Drept civil - trasaturile raporturilor juridice civile - persoana juridica
Dreptul civil este o ramura a dreptului privat, avand ca obiect 2 categorii de raporturi juridice: raporturi patrimoniale si raporturi personale nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale au continut economic si pot fi exprimate in bani. Principalele raporturi patrimoniale reglementate de normele de drept civil sunt raporturile de proprietate si raporturile obligationale. Acestea din urma iau nastere in procesul circulatiei valorilor materiale pe baza unor contracte, a unor acte juridice unilaterale, ca urmare a unor pagube pricinuite prin fapte ilicite, prin imbogatire fara just temei sau prin transmisiune succesorala.
Raporturile personale nepatrimoniale nu au continut economic si in cadrul lor are loc o manifestare a individualitatii persoanelor, respectiv sunt raporturi juridice cu privire la nume sau denumire, domiciliu sau sediu, dreptul la onoare, la reputatie, de inventar, de autor etc.
Trasaturile raporturilor juridice civile
1. caracter social – iau nastere numai intre oameni
2. caracter de egalitate juridica a partilor
- la baza raportului juridic civil sta in principiu libera initiativa a oricareia dintre partile raportului, in ceea ce priveste stabilirea, modificarea sau incetarea relatiei juridice respective
- se mentine si daca la baza raportului juridic se gaseste o fapta ilicita a persoanei sau alte persoane care, potrivit legii, trebuie sa raspunda.
3. caracter supletiv al normelor juridice de drept civil
- normele juridice prescriu o anumita conduita avand caracter de reglementare, dispozitiv, unele dintre ele avand caracter permisiv, ceea ce presupune ca normele de drept civil, pe langa faptul ca au rolul de a crea cadrul juridic permisiv pentru ca omul sa-si desfasoare activitatea, vointele sale, pot avea si caracter supletiv, in sensul ca, daca din diferite motive partile raportului juridic nu au stabilit clauze de amanunt in privinta respectivului raport nu inseamna ca raportul respectiv nu va fi finalizat, ci aceste clauze necovenite vor fi suplinite de dispozitiile de drept civil.
4.caracter ideologic - acesta este expresia vointei politice a statului transcrise in normele juridice.
Premisele raportului juridic
1.norma juridica
2.faptele juridice – acele imprejurari de care normele juridice leaga producerea unor efecte juridice
- pot fi actiuni sau evenimente
- actiunile – manifestari de vointa ale omului cu scopul de a produce efecte juridice, pot fi legale sau licite, sau ilicite cand, prin manifestarile umane se incalca regulile de drept existente, angajandu-se astfel raspunderea persoenei pentru fapta savarsita.
- Art. 998 / Cod Civil – orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu il obliga pe cel care a savarsit fapta prejudicianta sa repare prejudiciul.
- Evenimentele – imprejurari care se produc indiferent de vointa omului si care, potrivit normelor juridice, dau nastere la drepturi si obligatii, adica produc efecte juridice. Exemple – nasterea, moartea, scurgerea timpului, unele calamitati naturale.
4. Oamenii – simpla existenta a normelor juridice nu este in masura sa duca la nasterea de raporturi juridice, ci e necesar sa existe oamenii care, fie savarsesc diferite actiuni, fie sunt implicati in anumite evenimente.
Elementele de structura ale raporturilor juridice civile
1. subiectul raporturilor juridice civile
2. continutul raporturilor juridice civile
3. obiectul raporturilor juridice civile
Capacitatea civila a persoanelor fizice de drept civil
Trasaturi
1. are caracter legal
2. are caracter de generalitate – toate persoanele fizice poseda capacitate civila
3. este inalienabila – nimeni nu poate renunta partial sau total la capacitatea de folosinta si la capacitatea de exercitiu
cu toate acestea, persoanele fizice, ca subiecte ale raporturilor juridice civile, pot fi ingradite in ceea ce priveste capacitatea juridica, iar aceste ingradiri au fie caracter sanctionator (exemplu – pedepsele complementare constand in interzicerea unor drepturi, exercitarea unei profesii daca persoanele in cauza au savarsit o infractiune legata de meseria lor, decaderea din drepturile parintesti), fie sunt ingradiri instituite ca masuri de ocrotire a persoanei (exemplu – incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune, potrivit testamentului, de mai mult de ½ din bunurile sale de care ar fi putut dispune daca era major.
