Domenii principale ale cercetarii sociologico-juridice aplicative
Pentru a putea intra in lumea stiintelor, pentru a fi recunoscuta de juristi, dar nu numai de acestia, sociologia juridica trebuie sa-si dovedeasca rosturile, utilitatea, sa indeplineasca anumite functiuni. Ca si in cazul altor discipline stiintifice, si in ceea ce priveste sociologia juridica, aceste functii vizeaza, pe de o parte, domeniul teoretic, iar, pe de alta parte, pe acela al praxisului, fapt ce i-a facut pe unii autori sa vorbeasca despre o sociologie juridica teoretica si de o sociologie juridica aplicata. De fapt, este vorba de o stiinta unica si de aplicatiile sale.
Daca, de multe ori, stiinta juridica pozitiva s-a inchis intr-un turn de fildes, prezentandu-se ca o constructie teoretica formala, artificiala, rupta de viata sociala, suficienta siesi, sociologia juridica nu pare sa aiba alta ratiune decat aceea de a restabili contactul dreptului cu realitatile sociale pierdute. Acest contact poate fi realizat numai prin cunoasterea modului in care fenomenele juridice se manifesta in viata sociala, prin explicarea, intelegerea, analiza critica si, nu de putine ori, prin propuneri de reformare a realitatii sociale a dreptului. Asa se face ca, in viziunea unui mare numar de specialisti, pe langa rosturile sale descriptive, explicative, comprehensive si critice, sociologia juridica indeplineste si o functie praxiologica, ce o defineste ca o disciplina stiintifica aplicativa. Cunoasterea realitatilor sociale ale dreptului este necesara dar nu si suficienta pentru realizarea importantelor sarcini ce si le-a asumat sociologia juridica. Participarea acesteia la transformarea realitatii sociale a dreptului, la ameliorarea sau optimizarea „mecanismului juridic”, impune un pronuntat caracter aplicativ demersurilor sale investigative, care sa-i permita formularea unor propuneri adecvate „de interventie” pentru agentii dreptului investiti cu putere decizionala. Prin atingerea acestor obiective, sociologia juridica isi realizeaza efectiv functia sa practica, aplicativa. In acest scop, ea se orienteaza spre acele domenii ale realitatii sociale a dreptului in care isi poate releva pe deplin propensiunea sa spre ce se cheama stiinta aplicata. Este vorba, in primul rand, de acele domenii ce privesc doua arte traditionale ale dreptului dogmatic: arta de a judeca si arta de a elabora legi, jurisprudenta si legiferarea. Dar, in acelasi timp, desi mai discret, sociologia juridica isi indreapta atentia si spre alt domeniu, acela al artei de a contracta, domeniu acoperit in buna parte de ceea ce civilistii numesc practica extrajudiciara, aceea a notarilor si a consilierilor juridici.
Un domeniu comun tuturor celor trei sfere de activitate in care sociologia juridica isi cauta aplicatiile sale practice este acela care priveste luarea deciziei. La ora actuala, decizia constituie centrul preocuparilor unui mare numar de studii interdisciplinare, la realizarea carora sociologia si psihologia coopereaza cu matematica si informatica. Putem spune ca suntem contemporani cu eforturile de constituire a unei noi stiinte, stiinta deciziei, o disciplina inseparabila de practica si operationala prin definitie. Atentia noii stiinte s-a indreptat in special spre deciziile de natura politica, economica, financiara si militara. Dar, alaturi de aceasta, desi nu s-a bucurat de aceeasi atentie, un loc important il ocupa, fara indoiala, si decizia juridica. De aceea, printre aplicatiile posibile ale sociologiei juridice, cele mai semnificative par a fi cele care privesc tocmai decizia, caci ce altceva reprezinta in ultima instanta adoptarea legilor, hotararea judecatoreasca si declaratia de vointa a contractantilor, daca nu decizii juridice.
