UNIVERSITATEA "MIHAIL KOGALNICEANU" - IASI
FACULTATEA DE DREPT
MASTER - STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA
PROBLEME SPECIALE DE DREPT PENAL GENERAL
TITULAR DE DISCIPLINA:
PROF. UNIV. DR.
LIPSA PLINGERII PENALE SI RETRAGEREA ACESTEIA
(REFERAT - SESIUNEA FEBRUARIE 2009)
CUPRINS
SECTIUNEA I - Lipsa plangerii prealabile . 3
1. Consideratii introductive 3
2. Notiune,natura juridica,caracterizare, sediul material,reglementari . 4
3. Conditiile introducerii plangerii prealabile 5
4. Efectele lipsei plangerii prealabile . 7
5. Cazurile de conexitate sau indivizibilitate intre infractiuni .. 8
SECTIUNEA II - Retragerea plangerii prealabile 9
1. Notiune , natura juridica . 9
2. Conditiile de valabilitate ale retragerii plangerii prelabile 9
3. Efectele retragerii plangerii prealabile .. 12
BIBLIOGRAFIE 14
SECTIUNEA I
LIPSA PLANGERII PREALABILE
1. Consideratii introductive
Savarsirea infractiunii da nastere nu numai obligatiei infractorului de a raspunde de consecintele faptei sale,in conditiile rigorilor stabilite de legea penal, dar cum este si firesc si dreptul societatii - prin organele judiciare ale statului - de a urmari si asigura tragerea la rsspundere penala a celor ce incalca norma de drept penal.
Tragerea la raspundrea penala a infractorilor este organizata atat prin intermediul raporturilor juridice de drept penal substantial de tip conflictual, cat si prin intermediul unor raporturi juridice formal - instrumentale de tip procedural.
Pe cale de consecinta, dreptul conferit statului de a supune pe infractori obligatiilor derivand din savarsirea infractiunii in cadrul limitelor si conditiilor reglementarilor specifice dreptului penal substantial,ii corespunde si un drfept la actiune in justitie continut virtual si impersonal in fiecare norma juridica,drept insotit de obligativitatea exercitarii sale conform principiilor oficialitatii si legalitatii,adica in cadrul unei actiuni cu caracter si in interes public.
Sub acest aspect, actinea penala apare intodeauna ca un drept ce decurge din lege (in substanta sa din legea penala, iar in continutul, conditiile si forma sa de realizare din legea procesual penala).
Cum titular al dreptului de a pedepsi este societatea, prin intermediul statului care actioneaza ca mandatar general al acesteia, este si normal ca acest drept sa se realizeze in principal prin intermediul actiunii penale publice puse la dispozitia organelor judiciare ale statului. Aceasta este, de altfel, si motivul pentru care tragerea la raspunderea penala a infractorilor se realizeaza in marea majoritate a cazurilor - cel putin in legislatia noastra - din oficiu.
Diversitatea infractiunilor, gradul lor diferit de pericol social deriovand din nivelul diferentiat de lezare al unor valori ocrotite de legea penala, care si ele reprezinta nivelul de interes general si individual variat si, in sfarsit, complexitatea relatiilor sociale in care se savirsesc infractiunile si rezonanta lor sociala diferita au impus insa in toate legislatiile si unele limitari ale oficialitatii procesului penal.
De altfel, majoritatea legislatiilor moderne sunt in curs de extindere a cazurilor si situatiilor de limitare a oficialitatii actiunii publice, promovand solutii care sa faciliteze concilierea victima - infractor.
Pentru a realiza o ocrotire mai buna a valorilor sociale implicate in legislatia noastra actuala, sau admis exceptii relativ limitate de la oficialitatea actiunii penale,lasandu-se dreptul declansarii si exercitarii actinii la latitudinea persoanei vatamate.
