Extradarea
Ca institutie juridical, extradarea este definite in diferite moduri, atat in litera noastra juridical, cat si in conventiile, tratatele international, sau in studii ale unor autori straini, aceasta penru ca nu exista norme unanim recunoscute privind regulilede fond si de forma ale extradarii.
Spre deosebire de expulzare, extradarea presupune in mod necesar existenta unui delict sau act criminal, precum si o conventie prealabila intre statul reclamant si cel caruia I se solicita transferarea.
Extradarea este forma cea mai cunoscuta a asistentei penale internationale.
Este definite si ca un act bilateral, intre doua state, in baza caruia, un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un intractor sau un condamnat il preda la cererea altui statpentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care a fost condamnat.
Datorita faptului ca implica relatii intre state , extradarea a fost calificata ca o institutie de drept international public.
Problema daca extradarea apartine si dreptului intern sau numai dreptului international a facut obiect de controversa in literatura de specialitate. In lipsa unor regulii unanim acceptate, problema este rezolvata de unele acorduri speciale incheiate intre statele interesate, in care se pot sesiza principii de multa vreme respectate in relatiile interstatale in care Romania s-a angajat prin tratate internationale sa le sanctioneze, recunoasterea hotararilor judecatoresti penale straine, comisia rogatorie.
Romania a incheiat cu circa 40 de state conventii bilaterale de asistenta juridica ce contin dispozitii relative la extradare, printre care cu : Bulgaria, Ungaria, Rusia, Turcia, Grecia, Polonia, Germania, Franta, Belgia, Italia, Siria, China( tratat incheiat la 1 iunie 1996 si intrat in viguare in anul 1999).
De asemenea, Romania este parte la urmatoarele conventii multilaterale in domeniul dreptului penal:
-Conventia europeana de extradare, incheiata la Paris, la 13 decembrie 1957 si
Protocoalele sale aditional, incheiate la Strassbourg la 15 octombrie 1975 si 17 martie 1978;
-Conventia europeana privind transferul persoanelor condamnate, incheiata la
Strasbourg la 21 martie 1983, si Protocolul sau aditional, incheiat la Strasbourg la 17 martie 1978;
-Conventia europeana privind transferul persoanelor condamnate, incheiata la
Strasbourg la 21 martie 1983 si Protocolul sau aditional, incheiat la Strasbourg la 18 decembrie 1997;
-Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor respective ,
Incheiata la Haga la 28 mai 1970;
-Conventia europeana privind transmiterea procedurilor respective, incheiata la
Strasbourg la 15 mai 1972;
-Conventia europeana privind prevenirea torturii si a pedepselor sau tratament-
lor inumane ori degradante, incheiata la Strasbourg la 26 noiembrie 1987 si Protocoalele nr.1 si 2 la conventie, incheiata la Strasbourg la 4 noiembrie 1994;
-Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, incheiata in anul 1984 la New- York si ratificata prin Legea nr.19/1990;
-Conventia europeana privind reprimarea terorismului, ratificata prin Legea nr.19/1997;
-Conventia Organizatiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii traditionale organizate, incheiata la Palermo la 13 decembrie 2000 si primele doua protocoale aditionale la aceasta conventie;
-Conventia dintre Romania si Republica Araba ,Egipt privind asistenta judiciara in materie penala, transferul condamnatilor si extradarea, publicata in Monitorul Oficial nr.516 din 17 iulie 2002.
Acestea sunt cateva principia si puncte de reper dupa care m-am ghidat in documentarea si redactarea lucrarii de fata. Am considerat necesar sa impart materialul obtinut in 4 capitole, din care trei sunt dezvoltate in paragrafe, avand drept teme institutia extradarii (sub raportul antecedentelor istorice, a definitiilor si reglementarii), conditiile extradarii, procedura extradarii si modurile de acordare a extradarii.