PERSOANA JURIDICA
Persoanele juridice, ca subiecte de drepturi si obligatii sunt reglementate in primul rand prin decretul 31/1954, prin ordonanta de urgenta 26/30 ian. 2000 si prin alte legi speciale (Legea societatilor comerciale 31/1990, Legea partidelor politice 35/1997 etc.).
Persoana juridica e un subiect colectiv, fiind constituita din initiativa privata sau publica si avand ca elemente constitutive urmatoarele:
a) org. de sine statatoare
– existenta unor structuri de reprezentare in cadrul colectivului de persoane ce constituie persoana juridica
– fiecare persoana juridica se manifesta ca un tot unitar
– in acelasi timp are anumite componente structurale de reprezentare (spre exemplu: statul roman e persoana juridica, fiind reprezentat in raportul cu alte state de presedintele Romaniei; in raporturile de drept privat intern e reprezentat de ministrul de finante ca regula, iar in anumite situatii, de alte autoritati).
b) patrimoniul propriu e alcatuit din drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, distincte de patrimoniul altor persoane juridice si de patrimoniul persoanelor ce formeaza persoana juridica respectiva
c) un scop bine determinat si licit care justifica ratiunea de a fi a persoanei juridice si in realizarea caruia nu trebuie sa fie afectate interesele generale ale societatii sau ale persoanelor fizice si juridice.
In afara acesor trei elemente constitutive ale persoanei juridice mai sunt necesare si elemente de identificare, cum ar fi: denumirea, sediul, codul fiscal etc.
Persoanele juridice se identifica si prin sediul lor, care trebuie sa contina elemente suficiente spre a putea fi cu adevarat parti intr-un raport juridic.
Capacitatea juridica a persoanei juridice are, ca si la persoanele fizice, 2 componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta are la baza principiul specialitatii, ceea ce inseamna ca actele pe care le poate realiza o persoana juridica trebuie sa se inscrie in limitele scopului pentru care a fost creata persoana juridica.
Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice se determina in functie de imprejurarea daca persoana juridica e supusa sau nu inregistrarii. In cazul persoanelor supuse inregistrarii, acestea dovedesc capacitate de folosinta din momentul inregistrarii la organele competente.
Pentru persoanele juridice nesupuse inregistrarii, capacitatea de folosinta se naste de la momentul infiintarii printr-un act de putere publica sau printr-un act privat.
Incetarea capacitatii de folosinta are loc dupa terminarea operatiunilor de lichidare, cand inceteaza de drept persoana juridica.
Capacitatea de exercitiu = posibilitatea de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile patrimoniale. Se naste din momentul in care persoana a devenit subiect de drept, a dobandit personalitate juridica si, prin derogare, pentru societatile comerciale din momentul in care s-au constituit organele de conducere, pentru ca numai prin intermediul acestora subiectul colectiv de drepturi si obligatii (persoana juridica) se poate manifesta.
Incetarea capacitatii de exercitiu are loc o data cu incetarea capacitatii de folosinta.
Modul de infiintare a persoanelor juridice
a) printr-un act de dispozitie al unei autoritati publice competente
b) prin actul de infiintare recunoscut de o autoritate publica (exemplu: la culte)
c) prin actul de infiintare autorizat (cazul societatilor comerciale, fundatiilor, asociatiilor, partidelor politice)
d) prin alte moduri speciale ce pot fi reglementate prin lege (Legea 109/1996 privind organizarea cooperatiei in Romania)
Actul de infiintare a unei persoane juridice emis de o autoritate publica poate fi o lege, o hotarare de guvern sau hotarari ale consiliilor judetene si locale.