In acest mod,fie prin instituirea plangerii prealabile - cand exercitarea actiunii publice este lasata la discretia absoluta a persoanei vatamate, fie a acceptarii posibilitatii impacarii faptuitorului cu persoana vatamata - in anumite cazuri si conditii, cu acelas efect de stingere a raspunderii penale, exercitiul ex ofocio al actiunii publice a suferit limitari in cazul mai multor infractiuni.
Exista doua categorii de situatii cu intemeieri clare care se refera la limitarea oficialitatii procesului penal:
. In situatia unor infractiuni creditate cu un grad abstract redus de pericol social, cum ar fi lovirea (art. 180 CP), sau furtul intre soti ori intre rude apropiate, sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de acesta (art.210 CP) etc.
. In situatia unor infractiuni cu un grad de pericol social mai ridicat, dar care antreneza drepturi importante ale persoanei vatamate,sau aspecte legate strict si esential de viata sa intima, ori de statutul ei social sau moral, cum ar fi infractiunea de viol , prevazuta de (art.197 alin.1 CP) ; de vilare de domiciliu prevazuta de (art.192 alin. 1), violarea secretului corespondentei, prevazuta de (art.195 alin.1, CP), sau divulgarea secretului profesional, (art.196 CP) etc.
Orientarea legiuitorului dinspre "logica punitivului" spre o "logica a concilierii" , in cele doua situatii sus aratate, nu are semnificatia unei restrangeri a interesului acestuia in a asigura ocrotirea valorilor sociale vizate, ci pe aceia a crearii unei alternative in exercitarea actiunii nu numai pe criterii de oficialitate, dar - cand este czul - si de oportunitate, acestea din urma fiind puse la indemana persoanei vatamate, care este lasata, in mod liber si neconditionat,sa aprecieze asupra necesitatii tragerii faptuitorului la raspundere penala, declansand sau dispunand de actiune penala.
2. Notiune,natura juridica,caracterizare, sediul material,reglementari
Datorita imprejurarii ca plingerea prealabila se constituie, in acelas timp ca o institutie a dreptului penal, reprezentand o conditie pentru tragerea la raspunderea penala, cu reglementari de natura a-i conferi acest statut, in Codul penal,partea generala, dar si ca o conditie speciala de exercitare a actiunii penale, cu reglementari de natura a-i implini acest statut, in Codul de procedura penala, in doctrina s-a cristalizat opinia ca este o categorie juridica complexa, cu caracter mixt.
Plangerea prealabila, sub aspect substantial, reprezinta o conditie de pedepsibilitate pentru ca numai in prezenta ei poate fi angajata pentru unele infractiuni raspunderea penala, iar sub raport procedural penal, o conditie de procedibilitate si o sesizare speciala a organelor de urmarire paenala sau a instantelor de judecata, pentru ca numai in prezenta ei se poate declansa si exercita actiunea penala in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Datorita acestei duble reglementari,verificarea existentei unei plangeri prealabile valabile este legata atat de conditiile de fond, pe care le prevad art.131 din C.P. , cat si a unor conditii de forma prescrise in normele de procedura penala, astfel incat, in functie de neandeplinirea lor,plangerea poate fi considerata ca lipsind cu desavarsire - cand, de pilda nici nu a fost exercitata - ca inexistenta procedural (ca efect al intervenirii sanctiunii inexistentei) - cand, de pilda, a fost introdusa de catre o alta persoana decat cea vatamata - sau ca lipsita de valabilitate procedurala si deci lovita de nulitate absoluta (art 197 alin. 2 C.P.P.) , ori de cate ori se incalca dispozitiile relative la sesizarea instantei de judecata, dintre care fac parte si cele relative la plangerea prealabila.
In consecinta, ori ce constatare juridica a lipsei plangerii prealabile in sens de manifestare juridica de vointa, in cazurile, continutul si in conditiile de drept substantial sau procedural prevazute de lege, poate atrage efectul de inlaturare a raspunderii penale,evident, cu exceptia nerespectarii unor conditii neesentiale, care nu pot fi considerate ca fiind de esenta sesizarii, cum indicarea inca de la inceput a mijlocelor de proba, precizarea inca din plangere a martorilor si altele asemenea.
