Teoria generala a dreptului fiind cea mai generala dintre ramurile stiintelor juridice, are si un important rol metodologic, asigurand unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline.
In prezent asistam la dezvoltarea a doua tendinte in stiintele juridice: pe de o parte diversificarea si particularizarea stiintelor juridice, iar pe de alta parte, un proces de integrare si de desfasurare, in special pe plan metodologic, si care consta in egalizarea nivelului dezvoltarii si exactitatii metodelor folosite in stiintele juridice.
Teoria generala a dreptului ofera celorlalte discipline juridice posibilitati integrative si in acelasi timp, prin aceasta creste capacitatea ei de sinteza in raport cu disciplinele de ramura.
Teoria generala a dreptului foloseste anumite metode concrete de cercetare:
a)metoda istorica - stiinta dreptului este prezentata in evolutia sa in decursul timpului, studiind modul in care s-au format o serie de ategorii juridice si de concepte de drept cu care se opereaza astazi, cum ar fi: tipul de drept, esenta dreptului, forma dreptului, functiile dreptului;
b) metoda logica - reprezentand o totalitate de procedee sau operatii metodologice si gnoseologice prin care se creaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii interne a formei obiective a dezvoltarii sociale. Logica este aplicabila unei sfere largi de probleme juridice cum ar fi: definitiile legale, conceptele juridice, sistematizarea normelor de drept, elementele structurale ale unei institutii sau ale unor concepte.
c) metoda experimentala - utilizata pentru observarea provocata ca urmare a repetarii intr-un numar mai mare de practici din care se poate desprinde o anumita concluzie cu privire la evolutia fireasca a acestui fenomen; este acea metoda de cunoastere in care subiectul cunoscator obliga obiectul de cunoscut sa se manifeste acolo unde vrea el, in conditiile pe care i le impune, in scopul descrierii si sesizarii esentei si legilor lui. Experimentul poate fi facut in laborator sau pe teren.
d)metode cantitative - urmaresc obtinerea unui spor de precizie caracteristic stiintelor exacte prin folosirea cunostiintelor din domeniul matematicii statistice. Astfel, uneori, organele de cercetare penala folosesc datele statistice in studierea fenomenului infractional, si tot astfel, organele de judecata, prelucrand datele referitoare la fenomenul infractional pot determina in jocul elaborarii actelor normative aparitia unor norme juridice care sa contribuie la diminuarea unor fapte antisociale.
e) metode prospective - urmaresc cresterea rolului functiei de previziune a fenomenelor juridice si a rolului explicativ al dreptului. Prognoza juridica presupune un aparat metodologic complex si folosirea celor mai noi procedee si tehnici. Aceste metode se utilizeaza la fundamentarea adoptarii unor acte normative, cuprizand si interpretarea pe care o vor da organele de aplicare a dreptului care vor urmari realizarea lor.
