Modalitatile de scrutin - scrutin majoritar, scrutin uninominal si scrutin de lista, scrutin la un tur si scrutin la doua tururi
Prin mod de scrutin se intelege ansamblul „regulilor tehnice destinate sa departajeze candidatii la alegeri” (J. Gicquel, 1991, p. 169). Studiul lor este de o importanta capitala atat pentru dreptul constitutional, cat si pentru stiinta politica. „Orice mod de scrutin, dincolo de transformarea voturilor in locuri, constituie un element fundamental al procesului global de formare a unei puteri majoritare. El are in mod necesar consecinte asupra numarului actorilor politici, asupra autonomiei si capacitatii lor de actiune, asupra conditiilor, locurilor si momentelor aliantelor si infruntarilor lor, asupra nasterii, duratei si mortii guvernamintelor care le sunt rezultat, asupra inaspririi sau relaxarii constrangerilor institutionale, asupra principiului ce legitimeaza ansamblul sistemului politic si asupra perceptiei generale a acestuia” (J.-L. Parodi, 1985, p. 43). Modurile de scrutin sunt foarte diverse, imposibil de epuizat intr-o tratare didactica. Ne vom rezuma aici la analiza celor mai importante.
Caracterele generale ale modurilor de scrutin
A. Scrutin majoritar, reprezentare proportionala si scrutin mixt
Aceasta este cea mai importanta distinctie deoarece optiunea intre aceste trei forme are cea mai mare influenta asupra sistemului politic si constitutional. Scrutinul majoritar este sistemul in care locul (sau locurile) este atribuit candidatului sau partidului care a obtinut cele mai multe voturi la primul sau eventual la cel de-al doilea tur.
Reprezentarea proportionala este sistemul in care locurile sunt atribuite in functie de proportia pe care voturile exprimate pentru fiecare partid o reprezinta in raport cu totalul voturilor exprimate. Sistemele mixte sunt cele care imbina cele doua modalitati anterioare. Ele prezinta teoretic o varietate inepuizabila. Fiecare sistem prezinta mai multe variante. Fiecare are consecinte diferite si roluri practice si teoretice diferite. Dar acestea vor fi studiate mai jos.
B. Scrutin uninominal si scrutin de lista
In cazul scrutinului uninominal alegatorul voteaza o persoana. Acest tip de scrutin presupune circumscriptii mici si, in general, cu un singur loc. In cazul scrutinului de lista, ceea ce voteaza alegatorul este o tendinta politica, o lista de candidati depusa de un partid. Acest tip de scrutin presupune circumscriptii relativ mari in care sunt puse in joc mai multe locuri. Scrutinul uninominal se combina cu cel majoritar. Reprezentarea proportionala implica doar scrutin de lista. Este insa intalnita forma scrutinului majoritar de lista.
C. Scrutin la un tur si scrutin la doua tururi
Scrutinul la un tur presupune o singura consultare a electoratului, in urma careia locul sau locurile sunt atribuite acelui candidat care a obtinut mai multe voturi. Nu conteaza numarul acestor voturi, nici proportia lor in cadrul voturilor exprimate. Scrutinul la doua tururi presupune doua consultari succesive ale electoratului. In urma primei consultari locul va fi atribuit doar daca un candidat obtine majoritatea absoluta si eventual o proportie din numarul celor inscrisi pe liste. Daca niciun candidat nu indeplineste conditiile acestea se trece la a doua consultare a electoratului in urma careia va ocupa locul pus in joc cel care obtine majoritatea relativa. Aceste doua forme de scrutin sunt intalnite doar in cazul scrutinului majoritar.
Scrutinul majoritar
Aceasta modalitate de scrutin indeplineste foarte bine prima functie a alegerilor: desemnarea guvernantilor. Ea nu asigura insa si o justitie electorala. Ea comporta mai multe variante.
A. Scrutin majoritar la un tur
Principiul este simplu: este declarat ales candidatul (sau candidatii) care a (au) obtinut majoritatea relativa. El comporta doua variante: scrutin majoritar la un tur uninominal si scrutin majoritar la un tur de lista. Scrutinul uninominal se aplica atunci cand un singur loc este pus in joc in fiecare circumscriptie. Este sistemul practicat in Marea Britanie. Exista insa si un sistem de scrutin uninominal, majoritar si la un tur care presupune circumscriptii cu mai multe locuri si de dimensiuni relativ mari: cel japonez.
Sistemul se aplica in felul urmator:
Sa presupunem ca in circumscriptie sunt inscrisi 150.000 de alegatori. Din acestia voteaza 120000. Circumscriptia are un singur loc pentru care candideaza trei persoane: A, B, C. Rezultatele sunt urmatoarele:
A – 50.000 de voturi
B – 48.000 de voturi
C – 22.000 de voturi
Locul va fi ocupat de A, care a obtinut cele mai multe voturi, fara a fi necesar sa obtina majoritatea absoluta.
Sistemul permite degajarea unei majoritati parlamentare nete prin suprareprezentarea partidului care obtine cele mai multe voturi in circumscriptie. Dar el nu asigura justitia electorala, dand nastere unor anomalii surprinzatoare la prima vedere. Astfel, daca presupunem ca avem 100 de circumscriptii si doua partide care depun candidaturi in fiecare circumscriptie, ca s-au exprimat 100.000 de voturi in fiecare circumscriptie si ca partidul A a castigat in 55 de circumscriptii cu 55.000 de voturi fata de 45.000, el va avea majoritatea absoluta in parlament. Dar daca partidul B va castiga in celelalte circumscriptii cu 70.000 de voturi contra 30.000, el va avea in toata tara mai multe voturi decat A si totusi mai putine locuri in parlament. S-a formulat chiar o lege a acestui raport, numita legea cubului (B. Chantebout, 1982, p. 216; M.G. Kendall, A. Stuart, 1952, p. 270).