Prin actul de infiintare trebuie sa se specifice denumirea, sediul, scopul sau obiectul de activitate (scopul priveste in general persoana juridica de drept public sau drept privat care nu urmareste realizarea de profit), denumirea organelor de conducere, numarul membrilor organelor colegiale, structura functionala a persoanelor juridice, modul de finantare, modul de modificare ulterioara a scopului sau obiectului, cum pot fi solutionate eventualele litigii, durata de functionare (de regula pe perioada nedeterminata). Trebuie specificat daca e vorba de un serviciu public sau in subordine si carei autoritati ii este subordonat.
Reorganizarea persoanei juridice
Reglementarea generala a reorganizarii persoanei juridice o regasim in art. 40 - 44 si 46 – 50 din decretul 31/1954. Exista reglementari speciale si in Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in Legea 36/1991 privind societatile agricole sau in Legea 64/1995 privind falimentul si reorganizarea judiciara si alte reglementari speciale.
Persoana juridica poate, pe parcursul existentei ei, sa sufere anumite modificari, denumite reorganizari. Reorganizarea e de 2 feluri: a) comasarea; b) divizarea.
Incetarea unei persoane juridice poate interveni prin comasare, divizare sau dizolvare.
a) Comasarea e forma de reorganizare in care sunt antrenate doua sau mai multe persoane juridice care se unesc, producand prin aceasta consecinte juridice. Comasarea poate fi de doua feluri: 1. Prin fuziune; 2. Prin absorbtie.
1. Fuziunea e modalitatea de reorganizare prin care se unesc doua sau mai multe persoane juridice pentru a da nastere unei persoane juridice noi.
Efectele juridice ale fuziunii:
- inceteaza persoana juridica care a fuzionat
- se naste o noua persoana juridica
- are loc o transmitere universala (in totalitate) a drepturilor si obligatiilor persoanelor juridice care au fuzionat catre persoana juridica nou infiintata.
2. Absorbtia e o modalitate de reorganizare prin care o persoana juridica existenta care isi mentine fiinta sa inglobeaza (absoarbe) o alta persoana juridica care astfel inceteaza a mai exista.
Efectele juriduce ale absorbtiei:
- incetarea existentei persoanei care a fost absorbita
- mentinerea, dar cu un patrimoniu sporit, a persoanei juridice absorbante
- transmiterea universala a patrimoniului (drepturi si obligatii) persoanelor absorbite catre persoanele juridice ce continua sa existe
b) Divizarea e o forma de reorganizare constand in impartirea patrimoniului unei persoane catre una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel nastere.
Efectele juridice ale divizarii:
- persoana juridica divizata isi inceteaza existenta
- drepturile si obligatiile ce apartineau persoanei divizate trec la noile persoane juridice care au preluat pe cote parti, pe fractiuni persoana divizata
Divizarea partiala are loc in situatia in care o parte din patrimoniul unei anumite persoane juridice se desprinde si e transmisa catre una sau mai multe persoane juridice care exista sau care iau fiinta astfel.
Efecte juridice:
- persoana juridica afectata de divizarea partiala continua sa existe, insa cu un patrimoniu diminuat
- are loc o transmitere cu titlu universal sau particular de drepturi si obligatii de la persoana initiala catre persoanele existente sau care se infiinteaza atunci.
INCETAREA EXISTENTEI PERSOANELOR JURIDICE
Potrivit dispozitiilor legale in materie, persoanele juridice isi inceteaza existenta astfel:
a) prin desfiintare
b) prin dizolvare
c) ca efect al reorganizarii
a) Desfiintarea = modul de incetare a existentei persoanelor juridice, care se intalneste in cazul acelor persoane care iau nastere prin actul de dispozitie al organului de stat competent.
b) Dizolvarea = modul de incetare a existentei persoanelor juridice, societatilor comerciale cu capital privat, organizatiilor cooperatiste, asociatiilor fara scop patrimonial.
