Stiinta este un ansamblu de cunostiinte despre natura, societate si gandire obtinut prin metode adecvate si exprimat in concepte, categorii, principii si notiuni.
Stiinta reprezinta un important factor de dezvoltare a productiei de bunuri si un izvor continuu de idei si reflectari ale realitatii obiective.
Potrivit criteriului obiectului de studiu, stiintele se pot clasifica astfel:
. Stiinte despre natura
. Stiinte despre gandire
. Stiinte despre societate
Stiintele care studiaza societatea au ca scop cunoasterea legitatilor generale de existenta si dezvoltare a societatii, studierea formelor si starilor de organizare sociala si a modalitatilor specifice de manifestare a diverselor componente ale realitatii politice, sociale, juridice, etice, etc.
Stiinta dreptului face parte din sfera stiintelor sociale si aceasta se reflecta prin continut, obiect si traditie.
Dreptul este o stiinta social umana care studiaza juridicul in toate formele sale de manifestare, ca dimensiune inalienabila a existentei umane in conditii social istorice determinate. Dreptul este un fenomen normativ care are ca obiectiv disciplinarea si ordonarea relatiilor sociale in scopul promovarii unor valori receptate de societate: omul, proprietatea , ansamblul libertatilor individuale, statul, umanitatea, etc.
Stiintele juridice studiaza deci legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile juridice si politice, formele lor concret istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social si modul in care institutiile juridice influenteaza societatea si suporta la randul lor influenta sociala.
Stiinta dreptului formuleaza principiile generale in baza carora dreptul isi structureaza un mecanism adecvat de influentare a comportamentului indivizilor in temeiul unor cerinte valorice unanim acceptate. In acelasi timp, stiinta dreptului studiaza participarea oamenilor in cadrul circuitului juridic ca purtatori de drepturi si obligatii.
Dezvoltarea societatii strans conditionata de progresul tehnico stiintific si evolutia sociala a implicat o evolutie corespunzatoare a stiintei dreptului si implicit aparitia unor noi ramuri de drept. Mai mult decat atat, s-a largit sfera de actiune a dreptului, ceea ce a determinat o amplificare a rolului explicativ si normativ al stiintelor juridice.
Ulpian, unul din marii juristi romani, definea dreptul ca fiind ˝CUNOASTEREA LUCRURILOR DIVINE SI UMANE, STIINTA DE A DEOSEBI CEEA CE ESTE DREPT DE CEEA CE ESTE NEDREPT˝.
Subsistem al stiintelor sociale, stiintele juridice pot fi considerate sistem in raport cu componentele sale, respectiv:
. Stiintele juridice istorice
. Stiintele juridice de ramura
. Stiintele ajutatoare
Stiintele juridice istorice cerceteaza istoria dreptului dintr-o anumita tara sau dezvoltarea generala a fenomenului juridic. Cercetarea din perspectiva istorica dovedeste ca structura juridica actuala are antecedente si radacini stravechi ale institutiilor sale si, pe de alta parte, prezinta legitatea aparitiei, devenirii si disparitiei unor fenomene de drept in stransa corelatie cu legile generale ale dezvoltarii sociale sau cu zonele de civilizatie juridica atestate in timp.
Stiintele juridice de ramura studiaza fenomenele juridice ale diferitelor ramuri de drept, cum ar fi:
-stiinta dreptului constitutional
-stiinta dreptului administrativ
-stiinta dreptului penal
-stiinta dreptului civil, etc
In aceasta situatie stiintele de ramura se suprapun sistemului de drept, iar criteriul de departajare il constituie obiectul de reglementare a normelor pe care le reglememnteaza si metoda specifica de reglementare a fiiecarei stiinte de ramura.
Sistemul de drept al unui stat este alcatuit din numeroase norme si institutii. Acest sistem exista in diversitatea ramurilor care il compun, iar fiecare ramura a sistemului este alcatuita dintr-un grup de norme organic legate intre ele, care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale folosind aceeasi metoda de reglementare si principii fundamentale comune.
Sistemul stiintei dreptului are ca element de baza subsistemul stiintelor juridice de ramura.
Stiintele ajutatoare, desi nu fac parte din sistemul propriu-zis al stiintelor dreptului, sunt indispensabile unor fenomene de drept si pentru aplicarea in practica a normelor juridice: criminalistica, criminologia, statistica judiciara, logica si retorica juridica, medicina legala, etc.
