Modalitatile de sufragiu
a. Vot direct si vot indirect. Votul este direct atunci cand nu exista niciun intermediar intre alegatori si cei alesi. El constituie regula in societatea actuala. Aceasta modalitate se poate imbina atat cu sufragiul universal cat si cu cel restrans. Votul este indirect atunci cand intre alegatori si reprezentanti se interpune un corp electoral intermediar. Sistemul are cu necesitate doua faze. Prima faza are ca rezultat alegerea corpului electoral intermediar, fie prin vot universal, fie prin vot restrans, iar cea de-a doua faza presupune alegerea reprezentantilor de catre acest corp electoral. Corpul electoral intermediar poate fi ales special pentru a indeplini aceasta functiune (de exemplu, alegerile pentru Presedinte in Statele Unite) sau el este ales pentru a indeplini in principal o alta functie (de exemplu, alegerile senatoriale in Franta: corpul electoral este format din consilieri generali, deputati, delegatii consilierilor municipali). Votul indirect poate implica si mai multe grade, ceea ce presupune existenta mai multor corpuri electorale intermediare, rezultand unele din altele.
b. Vot facultativ si vot obligatoriu. Votul este facultativ atunci cand alegatorul ce indeplineste conditiile legale are dreptul sa nu voteze. Este ceea ce unii autori (Y. Meny, 1991, p. 147) au numit «dreptul la refuz». „Abtinerea (de la vot), voturile albe sau nule sunt deci manifestari ale libertatii alegatorului si conditia necesara – chiar daca nu si suficienta – pentru o functionare satisfacatoare a expresiei democratice” (Ibidem, p. 148). Votul este obligatoriu atunci cand alegatorul nu poate, sub amenintarea unei sanctiuni, sa nu se prezinte la urna. Desigur ca aceasta obligativitate a votului nu impiedica absenteismul decat in mod relativ, caci de multe ori atitudinea de neprezentare este ea insasi una politica, iar individul prefera sa suporte sanctiunea.
c. Sufragiu individual si sufragiu social. Sufragiul individual il exprima pe individul ca individ, calitatea de alegator al unei circumscriptii fiind legata de domiciliu. Sufragiul social il exprima pe individ ca membru al unui grup economic sau social, calitatea de alegator depinzand de apartenenta individului la acest grup: de exemplu, nobil sau membru al unei bresle.
d. Vot egal si vot plural. Votul este egal daca fiecare cetatean ce indeplineste conditiile legale are un singur vot. Egalitatea sufragiului a devenit atat de tipica dreptului de vot in epoca contemporana incat ea este astazi, practic peste tot, principiu de natura constitutionala. Acest principiu exclude inscrierea alegatorului pe mai multe liste electorale. El are ca reflex principiul unitatii corpului politic, care presupune ca nici o diferentiere juridic valida nu poate fi facuta intre cetateni in materia dreptului de a vota, pe niciun criteriu. Votul este plural daca unii alegatori, in virtutea unei anumite calitati, ce le este proprie, au dreptul la mai multe voturi.
e. Secretul votului. Acest caracter este legat de libertatea votului (caracterul sau facultativ), dar a fost mai greu impus decat acesta din urma. Votul secret este cel care este exersat in anonimat, adica fara ca o alta persoana sau autoritatile sa poata afla sub vreo forma care a fost optiunea alegatorului in momentul votului sau sa oblige o persoana sa dezvaluie acest lucru ulterior votului. Secretul votului este o conditie esentiala, din punct de vedere psihologic, a libertatii de alegere, caci votul public are de multe ori caracterul unui vot eroic. Practic secretul votului se realizeaza prin votul pe un buletin de vot, intr-o cabina izolata si prin secretul datelor nominale dezvaluite de persoane dupa vot. Dupa indelungi dezbateri si ezitari, votul secret a triumfat asupra votului public. „Succesul votului secret este semnificativ pentru victoria conceptiei liberale si individualiste asupra votului, si in general pentru «privatizarea» activitatii politice pe care ea o reprezinta pentru cei multi. Votul secret nu are ca efect doar protejarea celui slab de presiunile celui puternic, el il izoleaza pe alegator de cei egali cu el, si permite astfel ruperea, in locul de vot izolat, a solidaritatilor pe care el s-ar simti obligat sa le afiseze in public (de exemplu, un muncitor votand la dreapta, contra recomandarilor sindicatului sau)” (P. Martin, 1997, p. 21).
f. Vot personal, vot prin procura si vot prin corespondenta. De regula, votul este personal. Adica alegatorul trebuie sa se deplaseze el insusi la sectia de votare si sa intre singur in cabina de vot si sa introduca personal buletinul de vot in urna. Este interzisa astfel orice reprezentare in materia exercitiului dreptului de vot. Dar uneori, datorita unor motive obiective, unele persoane nu se pot deplasa la sediul sectiei de votare. Mai multe solutii sunt atunci posibile pentru a nu lipsi persoanele de exercitiul dreptului de vot. O prima solutie este deplasarea unei urne de vot. Desigur ca aceasta deplasare trebuie sa fie facuta doar atunci cand motivele imposibilitatii deplasarii persoanei sunt obiective, adica nu sunt imputabile persoanei si sunt reale. O alta solutie este votul prin corespondenta. Practicat in unele sisteme, interzis in altele, votul prin corespondenta presupune transmiterea buletinului de vot prin posta. Mai multe precautii sunt luate pentru ca fraudele sa fie impiedicate: plicuri duble, scrisori recomandate (), dar indiferent de precautii acest sistem este vulnerabil la tentativele de frauda. O alta solutie este votul prin procura. Acest sistem presupune ca un alegator aflat in imposibilitate de deplasare da mandat altuia sa voteze in locul sau, aratandu-i care este optiunea sa electorala. Problema este ca verificarea indeplinirii mandatului este imposibila in conditiile votului secret. Este astfel preferabila interzicerea acestui tip de vot.