Dizolvarea are loc in urmatoarele situatii:
- termenul pentru care au fost constituite s-a implinit
- scopul a fost realizat sau nu mai poate fi realizat
- scopul pe care il urmaresc sau mijloacele folosite pentru realizarea scopului au devenit contrare legii ori urmaresc un alt scop declarat
- numarul membrilor a scazut sub limita prevazuta in statut, actul de infiintare sau lege
- prin hotararea Adunarii Generale
- prin faliment
c) Ca efect al reorganizarii, incetarea o intalnim in cazul fuziunii, absorbtiei si divizarii totale, cand persoanele juridice supuse reorganizarii dispar.
Consecintele imediate ale incetarii persoanelor juridice nu sunt legate de lichidarea patrimoniului imediat. Operatiunile de lichidare urmaresc plata datoriilor din activul persoanelor juridice si in primul rand din fondurile banesti existente.
Aceste operatiuni de lichidare sunt prestabilite prin lege si se intreprind persoane anume desemnate, numite lichidatori.
Pentru incetarea persoanelor juridice se vor intocmi obligatoriu:
- inventarierea patrimoniului general
- bilant contabil
- orice alte activitati necesare pentru stabilirea corecta a situatiei economice
CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
Prin continut al raportului juridic se intelege totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor corelative ale subiectelor raportului juridic civil.
Din punctul de vedere al subiectului activ, cand avem in vedere acea parte a continutului raportului juridic civil care este formata din drepturi subiective civile, iar din punctul de vedere al subiectului pasiv cand avem in vedere acea parte a continutului raportului juridic civil care este formata din obligatiile corelative drepturilor subiective ce apartin raportului juridic civil.
Oricarui drept subiectiv civil ii corespunde o obligatie civila.
Dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de normele dreptului civil subiectului activ, in virtutea careia acesta poate avea el insusi o anumita conduita in limitele determinate de dreptul obiectiv sau poate pretinde subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare naturii dreptului personal de norma juridica incidenta, acesta putand apela, la nevoie, la forta de constrangere a statului.
Din definitia de mai sus se desprind urmatoarele elemente definitorii:
- dreptul subiectiv civil este o posibilitate recunoscuta de lege subiectului activ persoana juridica, sau persoanelor juridice.
- in temeiul acestei posibilitati, subiectul activ poate avea el insusi o anumita conduita cum este in cazul drepturilor absolute, poate pretinde o conduita corespunzatoare subiectului pasiv (sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva) asa cum este in cazul dreptului de creanta
- poate apela la concursul fortei de constrangere a statului cand dreptul este nerespectat.
CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE CIVILE
Dupa gradul de opozabilitate avem:
a) drepturi subiective absolute
b) drepturi subiective relative
a) Dreptul absolut = acel drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau are posibilitatea sa il exercite singur fara concursul subiectului pasiv. Acestui drept ii corespunde obligatia generala negativa a tuturor persoanelor de a se abtine sa aduca vatamare dreptului sau.
Caracteristici:
- este opozabil tuturor (erga omes), in sensul ca toate aceste drepturi trebuie respectate
- are cunoscut numai titularul sau; titularul obligatiei corelative este necunoscut, fiind format din toate celelalte persoane subiecte de drepturi civile, altele decat titularul dreptului absolut
- ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu I se aduce atingere
Exemplu: drepturi reale (dreptul de proprietate si dezmembramintele dreptului de proprietate) precum si drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la viata, la nume, la domiciliu, de autor).
b) Dreptul relativ = acel drept subiectiv in virtutea caruia subiectul activ este determinat si are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv , de asemenea determinat, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Trasaturi :
- raportul juridic civil ce are in continutul sau un drept relativ se stabileste intre doua subiecte determinate inca de la inceput
- obligatia subiectului pasiv poate consta intr-o actiune (de a da, de a face) sau o inactiune (de a nu face)
- dreptul relativ este opozabil numai subiectului pasiv determinat (erga certam persona)
- in categoria drepturilor relative intra drepturile de creanta care sunt nelimitate ca numar, spre deosebire de drepturile reale care sunt limitate ca numar.