Esential,sub raportul institutiei plangerii prealabile, este faptul ca in cazul anumitor infractiuni prevazute expres de lege, actiunea penala nu poate fi exercitata decat prin introducerea unei plangeri prealabile valabile (sub raportul tuturor conditiilor esentiale prevazuta de lege).
Fata de cele de mai sus, lipsa plangerii prealabile poate fi definita ca fiind acea cauza legala de inlaturare a raspunderii penale care deriva din constatarea judiciara a lipsei unei plangeri prealabile valabile, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea sa.
3. Conditiile introducerii plangerii prealabile
Plangerea prealabila se infatiseaza ca o institutie care da expresie juridica unor interese social-politice privind declansarea si desfasurarea procesului penal. Este o institutie care se inscrie ca o exceptie de la principiul oficialitatii si care consta in posibilitatea oferita de lege persoanei vatamate de a decide daca va sesiza sau nu organele competente pentru tragerea la raspundere penala.
Aceasta exceptie a fost admisa de legiuitor pentru ca in urma analizei de fapt si de drept a situatiei si totodata a gradului redus de pericol social a anumitor infractiuni sa decida singura atitudinea acesteia fata de modul de sesizare.
Pentru constatarea prezentei sau lipsei plangerii prealabile, este necesar sa fie verificate o suma de cerinte referitoare la:
. Conditionarea legii de o asemenea plangere, pentru exercitarea - actiunii;
. Persoanele indrituite a o introduce;
. Continutul si conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca;
. Organul judiciar caruia trebuia sa-i se adreseze;
. Termenul in care trebuie introdusa;
Partea vatamata are la indemana cele doua institutii prevazute de dreptul penal si cel procesual penal, de retragere a plangerii prealabile precum si de impacare a partilor, fiind subliniata natura mixta a plangerii prealabile. Din punctul de vedere al dreptului substantial penal si a dreptului procesual penal, plangerea prealabila se infatiseaza ca o conditie de pedepsibilitate cat si de procedibilitate.
Prin aceasta derogare de la principiul oficialitatii s-a pus la dispozitia persoanei vatamate, in orice stadiu al procesului penal sa recurga la retragerea plangerii prealabile fata de faptuitor cat si la impacarea cu acesta, actiunea penala incetand imediat, ceea ce nu se mai poate in alte situatii cand actiunea penala se pune in miscare din oficiu, scopul legii penale este dus la indeplinire. Aceasta derogare este posibila doar la anumite infractiuni care prezinta un pericol social mai redus cat si a relatiilor cu un caracter mai special, ce sunt intre parti.
Pe langa aceasta conditie esentiala de manifestare a partii vatamate de a face plangere prealabila impotriva faptuitorului, legea mai prevede si alte cerinte, aratate expres de art.283 C.p.p. cum ar fi descrierea faptei, element indispensabil in functie de care se face incadrarea juridica a faptei, indicarea faptuitorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei martorilor, precizarea daca partea vatamata se constituie parte civila si indicarea persoanei responsabile civilmente.
Pe langa aceste mentiuni trebuie si semnatura persoanei vatamate, care desi nu este prevazuta de art. 283 Cod de procedura penala coroborate cu alte prevederi legale, este necesara.
De asemenea important este si termenul de introducere a plangerii prealabile, termen de care persoana vatamata trebuie sa tina cont, deoarece dupa acest termen plangerea sa apare ca fiind tardiva. Termenul de introducere a plangerii prealabile este de doua luni de cand se cunoaste faptuitorul.Cand persoana vatamata este un minor fara capacitate de exercitiu sau incapabil, termenul de doua luni curge de la data cand persoana indreptatita sa reclame in numele acestora a stiut cine este faptuitorul.
Plangerea prealabila se prezinta ca o institutie importanta a dreptului procesual, avand rezonanta si pe planul dreptului substantial penal.
