale (politice, morale, religuioase, economice, demografice, culturale etc.) cu care interactioneaza direct.
Prin monografia juridica va fi, de asemenea, valorificata una dintre cele mai importante inovatii ale cercetarii monografice gustiene: constituirea unor echipe compuse din specialisti in felurite discipline sociale particulare. Dar, daca echipele gustiene se constituiau pornind de la schema standard a celor patru cadre si patru manifestari, cele destinate realizarii monografiei juridice vor fi formate plecand de la schema fiecarei cercetari in parte si vor cuprinde specialisti selectionati in functie de natura fenomenului juridic studiat (constitutionala, penala, civila, administrativa etc.) si a principalelor fenomene sociale ce reprezinta cauze, conditii sau efecte ale acestuia. Astfel, componenta echipei monografice se va schimba de la o cercetare la alta. De exemplu, daca se monografiaza un fenomen juridic precum avortul, din echipa de cercetare vor trebui sa faca parte neaparat si medicii, iar in cazul ca se investigheaza problema mostenirii, prezenta lor nu-si afla rostul. Desigur, din astfel de echipe nu vor lipsi niciodata nici juristii, nici sociologii. De asemenea, pentru investigarea unui aspect sau altul al fenomenului cercetat se pot constitui echipe de cercetare speciale.
In aceste conditii, monografia juridica devine opera colaborarii stiintelor dreptului si a sociologiei juridice cu celelalte stiinte sociale. Inovatia gustiana in acest domeniu nu este deloc depasita, deoarece, asa cum remarca repurtatul sociolog american de origine romana, Mihail Cernea, in ultima vreme specialistii in stiinte sociale isi demonstreaza tot mai mult „utilitatea si eficienta pentru programele de dezvoltare”. De altfel, revigorarea activitatii de cercetare a vietii juridice de catre specialisti din diferite domenii s-ar dovedi o intreprindere benefica. Aceasta intrucat abordarea monografica a unor probleme juridice semnificative, care necesita interventie de tip reformator, ar reprezenta un demers util pentru instantele diriguitoare ale vietii juridice. Pe linia conceptiei lui Gusti si a scolii sale sociologice, cunoasterea vietii juridice nationale trebuie sa preceada si sa orienteze actiunea practica de reformare a dreptului, de elaborare a legilor. Nimic nu e mai firesc ca activitatea monografica sa-si fixeze programatic drept obiectiv inregistrarea starii functionale a unei manifestari vitale a natiunii cum este viata juridica. Momentul cognitiv, de radiografiere a vietii juridice romanesti va trebui sa fie urmat de momentul actional, practic, care pornind de la datele existente, va trebui sa edifice o realitate juridica noua, proprie statului de drept, cu parametrii superiori de adecvare, pe de o parte, la realitatile nationale, iar pe de alta parte, la tendintele ce se manifesta in viata juridica a lumii contemporane.
Semnificatia monografiei juridice rezida tocmai in aceea ca acest tip de cercetare are capacitatea de a realiza o sinteza sociologica a materialului recoltat cu privire la fenomenele juridice respective, de a formula concluzii si de a oferi solutii stiintific fundamentate institutiilor chemate sa gestioneze astfel de aspecte ale vietii sociale, creand in acest fel premisele unor actiuni reformatoare eficiente. Si, nu in ultimul rand, atunci cand este cazul, in spiritul sociologiei juridice aplicative gustiene, rezultatele acestor cercetari au menirea de a ajuta instanta legiuitoare sa legifereze in cunostinta de cauza, in acord cu „tara reala”. Pentru ca, asa cum sustine D. Gusti, „nu se poate legifera pana cand nu se stie ce si pentru cine se legifereaza, dupa cum nu se poate gospodari, cand nu se stie ce si pentru cine se gospodareste”.7 Este oare nevoie de mai mult pentru a scoate in evidenta necesitatea cercetarii monogarfice a diferitelor fenomene juridice ?
In spiritul preceptelor metodologice ale sociologiei gustiene consideram ca recuperarea monografiei sociologice, sub forma monografiei juridice, nu inseamna renuntarea la celelalte metode de cercetare a vietii juridice, ci numai valorificarea in contemporaneitate a elementelor viabile ale modelului de cercetare monografica. Argumentele de mai sus, la care pot fi adaugate si altele, ne dau convingerea ca recuperarea metodei monografice si includerea ei in setul de metode si tehnici de cercetare ale sociologiei dreptului ar fi o intreprinmdere benefica. Si poate, asa cum in perioada interbelica sociologia monografica a reprezentat „marcatorul identitar” al sociologiei romanesti, in viitor, efortul comun al sociologilor si juristilor, de lansare si sustinere a monografiilor juridice, ar putea conduce la afirmarea internationala a sociologiei romanesti a dreptului