In functie de continuturile lor , drepturile subiective civile sunt:
- drepturi patrimoniale
- drepturi personale nepatrimoniale
Sunt drepturi patrimoniale acele drepturi care au un continut economic (pot fi evaluate in bani). Drepturile patrimoniale prezinta urmatoarele caractere:
- fac parte din patrimoniul persoanelor fizice si juridice
- pot fi transmise prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte.
Sunt drepturi patrimoniale drepturile absolute, cu exceptia drepturilor personale nepatrimoniale si drepturilor relative.
Drepturile personale nepatrimoniale reprezinta acele drepturi subiective intim legate de persoana titularului si care nu au un continut economic. Din categoria acestora fac parte:
- drepturile legate de existenta si integritatea fizica si morala a persoanei, ca de exemplu, dreptul la viata, la sanatate si integritate corporala, dreptul la libertate, la onoare, la reputatie
- drepturi referitoare la elementele de identitate a persoanei (dreptul la nume, la domiciliu, la sediu)
- drepturi referitoare la creatia intelectuala (drept de autor, de inventator).
Caractere ale dreptului personal nepatrimonial:
- este un drept absolut, adica este opozabil tuturor
- nu fac parte din patrimoniul persoanelor fizice sau juridice
- nu este cesibil catre alte persoane prin acte juridice intre vii (inter nivos) si nu se transmite prin mostenire
Drepturile patrimoniale se subclasifica in urmatoarele categorii:
1. Drepturi reale
2. Drepturi de creanta.
1. Dreptul real – drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul poate sa-si exercite prerogativele direct si nemijlocit asupra unui lucru fara a fi necesar concursul altei persoane. Are urmatoarele caracteristici:
- face parte din continutul raportului juridic care se stabileste inter o persoana, ca subiect activ determinat, si toate celelalte persoane, ca subiecte pasive nedeterminate
- este un drept absolut opozabil tuturor
- confera titularului sau posibilitatea de a urmari bunul in orice mediu s-ar gasi
- sunt limitate ca numar si se subclasifica in drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.
Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare, ele nedepinzand de existenta altor drepturi. Sunt drepturi reale principale:
1. Dreptul de proprietate
2. Dezmembramintele dreptului de proprietate (dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de superficie, dreptul de servitute).
Drepturile reale accesorii – drepturi care depind in mod direct de existenta altor drepturi, fiind afectate garantarii unor drepturi de creanta. Sunt drepturi reale accesorii dreptul de gaj, dreptul de ipoteca.
2. Drepturile de creanta – drepturi in virtutea carora o persoana numita creditor poate pretinde de la o alta persoana, numita debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Caractere ale drepturilor de creanta:
- sunt drepturi relative
- sunt opozabile numai subiectului pasiv
- confera titularului lor dreptul de a pretinde debitorului sa dea sau sa faca ceva
- sunt drepturi nelimitate ca numar
Obiectul raportului juridic civil
- se intelege actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este obligat subiectul pasiv.
ACTUL JURIDIC CIVIL
In literatura de specialitate, termenul de “act juridic civil” este intrebuintat in 2 sensuri:
- prin actul juridic civil se intelege manifestarea de vointa facuta ci scopul de a produce efecte juridice. Acest sens este desemnat prin formula “negotium iuris”.
- Prin actul juridic civil se intelege inscrisul constatator al operatiei juridice desemnat prin expresia “instrumentum probationis”.
Actul juridic civil – acea manifestare de vointa a partilor facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a da nastere, de a modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Prezenta manifestarii de vointa care sa provina de la un subiect de drept civil este esenta unui act juridic civil. Nu exista acte juridice civile fara vointa reala si libera.
Vointa juridica este guvernata de 2 principii:
1. principiul libertatii de vointa a partilor – se exprima prin aceea ca subiectii de drept pot sa incheie orice fel de acte juridice, pot da forma care o doresc actului juridic, toate in limitele stabilite de lege.
2. Principiul vointei interne sau reale rezultat al procesului psihologic care dirijeaza comportamentul subiectului de drept, care exprima ceea ce a dorit realmente subiectul de drept prin manifestarea de vointa.