Plangerea se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, in functie de gravitatea infractiunilor.
Legea nr. 356/2006 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si altor legi, a dus la descongestionarea activitatii de judecata in procesele penale, activitatea instantei fiind incarcata in mod artificial, in special cu plangerii prealabile formulate de detinuti. Multe dintre plangerile prealabile nu aveau suport faptic, cele mai multe fiind introduse cu scop sicanator sau pentru a se putea deplasa la instanta in ziua procesului, deoarece detinutul parte in cadrul unui proces prezenta acestuia fiind obligatorie.
Caracterul abuziv al plangerilor prealabile introduse la instanta o dovedeste numarul mare de aceste plangeri care au fost inregistrate pe rolul instantelor in perioada anterioara aparitiei legii 356/2006, comparativ cu perioada de dupa 2006, cand s-a simtit o reducere semnificativa de trimitere in fata instantei a cauzelor avand obiect infractiuni care se pun in miscare la plangerea prealabila.
Prin adresarea acestor plangerii organului de cerceatare penala sau procurorului, consideram ca probele sunt mai bine administrate, sporind calitatea si eficienta actului de justitie.
Modificari importante au fost aduse procedurii plangerii prealabile, renuntandu-se la o procedura speciala pentru o categorie de infractiuni cu un grad mic de periculozitate (amenintarea, loviri sau alte violente, vatamarea corporala, abuz de incredere, etc.) in conditiile in care sesizarile erau adresate direct la instanta de judecata, fara o cercetare prealabila de catre organul de cercetare penala. Acest fapt ingreuna activitatea instantelor cu cauze ce se solutiona in multe cazuri cu incetarea procesului ca urmare a retragerii plangerii de catre parte vatamata sau impacarea partilor.
Ca exemplu, statistic, din numarul de dosare penale solutionate in cursul anului 2004, acest gen de cauze au reprezentat circa o treime, dintre care mai mult de jumatate s-au solutionat ca urmare a retragerii plangerii de catre partea vatamata sau impacarea partilor.
4. Efectele lipsei plangerii prealabile
Lipsa plangerii prealabile atrage inlaturarea raspunderii penale. Ea produce efecte cu privire la infractiunea savarsita deci in rem, lipsa ei atragand exonerarea de raspundere penala pentru toti participantii la infractiune.
Datorita acestui caracter, in caz de pluralitate de persoane vatamate, lipsa plangerilor prealabile pe care ar putea sa le introduca fiecare persoana vatamata in parte nu exonereaza de raspundere penala pe faptuitor daca una singura din persoanele vatamate introduce in termen o asemenea plangere.
Lipsa plangerii prealabile constituie, dupa caz,fie o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale, fie daca se constata in cursul desfasurarii procesului penal o cauza de inpiedicare a exercitatii acesteia in continuare.
Pe cale de consecinta, in faza urmaririi penale se va dispune dupa caz fie neanceperea procesului penal, conform art 228.alin. 4. C.p.p., fie daca acesta a inceput, incetarea urmaririlor penale,conform art.11 lit. c. combinat cu art.10. lit.f. C.p.p. , iar in cursul judecatii se va dispune intodeauna incetarea procesului penal, conform art. 11. pct. 2. lit. b. C.p.p.
O situatie aparte o prezinta sub aspectul introducerii plangerii prealabile si eventual a constatarii lipsei sale, ipoteza schimbarii incadrarii juridice dintr-o fapta penala pentru care nu era necesara plangerea prealabila, intr-o alta ce necesita o asemenea plangere.
Pentru reglementarea acestei situatii, art 286. C.p.p. prevede, conform ultimelor modificari introduse prin Legea nr. 104 / 1992, ca daca intro cauza in care s-au facut acte de cercetare penala, se constata ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare cheama persoana vatamata si o intraba daca intelege sa faca o atare plangere. In caz afirmativ, organul de urmarire penala, dupa caz continua cercetarea sau trimite dosarul instantei competente, in caz contrar transmite actele procurorului in vederea incetarii penale.
