Institutii juridice apropiate extradarii
Institutia extradrii poate dobandi anumite particularitati determinate de imprejurarile concrete in care are loc. Acesta este cazul extradarii provizorii si al extradarii de tranzit.
Conditiile in care extradarea provizorie si extradarea de tranzit se efectueaza, se regasesc atat in legea interna , cat si in conventiile internationale la care Romania este parte.
In practica s-a demonstrat ca poate exista si situatii in care din anumite motive extradarea nu poate fi acordata atunci cand este solicitata, fiind deci necesara o amanare.
Amanarea extradarii intervine de regula ca efect al principiului neextradarii propriilor justitiabili. In aceste cazuri cand este incidenta legea penala a statului solicitat, acordarea extradarii nu poate avea loc decat dupa terminarea procesului penal sau in cazul condamnarii, dupa executatea pedepsei, daca actiunea penala nu s-a stins si cu conditia mentinerii cererii de extradrae.
Pentru a se evita in aceste cazuri implinirea termenului de prescriptie sau aparitia unor dificultati in stabilirea faptelor, se poate recurge la o extradare temporara a inculpatului.
Posibilitatea acordarii unei extradari temporare in aceste situatii, este reglementata si de Legea nr. 296/2001, in art.47 alin. 3.
Dupa efectuarea actelor de procedura necesare lamuririi cauzei inculpatul va fi inapoiat autoritatilor statului roman.
Pentru a se putea efectua extradarea, uneori este necesara tranzitatrea teritoriului altui stat. Acesta nu se poate realize fara obtinerea acordului statului respectiv. De aceea, in aceste situatii pentru ca extradarea sa poata avea loc se iveste necesitatea unei cooperari nu numai intre statul solicitant si statul solicitat ci si intre acestea si alte state. Aceasta colaborare imbraca forma extradarii de tranzit.
Extradarea de tranzit este o forma a asistentei juridice internationale prin care statele isi dau acordul in vederea trecerii pe teritoriul lor a persoanelor extradate.
Cat priveste conditiile in care se poate obtine acordul unui stat pentu tranzitarea teritorilui sau, in literatura de specialitate s-au conturat doua opinii.
Potrivit unei prime pareri, extradarea de tranzit se acorda in aceleasi conditii ca si extradarea obisnuita.
Aceasta conceptie a fost insusita si de Codul penal anterior ( din anul 1937) si de Legea nr. 4/ 1971 privind extradarea, in prezent abrogate.
Intr-o alta opinie contrara celei dintai, se afirma ca extradarea de tranzit este o institutie distincta de extradarea obisnuita, fiind deci depusa si altor conditii specifice. Statul tranzitat nu are niciun drept asupra persoanei extradate. Extradarea trebuie insa sa fie conforma cu principiile statului tranzitat in aceasta materie.
Conventia europeana de extradare reglementand situatia tranzitului prevede ca acesta se va incuviinta pe baza unei cereri, insa cu conditia sa nu fie vorba despre o infractiune ce potrivit legislatiei statului solicitat pentru tranzit are un caracter politic sau pur militari.
Statele solicitate pentru tranzit pot refuza acordarea acestuia in cazul in care este necesar pentru extradarea unui resortisant al sau.
Romania prin rezervele formulate la Conventie a prevazut ca cererea de tranzit va fi refuzata daca acesta priveste tranzitul unei persone de cetatenie ramana sau care a obtinut drept de azil in Romania. Aceste dispozitii au fost reluate si de Legea nr. 296/2001.
Se prevede in acest caz, necesitatea instiintarii de catre partea solicitanta a statului peste al carui teritoriu se va zbura si de asemenea atestarea existentei uneia dintre documentele prevazute la art.12 paragraful 2 lit.a. Daca se doreste efectuarea unei aterizari pe teritoriul statului tranzitat trebuie inaintata o cerere formala de tranzit acestui stat.
Nu se va efectua tranzitarea unui teritoriu, daca exista motive sa se creada ca prin aceasta s-ar putea pune in pericol viata sau libertatea persoanei extradate pentru motive legate de rasa, nationalitate, religie, sau opinii politice.
O reglementare similara a tranzitului gasim si in noua lege privind extradarea nr. 296/2001 care a aceeptat aproape in totalitate dispozitiile existente in Conventia europeana de extradare.
Vreme indelungata extradarea s-a cerut si respective acordat numai in scopul executarii unei condamnari existente sau care urma a se pronunta.
In doctrina penala moderna s-a manifestat un curent de opinie favorabil admiterii extrdarii si in scopul aplicarii unei masuri de siguranta. In prezent desi aceasta nu cunoaste o aplicare generalizata este admisa in legislatiile unor state.