Clasificarea actelor juridice civile:
In functie de numarul partilor participante, exista:
- acte juridice unilaterale
- acte juridice bilaterale
- acte juridice multilaterale
Este unilateral acel act juridic care este rezultatul vointei unei singure parti (testamentul, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, renuntarea la o mostenire, oferta de a contracta inainte ca aceasta sa ajunga la destinatar).
Este bilateral actul juridic care reprezinta vointa concordanta a doua parti (exemplul tipic – contractul civil). Exemple de contracte civile:
- contractul de v/c
- contractul de mandatare
- contractul de antrepriza
- contractul de depozit
- contractul de donatie
- contractul de imprumut
Este multilateral actul juridic civil care este rezultatul acordului de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti. Ex. Contractul civil de societate.
Dupa scopul urmarit de parti, actele juridice sunt:
- acte juridice cu titlu oneros
- acte juridice cu titlu gratuit
Este cu titlu oneros actul juridic civil in care in achimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte pari se urmareste obtinerea unui folos patrimonial ( contractul de v/c in care vanzatorul urmareste obtinerea pretului in schimbul bunului vandut, iar cumparatorul invers).
Este cu titlu gratuit actul juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea unui folos in schimb (donatia, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit).
Contractele cu titlu oneros sunt actele juridice:
- contracte cumulative
- contracte aleatorii
Actele juridice cumulative sunt acelea in care partile cunosc de la inceput drepturile si obligatiile reciproce.
Sunt acte juridice aleatorii acelea in care partile nu cunosc de la inceput drepturile si obligatiile ce le revin (contractul de asigurare).
Actele juridice cu titlu gratuit sunt:
- acte dezinteresate
- libertati
Libertatile sunt acte juridice care produc o diminuare a patrimoniului celui care il incheie (donatia si testamentul).
Actele juridice dezinteresate nu afecteaza in nici un fel patrimoniul celui care face gratificatia (mandatul gratuit, depozitul gratuit).
Dupa efectul lor, actele juridice civile se impart in:
- acte juridice constitutive
- acte juridice translative
- acte juridice declarative
Actele juridice constitutive dau nastere la un drept subiectiv civil care nu a existat anterior (ipoteca, gaj).
Este translativ acel act juridic care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in altul (contractul de v/c , contractul de donatie).
Este declarativ acel act juridic civil care drept efect consolidarea sau definitivarea unui drepr subiectiv preexistent (tranzactia, partajul).
Dupa importanta lor, distingem:
- acte juridice de conservare
- acre juridice de administrare
- acte juridice de dispozitie
Actul juridic de conservare are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil (intreruperea unei prescriptii extinctive prin actiunea de justitie, inscrierea unei ipoteci, somatia).
Actul juridic de administrare este acel act juridic prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu (reparatia, contractul de intretinere, asigurarea unui bun).
Actul de dispozitie este acel act juridic care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept (contractul de v/c, contractul de donatie, testamentul).
Dupa modul cum se incheie, distingem:
- acte juridice consensuale
- acte juridice solemne
- acte juridice reale
Este consensual acel act juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de voina a partilor (contractul de v/c).
Este solemn acel act juridic civil in care manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o anumita forma prevazuta de lege – forma autentica (contractul de donatie, testamentul, contractul de v/c avand ca obiect un teren).
Este real actul juridic civil care nu se poate incheia decat prin manifestarea de vointa a partilor insotita de remiterea materiala a lucrului (contractul de imprumut, de depozit, darul manual – cadoul).
Acelasi act juridic poate fi uneori consensual ca regula si alteori solemn, cum este v/c avand ca obiect un teren.
Acelasi act poate fi ca regula act solemn (donatia), iar alta data poate fi un act real (darul manual).
Dupa momentul producerii efectelor:
a) acte juridice intre vii
b) acte juridice pentru cauza de moarte
Actele juridice intre vii isi produc efecte neconditionat de moartea autorului lor.
Actele juridice pentru cauza de moarte isi produc efecte numai dupa moartea autorului.