Daca schimbarea incadrarii juridice, in termenii aratati mai sus, se face in instanta, aceasta potrivit art.286. alin. 2 cheama persoana vatamata daca intelege sa faca plangere pentru infractiunea respectiva si, dupa caz continua sau inceteaza procesul penal.
Lipsa plangerii prealabile nu impiedica persoana vatamata sa-si realizeze pretentiile civile prin exercitarea unei actiuni civile separate, in fata instantei civile,raspunderea civila pentru faptele pagubitoare care constiuie infractiuni fiind supusa prescriptiei de drept civil.
5. Cazurile de conexitate sau indivizibilitate intre infractiuni
In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractinile aratate in art.279.lit. a - c C.p.p. si altele, prin formarea unei cauze penale complexe, fie ca urmare a exercitarii plangerii penale prealabile cu sesizarea si a altor infractiuni pentru care aceasta nu este necesara, ori invers, fie ca urmare a deschiderii unei actiuni publice, din oficiu dar cu implicarea unor infractiuni pentru care tragerea la raspundere penala este conditionata de plangerea prealabila, daca disjungerea nu este posibila, dispozitiile art.281. C.p.p. prevad ca se aplica procedura reglementata de art.35 si care se aplica si organelor de urmarire penala (art.45 C.p.p.).
Potrivit art.35 C.p.p. in caz de conexitate sau de indivizibilitate, in cazul in care competenta in raport cu diferiti faptuitori ori diferite fapte apartine, potrivit legii mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar cand competenta dupa natura faptei sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca cauzele reunite revine instantei superiore in grad.
Daca dintre instante una este civila iar alta militara competenta revine instantei militare.
Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila.
Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapte sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care se refera.
Solutia prevazuta de dispozitiile sus aratate si care nu poate face abstractie de parioritatea de competenta a organelor insarcinate cu exercitarea actiunii publice din oficiu, este a ceea a reunirii infractiunilor conexe sau aflate in stare de indivizibilitate in fata organelor competente in solutionarea actiunii penale din oficiu, care au fost primele sesizate.
In situatia in care cazul de conexitate sau indivizibilitate atrage competente de grad diferite (dupa natura faptelor sau calitatea faptuitorului), reunirea se va face la nivelul instantei superiore in grad.
Ca efect al acestor dispozitii penale, sesizarea procurorului cu mai multe infractiuni, din care unele foarte grave - cum ar fi luarea de mita - si altele mai usoare cum ar fi insulta, comise in conditii de conexitate, atrage potrivit art.281. alin. 1 si art. 35 din C.p.p. , valabilitatea sesizarii procurorului pentru ambele infractiuni, iar ca urmare acesta va sesiza Tribunalul in mod valabil, prin rechizitor si cu privire la infractiunea de insulta, desi in conditii de neconexitate, persoana vatamata putea sesiza in mod valabil, conform art. 279. lit.a , direct instanta de judecata de nivel inferior adica judecatoria competenta.
SECTIUNEA II
RETRAGEREA PLANGERII PREALABILE
1. Notiune , natura juridica
Pe ratiuni de simetrie si logica juridica, instituind din lipsa plangerii prealabile o cauza de inlaturare a raspunderii penale, legiuitorul a procedat in mod similar si pentru ipoteza retragerii plangerii prealabile.
Din acest punct de vedere, retragerea plangerii prealabile ca institutie reprezinta acea cauza legala de inlaturare a raspunderii penale care consta in manifestarea de vointa a persoanei vatamate de a renunta, in conditiile legii, la plangerea prealabila introdusa anterior.
Retragerea plangerii este reglementata ca natura juridica, efecte si conditii de exercitare in dispozitiile art.131 C.P. , care, referindu-se atat la lipsa plangerii cat si la retragerea ei contine pe ansamblu multe dispozitii cu incidenta comuna.
