Consideratii generale privind actiunea sociala, conduita umana si reglarea normativa a acesteia.
Individul isi duce existenta in societate, intr-un sistem corelat de relatii care-l pun in contact nemijlocit si diversificat cu semenii sai. Interactiunea reciproca a indivizilor si a colectivitatilor formeaza "viata sociala".
Pretutindeni, unde ca urmare a existentei in acelasi spatiu a indivizilor, acestia isi satisfac necesitatile de viata materiala si spirituala, avem de-a face cu viata sociala.
Actiunea indivizilor - inzestrati cu constiinta si vointa - realizeaza dinamica societatii. In general, actiunile omului sunt determinate de interesele sale (de interesele de moment sau de perspectiva).
Structurandu-si interesele si stabilindu-si strategia de actiune individul intra in diverse legaturi sociale.
In acest fel, actiunile individului si relatiile lui genereaza societatea, iar relatiile sociale institutionalizate, obiectivate, devin - apoi - forte modelatoare, ale determinatiilor calitative ale indivizilor.
In general, toate genurile de activitate umana sunt supuse, intr-un fel sau altul, normarii, in sensul ca ele nu se pot desfasura neorganizat, fara sa se subordoneze unor scopuri sau criterii, prefigurate intr-un sistem de principii si norme. Deci orice proces de evolutie, adaptare sau integrare in societate, va avea loc intr-un cadru organizat, normat, reglementat.
Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme:
- normele etice;
- normele obisnuielnice;
- normele tehnice;
- normele politice;
- normele religioase;
- normele juridice;
1. Corelatia normelor juridice cu normele etice
Asa cum am mai aratat, si privind retrospectiv istoric, constatam ca dreptul s-a desprins treptat din normele de morala si obiceiuri.
In acest sens, morala precede dreptul.
Fata de norma de morala norma juridica prezinta unele trasaturi. Astfel, norma juridica reglementeaza acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor din societate si care constituie fundamentul intregii ordini sociale.
Legatura dreptului cu morala ridica problema stabilirii criteriilor in baza carora o anumita relatie trece din reglementarea morala in cea juridica. Astfel, spre exemplu, morala contine intre preceptele sale si pe cel care indeamna pe oameni la o conduita loiala, condamnand minciuna.
Eficienta unei asemenea norme se realizeaza prin dezavuare sociala, prin blamul moral ce se abate asupra celui ce se comporta neloial, incorect.
In cazul in care insa o anumita comportare mincinoasa - marturie mincinoasa sau calomnie, spre exemplu, afecteaza un interes legal ocrotit (functionarea justitiei sau onoarei si demnitatea omului, in cazul amintit), dezaprobarea morala nu mai este suficienta, intervenind sanctiunea juridica.
Criteriul de diferentiere ar fi in acest caz, interesul lezat si modul sau de aparare sociala.
Exigibilitatea = (calitatea normei de drept de a fi adusa la indeplinire prin mijloace exterioare) apare ca o caracteristica importanta a normei juridice.
Mai pot fi discutate diferentele ce tin de:
- organizarea interna a celor doua categorii de norme;
- formele exterioare de exprimare a acestora;
Normele obiceiului - reprezinta o categorie importanta a sistemului normelor sociale.
In plan istoric, dreptul nu s-a desprins doar din morala si moravuri, ci si din obiceiuri.
In continuare, dreptul s-a dezvoltat in stransa legatura cu obiceiul.
Aceasta legatura este insa calitativ diferita de cea care leaga dreptul de morala, in sensul ca obiceiul devine chiar o forma de exprimare a dreptului, ocupa un loc aparte in sistemul izvoarelor juridice.
In mod curent, obiceiul este definit ca o regula de conduita statornicita in cadrul convietuirii umane, printr-un uz indelungat.
Aplicarea sa se realizeaza indeobste prin consensul membrilor colectivitatii (grupului), potrivit cu credinta in justetea reglementarii sale. Ca norme sociale, obiceiurile sunt modele de conduita, ele exprima necesitati ale grupurilor sociale, sunt legate de valorile specifice grupului.
Spre deosebire de obiceiuri, obisnuintele sunt modalitati de conduita statornicite pentru situatii determinate, care nu trezesc obiectii si nu intalnesc reactii negative din partea mediului inconjurator.
Individul are un set de obisnuinte:
- se scoala la o anumita ora, face gimnastica, citeste presa, asculta informatiile.
Obisnuintele apar asadar ca o deprindere individuala.
Spre deosebire de acestea, obiceiurile sunt modele de conduita si presupun o anumita constrangere in recunoasterea valorilor de grup si in respectarea lor. Obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social il impune membrilor sai.
El se concretizeaza in general in forme orale, iar autoritatea sa se bazeaza pe faptul ca este rezultatul unei practici vechi si incontestabile.
Alaturi de obiceiuri exista si uzurile, care au un caracter conventional = un mod anumit in care partile au inteles sa convina asa cum rezulta dintr-o practica dovedita (spre exemplu uzurile comerciale).
In privinta tratamentului lor juridic, subliniem faptul ca uzurile trebuie dovedite in fata instantelor (intrucat au caracter conventional), pe cand obiceiurile pot fi invocate direct in instanta, ca un drept pozitiv.
Normele tehnice - sunt reguli care conduc procesul productiv. Ele se statornicesc intre oameni in cadrul participarii lor la viata economica si social-culturala.
Asemenea reguli exista de foarte multa vreme si nerespectarea lor se repercuteaza asupra compromiterea rezultatului muncii sau asupra consecintelor pagubitoare pentru cel ce incalca.
Nerespectarea normelor tehnice (tehnologice) determina in numeroase cazuri si consecinte juridice. Se constata chiar o invazie in continutul dreptului a numeroase norme tehnice. Conducerea exemplara a complicatelor procese tehnologice implica o maxima profesionalitate si responsabilitate.
Societatea nu poate ramane descoperita in fata unor erori de utilizare a proceselor tehnologice, cazuri in care urmarile pot fi grave, uneori extrem de periculoase (cazul Cernobal este semnificativ in acest sens).
Pentru acest motiv, consecintele juridice ale nerespectarii normelor tehnice intervin tot mai frecvent in procesul de organizare sociala.
Problema existentei unor norme tehnice se pune si in cadrul analizei complexului normativ juridic, in sensul ca in cadrul diverselor componente ale sistemului normelor juridice exista si reguli tehnice sau cu un pronuntat caracter tehnic.
Astfel, regulile de elaborare normativa, au un caracter metodologic, sunt norme de tehnica juridica.
Majoritatea normelor de procedura (civila, penala, administrativa), au de asemenea, un caracter tehnic mai pronuntat.
Spre exemplu: normele metodologice care conduc procesul elaborarii legilor (initierea proiectului, avizarea acestuia, depunerea sa, adoptarea, promulgarea, publicarea).
De asemenea, regulile de procedura care privesc, spre exemplu, sesizarea instantei (prin actiune, plangere, rechizitoriu) ordinea audierii martorilor, acordarea cuvantului in fond, etc.
Toate acestea sunt norme tehnice juridice.