Aceasta posibilitate a fost avuta in vedere si de Conventia europeana de extradare. Potrivit acesteia, dau loc la extradare faptele pedepsite atat de legea statului solicitant cat si de legea statului solicitat cu o masura de siguranta privativa de libertate de cel putin un an sau cu o pedeapsa mai severa. Daca pe teritoriul statului solicitant s-a aplicat o masura de siguranta, aceasta va treabui sa aiba o durata de cel putin patru luni.
Sub imperiul vechii legi nr. 4/1971, extradarea in vederea aplicarii sau executarii unei masuri de siguranta nu putea avea loc neexistand un text de lege in acest sens. De altfel prin legea de ratificare a Conventiei europene de extradare nr. 80/1997 Romania a si format rezerve la dispozitiile in acest sens ale Conventiei, respectiv art. 2 paragraful 1.
Situatia s-a schimbat insa odata cu intrarea in viguare a noii legi privind extradarea nr. 296/2001, astfel ca in prezent extradarea poate fi admisa si pentru masuri de siguranta privative de libertate dispuse in vederea completarii sau inlocuirii unei pedepse printr-o hotarare penala.
Extradarea nu trebuie sa fie confundata cu institutii care prezinta elemente asemanatoare cum at fi reextradarea sau expulzarea.
Reextradarea este o forma de asistenta juridica interstatala prin care un stat ce a obtinut extradarea unei persone, remite aceasta persoana aflata acum pe teritoriul sau, unui al treilea stat in baza unei cereri de extradare.
Principala trasatura distinctiva a acestei forme de asistenta consta in faptul ca ea presupune doua extradari succesive.
Acordarea sau refuzarea extradarii de catre statul pe teritoriul careia se afla persoana solicitanta ca urmare a primei extradari, nu este supusa nici unei ingradiri, acesta avand deplina libertate de apreciere. Totusi in cazul in care statul tert cere extradarea pentru infractiuni anterioare primei extradari se cere consimtamantul statului care l-a predat. Acesta este o consecinta a principiului specialitatii extradarii.
Legea nr.296/2001 foloseste termenul de reextradare pentru a desemna doua ipostaze. Potrivit art. 47 prin reextradare se intelege o a doua extradare catre statul solicitant a persoanei ce se intoarce pe teritoriul Romaniei, sustragandu-se in acest fel de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei. Art. 52 desemneaza prin reextradare situatia in care un stat ce a obtinut extradarea unei persone remite aceasta persoana unui stat tert.
Extradarea cunoaste anumite asemanari cu expulzarea, desi sunt masuri de natura juridice complet diferite.
Faptul ca ambele sunt modalitati de incetare a prezentei unor straini pe teritoriul unui stat, a adus de multe ori la analizarea acestora impreuna, in mod special in dreptul international public. Chiar si Constitutia Romaniei se refera la extradare si expulzare in cadrul unui singur articol – art.9.
Diferentele intre extradare si expulzare sunt insa atat de mari incat nu permit crearea unor confuzii.
Expulzarea este o masura care se ia in baza unui act prin care un stat constringe unul sau mai multi straini care se afla pe teritoriul sau, sa-l paraseasca, in cel mai scurt timp.
Masura expulzarii se ia impotriva persoanelor straine, social periculoase ce devin indezirabile, prin activitatea lor ce este de natura a pune in pericol ordinea interna a statului, securitatea lui.
Spre deosebire de extradare care are caracterul unui act de cooperare, de asistenta juridica internationala intre state, expulzarea este un act unilateral.
Expulzarea unei personae poate avea caracterul unei sanctiuni de drept penal, imbracand forma unei masuri de siguranta luata impotriva strainilor care au savarsit o infractiune pe teritoriul statului unde locuiesc, dar se poate lua si impotriva unor persone care fara a fi infractori sunt socotite personae indezirabile. Extradara priviste numai persone care sunt urmarite sau condamnate penal.
La fel ca si extradarea, masura expulzarii se hotaraste potrivit art.19 alin. 3, din Constitutie, numai de justitie. Deci aceasta masura nu poate fi luata de procurer prin intermediul unei ordonante sau al unei rezolutii motivate.
Comiterea de catre un cetatean strain a unei infractiuni, pe teritoriul Romaniei nu aduce automat la expulzarea acestuia. Expulzarea este facultativa, instanta fiind singura in drept sa aprecieze daca aceasta masura trebuie sau nu luata, putind respinge cererea procurorului daca considera ca nu este cazul a se aplice.
Expulzarea nu se poate constitui in nici un caz intr-o extradare deghizata.
Pe parcursul derularii procedurii de expulzare trebuie sa se asigure persoanei drepturile si garantiile procesuale prevazute de lege.