Aceasta ipoteza teoretica se verifica practic in Marea Britanie:
In alegerile din octombrie 1951:
- conservatorii: 13.713.000 de voturi (48%), 312 locuri (5l,35%),
- laburistii: 13.948.000 voturi (48%), 295 locuri (47,20%).
In alegerile din 1 februarie 1974:
- conservatorii: 11.857.000 voturi (38,30%), 296 locuri (46,60%),
- laburistii: 11.654.000 voturi (37,50%), 301 locuri (47,40%).
Aceasta modalitate de scrutin, desi nu asigura cu acuratete transformarea voturilor in locuri, face misiunea guvernului mult mai usoara datorita majoritatii nete care il sprijina. Ea are drept justificare ratiunea practica a guvernabilitatii sustinuta de eficacitatea parlamentara.
Sistemul japonez de alegere a reprezentantilor, de care aminteam mai sus, desi este uninominal, presupune circumscriptii relativ mari si cu mai multe locuri (de la 3 la 5). Fiecare alegator nu voteaza decat pentru un singur candidat (spre deosebire de sistemul de lista unde el ar fi votat pentru cinci candidati sau trei candidati, deci pentru a ocupa toate locurile). Buletinul de vot are inscris pe el un singur nume. Locurile vor fi atribuite candidatilor care au obtinut cele mai multe voturi (P. Pactet, 1992, p. 205).
Scrutinul de lista poate fi combinat cu scrutinul majoritar la un tur atunci cand intr-o singura circumscriptie sunt mai multe locuri in joc. Daca principiul este simplu: castiga candidatii care obtin cele mai multe voturi. Modalitatile de scrutin sunt mai complexe. Pot fi distinse trei variante:
- varianta listelor blocate. In aceasta varianta alegatorul voteaza lista asa cum a fost ea propusa de partid. Varianta da o mare autoritate partidului asupra electoratului deoarece acesta nu poate decat sa voteze sau sa respinga lista in bloc. Desigur, lista care obtine cele mai multe voturi ocupa toate locurile puse in joc;
- varianta scrutinului plurinominal (sau a listelor deschise). Acest tip de scrutin permite alegatorului sa aleaga candidati de pe mai multe liste si sa-i aseze in ordinea preferintei;
- sistemul aliantelor preelectorale. Este vorba de un sistem majoritar la un tur, conceput pentru a atenua efectele reprezentarii proportionale. Doua sau mai multe partide pot sa faca inainte de alegeri o declaratie de alianta. Apoi fiecare depune liste proprii. Daca listele aliantei obtin majoritatea absoluta atunci vor ocupa toate locurile in parlament. Daca nu obtin aceasta majoritate atunci se trece la atribuirea proportionala a locurilor ca si cum alianta n-ar fi existat. Sistemul a fost folosit in Franta in 1951 si 1956 (M. Duverger, 1983, p. 89-90).
B. Scrutinul majoritar la doua tururi
Scrutinul majoritar la doua tururi aduce un plus de reprezentativitate fata de cel majoritar la un tur. La primul tur candidatului i se cere sa atinga majoritatea absoluta. Daca nimeni nu atinge aceasta majoritate atunci se organizeaza o a doua consultare a electoratului. La al doilea tur este declarat ales candidatul care obtine majoritatea relativa. El comporta, de asemenea, doua variante: scrutin uninominal si scrutin de lista, dar acesta din urma nu este utilizat in general decat in tarile subdezvoltate.
In acest sistem sunt esentiale aliantele electorale si retragerile de candidaturi in caz de balotaj. Implicatiile acestui fapt le vom studia mai tarziu. La primul tur alegatorul nu este obligat sa dea un vot util, el poate sa-si exprime liber atitudinea, chiar daca stie ca preferinta lui nu are nici o sansa sa se impuna. Doar la al doilea tur se vor produce regrupari ale tendintelor apropiate, iar alegatorul nu va mai vota in virtutea simpatiei pentru un candidat, ci in virtutea aversiunii pentru adversarii lui. Potrivit expresiei unui deputat socialist de la inceputul secolului: „la primul tur se alege, la al doilea se elimina”.
Nici acest mod de scrutin nu ajunge la o justitie electorala. El da rezultate surprinzatoare. Dar, asigurand la randul lui o suprareprezentare, asigura o guvernare mai decisa, caci guvernul, care in principiu are acelasi conducator ca majoritatea parlamentara, va avea sprijinul aproape neconditionat al acesteia.
Problema tehnica cea mai delicata in cazul acestui tip de scrutin este cea a selectiei candidaturilor in vederea celui de-al doilea tur. Doua variante sunt posibile:
- Intr-o prima varianta candidaturile la al doilea tur sunt libere. Aceasta inseamna ca ele nu depind de rezultatele primului tur. Mai mult, ele nu depind uneori nici macar de participarea la primul tur. Un candidat poate intra in competitie direct in turul doi. Acest sistem a fost practicat, de exemplu, in Franta sub cea de-a III-a Republica.
- Varianta a doua este cea a candidaturilor reglementate, adica a candidaturilor care depind intr-un fel sau altul de rezultatele primului tur. Ea poate avea doua grade de intensitate. Primul consta in interzicerea candidaturilor noi la al doilea tur. Cel de-al doilea consta fie in impunerea unei limite procentuale de voturi obtinute in primul tur pentru a participa la balotaj, fie in limitarea numarului de candidati la al doilea tur (primii doi in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur, de exemplu).