In mod distinct art.131 alin. 2 prevede ca: retragerea plangerii prealabile, de asemenea, inlatura raspunderea penala.
2. Conditiile de valabilitate ale retragerii plangerii prelabile
Retragerea plangerii prealabile este subordonata intrunirii cumulative a mai multor conditii, referitoare la :
a) Persoana indrituita a retrage plangerea
Persoana indrituita nu poate fi decat persoana vatamata. In cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau prezinta o capacitate de exercitiu limitata, retragerea plangerii prealabile va fi supusa acelorasi conditii de validitate ca si cele necesare pentru introducerea sa.
Consideram, deasemenea, pentru simetrie de solutie si ratiune cu aceeasi ipoteza, vizand introducerea plangerii prealabile, ca persoana vatamata poate sa-si retraga plangerea prealabila si printr-un mandatar special, care ar putea fi chiar aparatorul sau.
Plangerea prealabila nu poate fi retrasa insa, in mod valabil, in situatia in care exercitarea actiunii penale sa realizat de procuror, din oficiu in conditiile art.131 alin ultim.
Astfel, intr-o speta solutionata prin decizia Sedintei Penale nr. 2067/ 26.07.1995, Curtea Suprema a decis recent ca, pentru savarsirea infractiunii de viol impotriva unei minore, retragerea plangerii prealabile nu inlatura raspunderea penala deoarece, potrivit art.131 alin ultim C.P. , in acest caz, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.
Situatia pare discutabila pentru ca prevederea din art.131 alin ultim C.P. este instituita in favoarea ocrotirii intereselor minorilor si, ca atare, nu poate fi exercitata impotriva intereselor legitime si legale pe care le-ar avea, la un moment dat victima - de a retrage actiunea penala exercitata in numele sau.
Pentru a se evita o astfel de situatie, care apare ca posibila in conditiile actualei reglementari, as opinia ca dispozitia inscrisa in art.131 alin 1 C.P. ar trebui modificata in sensul introducerii unor precizari stipuland ca nu se poate exercita actiunea penala din oficiu decat in cazul constatarii pasivitatii victimei de a-si exercita dreptul la plangere. (actiunea publica nu s-ar mai putea executa din oficiu - plagere prealabila - retragere - nu mai poate provoca pentru aceeasi fapta o alta actiune publica din oficiu )
b) Termenul inlauntru caruia se poate face
Cat priveste termenul sau intervalul de timp util in care persoana vatamata poate retrage plagerea prealabila, aceasta se situiaza intre momentul depunerii sale si acela al intervenirii unei hotarari judecatoresti definitive.
Cu toate acestea, retragerea plangerii va putea oferi si in acele cazuri in care, prin exercitarea unor cai de atac impotriva hotararii judecatoresti definitive, s-ar putea ajunge la rejudecarea cauzei, deoarece aceasta implica solutionarea din nou a actiunii penale.
Evident insa ca retragerea plangerii prealabile nu mai poate produce nici un fel de efecte in timpul executarii de hotarare de condamnare.
c) Continutul si caracterul acesteia
Manifestarea de vointa a plagerii prealabile se poate exprima in mod expres sau tacit (prezumat), ambele variante fiind reglementate de lege.
Retragerea plangerii prealabile are loc in mod expres, in cazurile in care, fie in scris (chiar prin act autentic) printr-o cerere adresata organelor judiciare competente, fie printr-o declaratie orala neechivoca( cu conditia consemnarii ei intr-un act procedural corespunzator), persoana vatamata isi exprima vointa de a retrage plangerea prealabila introdusa anterior.
Retragerea plangerii prealabile are loc in mod tacit (sau prezumat) atunci cand lipsind nejustificat la doua termene consecutive de judecata, persoana vatamata isi abandoneaza actiunea.
Aceasta din urma ipoteza este reglementata expres de dispozitiile art.284 C.p.p. astfel in cazul infractiunilor aratate in art.279 alin. 2 lit. a lipsa nejustificata a partii vatamate de la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.
