Interesul pentru drepturile copilului a aparut in a doua jumatate a
Secolului al XIX-lea, cand a luat nastere prima miscare preocupata de
aspecte referitoare la DEZVOLTAREA copilului, care pleda pentru
PROTECTIA copilului impotriva neglijarii, exploatarii si a violentei.
Spre sfarsitul anilor '60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale copilului. Mai multi lideri de opinie au sustinut ca si copiii au competentele necesare pentru a lua decizii in privinta problemelor importante din viata lor si ca ar trebui lasati sa participle la luarea acestor decizii.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat in vigoare in septembrie 1991 si a fost ratificata de majoritatea tarilor din lume, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si a Somaliei.
Romania a ratificat Conventia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 si s-a inspirat din aceasta atunci cand a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Drepturile copilului pot fi grupate in trei categorii:
-drepturile de protectie - se refera la protectia impotriva oricarei forme de abuz fizic sau emotional, precum si impotriva oricarei forme de exploatare:
-1)-oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta;
-2)- transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii;
-3)- exploatarii economice;
-4)- exploatarii sexuale si a violentei sexuale;
-5)- folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope;
-6)- rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma;
-7)- pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante;
-8)- lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea;
-9)- Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data; dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia;
-10)- de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia ;
-11)- a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege;
-12)- la protectie alternativa;
-13)- de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament;
-drepturile de dezvoltare - se refera la disponibilitatea si accesul la toate tipurile de servicii de baza, precum educatia si serviciile de ingrijire medicala:
-1)-Copiii au dreptul de a primi o educatie care sa le permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii lor
-2)-Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor;
-3)-Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept;
-4)-Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala si sociala;
-5)-Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale;
-6)-Copiii au dreptul la odihna si vacanta;
-drepturile de participare - se refera la dreptul copilului de a fi implicat in deciziile care il privesc:
-1)- sa-si exprime liber opinia asupra oricarei probleme care ii priveste;
-2)-dreptul de a fi ascultat ii confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste;
-3)-la libertatea de exprimare, de gandire, de constiinta si de religie;
-4)-la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege;
-5)-Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte;
-6)-la implinirea varstei de 14 ani, copilul poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale;
-7)- sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
Copiii trebuie sa beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toti indreptatiti inca din momentul nasterii. Drepturile omului inseamna sa ii tratezi pe ceilalti asa cum ti-ar placea tie sa fii tratat, si anume cu demnitate, respect, egalitate si dreptate, si se aplica fara deosebire de cetatenie, nationalitate, rasa, etnie, limba, sex, orientare sexuala, abilitati sau orice alt statut.
Pe de alta parte, copiii difera de adulti. Ei sunt vulnerabili, trebuie sa se joace, sunt in proces de dezvoltare si au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special.