Din examinarea textului sus mentionat rezulta ca:
1) Aplicabilitatea acestuia este limitata numai la cazurile de neprezentare a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante de judecata.
2) Sfera de actiune a prezumtiei legale de abandonare a actiunii se refera numai la infractiunile vizate de art.279 lit. a (cu excluderea celor vizate de art. 279 lit. b.)
3) Lipsa plangerii persoanei vatamate trebuie sa aiba un caracter nejustificat.
Pentru a fi valabila, manifestarea de vointa a persoanei vatamate trebuia sa se exprime in mod liber si neconstras, orice viciere a vointei acesteia prin dol sau violenta, dovedita ulterior, putand atrage infirmarea solutiei de incetare a procesului penal pronuntata in baza ei.
Una din conditiile de fond extrem de inportante, esentiale si caracteristice unei retrageri valabile a plangerii prealabile este ca aceasta sa fie neconditionata si totala.
Retragerea plangerii prealabile este neconditionata atunci cand persoana vatamata nu-si subordoneaza efectele de indeplinire de catre faptuitor ori de catre alte persoane, a unor obligatii - cum ar fi acoperirea daunei ce i s-a cauzat sau adoptarea unor alte atitudini - cum ar fi acordarea unui respect deosebit pe viitor persoanei vatamate sau realizarea oricaror alte conditii de natura materiala ori morala.
Retragerea plangerii prealabile este totala atunci cand se refera atat la inlaturare completa si definitiva a raspunderii penale, cat si a celei civile nascute din infractiunea vizata, cele doua laturi ale procesului penal neputand fi scindate.
Ca o consecinta directa a caracterului total al retragerii plangerii prealabile aceasta va produce efecte atat in cazul indivizibilitatii active, privind toate persoanele vatamate cat si in cazul indivizibilitatii pasive, privind pe toti participantii, numai daca retragerea este facuta de toate partile vatamate, in conditiile unei renuntari complte si neconditionate, atat la raspunderea penala, cat si la cea civila.
In contextul acestor cerinte, caracterul neconditionat al retragerii plangerii apare ca o conditie subordonata si implicita a celeia ca retragerea sa aiba un caracter total.
d) Organul judiciar in fata caruia trebuie sa se produca
Persoana vatamata trebuie sa se adreseze de principiu organului judiciar competent sa solutioneze actiunea penala, in sensul dispunerii incetarii procesului penal, cu alte cuvinte, procurorului in faza urmaririi penale si respectiv instantei de judecata, pe al carui rol se afla cauza, in cursul judecatii. Cerinta este realizata si atunci cand in faza urmaririi penale, cererea de retrage este formulata in fata vreunuia din celalalte organe abilitate de art.279 C.p.p. (Organ de cercetare penala) sau organ (de urmarire penala anume desemnat sa primeasca plangerea prealabila) sau atunci cand, In faza judecatii, cauza trece prin declinare de la un organ judiciar la altul.
3. Efectele retragerii plangerii prealabile
In sistemul legislatiei noastre penale si procesual penale, atunci cand retragerea plangerii penale are loc in conditiile prevazute de lege, se produce atat stingerea dreptului statului de a trage la raspundere penala pe faptuitor, cat si a dreptului persoanei vatamate de a mai introduce o noua plangere prealabila pentru aceiasi fapta, fiind definitiv inlaturata atat raspunderea penala, cat si raspunderea civila generata de aceasta.
Pe cale de consecinta persoana vatamata nu mai poate reveni cu o noua plangere prealabila pentru aceiasi fapta penala, decat in conditiile in care organele judiciare competente ar stabili ca retragerea plangerii nu a fost expresia vointei sale libere, ci rezultatul constrangerii unor vointe straine, care au actionat hotarator asupra sa prin dol sau violenta.
In toate aceste cazuri reluarea actiunii penale poate avea loc numai cu conditia ca dolul sau violenta sa fie stabilite de autoritatea judiciara competenta, in raport cu distinctiile pe care le impun fiecare viciu de consimtamant in parte.
Efectele retragerii plangerii prealabile asupra raspunderii penale au un caracter in rem, iar nu in personam. Pe cale de consecinta, pentru a-si produce efecte de impiedicare a continuarii procesului penal, retragerea plangerii trebuie sa se faca cu privire la toti participantii si de catre toate persoanele vatamate (daca in caz de pluralitate de persoane vatamate s-au introdus mai multe plangeri).
In acest sens, art.131 alin.3 C.P. prevede expres ca fapta care a adus vatamarea mai multor persoane va atrage in continuare raspunderea penala a faptuitorului, chiar daca plangerea prealabila se mentine de catre una din ele, iar art.131 alin.4 C.P. , ca fapta va atrage, in continuare, raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila se mentine numai cu privire la unul din ei: intrand in actiune pentru prima situatie principiul solidaritatii active a mai multor persoane vatamate, iar pentru a doua situatie principiul solidaritatii pasive a mai multor participanti la aceeasi fapta.
In literatura juridica s-a remarcat, pe drept cuvant ca starea de indivizibilitate ce rezulta din pricipiul solidaritatii pasive a participantilor la conexitatea faptei penale atrage atat in cazul exercitarii, cat si in cazul retragerii plangerii prealabile o limitare a drepturilor persoanei vatamate, in sensul ca acesta nu poate formula o plangere numai cu privire la unul din participanti si nici nu o poate mentine numai cu privire la unul din ei, inlaturand prin vointa sa astfel exprimata raspunderea celorlalti.
In planul dreptului procesual, retragerea plangerii prealabile, constituindu-se intr-o cauza de impiedicare a exercitarii in continuare a actiunii penale, retragerea plangerii prealabile va atrage in baza art. 10 lit. h, combinat cu art. 11 lit. c din C.p.p. , incetinirea urmaririi penale, iar daca intervine in cursul judecatii, ori in ce faza s-ar afla cauza, incetinirea procesului penal art. 10 lit. h, combinat cu art. 11 pct.2 lit. b. din C.p.p.
Potrivit art. 13 din C.p.p., faptuitorul are totusi la indemana un drept la contraactiune penala, putand cere cand are calitatea de invinuit sau inculpat, continuarea procesului penal, chiar daca persoana vatamata si-a retras in mod valabil plangerea prealabila.
Intr-o asemenea situatie, daca dupa continuarea procesului penal se ajunge la constatarea nevinovatiei faptuitorului, organul judiciar in fata caruia se afla cauza poate da fie o solutie de scoatere de sub urmarire penala (in faza urmaririi penale), fie de achitare (in faza judecatii) conform temeiului de nevinovatie retinut. Daca insa organul judiciar competent retine vinovatia inculpatului, va dispune incetarea procesului penal, dupa distinctiile prevazute de art. 10 si 11 din C.p.p. , dand efecte depline retragerii plangerii initiale.
Retragerea plangerii prealabile produce efecte si asupra actiunii civile alaturate procesului penal, conditia ca retragerea plangerii sa fie totala, presupunand atat retragerea actiunii penale cat si a celei civile, solutionarea distincta sau diferita a celor doua actiuni nefiind admisa.
BIBLIOGRAFIE
Buletinul jurisprudentei 1995 - p 185
Bulai C. / Drept penal, Partea generala, vol.III, Bucuresti,1982.
Dongoroz V. s.a. / Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975
Dongoroz V. / Drept penal, Bucuresti, 1939
Dongoroz V. s.a./ Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea generala, vol.II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970
Codul penal si de procedura penala - Ed.Hamangiu Bucuresti 2006
Narcis Giurgiu / Drept penal general - doctrina legislatie jurisprudenta / Ed. Cantes Iasi 2000 Editia a-2.a