Pana acum, in domeniul deciziei juridice s-au conturat cel putin doua tendinte, doua proceduri de luare a deciziei. In primul rand este vorba de decizia care ia in calcul o serie de determinari de natura cantitativa, cum sunt cele economice, financiare etc. In conditiile in care anumite lucruri, fenomene sunt exprimate prin date cifrice, este normal si natural ca decizia sa fie luata din perspectiva determinarii lor cantitative. De un astfel de tratament se pot bucura: acordul contractual dintre vanzator si cumparator intr-o vanzare comerciala; hotararea judecatoreasca prin care se fixeaza o pensie de intretinere pentru un copil ai carui parinti au divortat sau legea care stabileste baremul unei taxe de asigurare pentru autoturisme, in functie de accidentele previzibile, de valoarea bunului etc.
In al doilea rand, este vorba de o decizie pe care am putea s-o numim calitativa, de o decizie mai supla, mai complexa care, fara a neglija determinarile cantitative, pune accentul pe analiza celor de natura calitativa, pe relatiile dintre acestea, precum si contextul in care ele s-au manifestat sau se vor manifesta. Cu toate acestea, realizarile sociologiei juridice in domeniul deciziei sunt inca modeste. De aceea, sociologia dreptului va avea mult de invatat si de preluat din experienta reunita si de acum bogata a specialistilor in teoria si practica deciziei, dar nu va putea sa se multumeasca cu un simplu transfer, ci, plecand de la achizitiile facute, va trebui sa-si aduca propria contributie in vederea fundamentarii deciziei in domeniul sau specific de activitate – domeniul juridic.
1. Rolul sociologiei juridice in domeniul legislativ. Un domeniu foarte important al realitatii dreptului, in care se manifesta rolul practic al sociologiei juridice, il reprezinta procesul legislativ: „domeniul prioritar al exercitarii functiei practice a sociologiei juridice il reprezinta activitatea legislativa, caci ea este indispensabila in pregatirea adoptarii actelor normative, determinand legiuitorul sa intervina si orientandu-i opiniile”. Deseori, legislatorul este pus in situatia de a reglementa relatiile dintr-un anumit domeniu al vietii sociale printr-o lege. Pentru aceasta, in perioada premergatoare adoptarii actului normativ, legislatorul va trebui sa cunoasca starea de fapt a lucrurilor in domeniul pe care doreste sa-l supuna legiferarii, sa se confrunte cu realitatea vie a fenomenelor sociale. In acelasi timp, el va fi interesat sa cunoasca opinia cetatenilor cu privire la modul de reglementare a raporturilor, sa determine aspiratiile si asteptarile acestora in sfera juridicului. Astfel de actiuni se impun cu atat mai mult in conditiile in care viitoarea lege vizeaza legiferarea unor probleme de interes public. Aceste actiuni se intrepatrund, fie din spirit democratic, fie din grija fata de efectivitatea legii, deoarece „este preferabil, mai degraba, a se legifera in acord cu opinia publica, decat impotriva ei”. Multi specialisti considera ca rolul practic al sociologiei juridice se manifesta cu cea mai mare vigoare in procesul de realizare a reformelor legislative. „De la origini – remarca Sofia Popescu – sociologia dreptului este legata de reformele legislative, progresul ei datorandu-se in diferite tari si in diferite perioade istorice, contributiei la solutionarea unor contradictii fundamentale existente in societate”. In aceasta ordine de idei, relevam faptul ca, pe baza tendintelor normativitatii trecute, a reactiilor sociale la aceasta, a noilor conditii sociale, sociologia juridica are capacitatea de a construi si propune reforme legislative, noi modele de reglementare a raporturilor umane din cadrul societatii. Aceste modele vor fi transpuse din limbajul sociologic in acela al dreptului imbracand haina proiectelor de legi care vor fi supuse atentiei legislatorului. Scopul acestor proiecte nu poate fi altul decat acela de a asigura o mai buna functionare a relatiilor sociale, o functionare tot mai umana a acestora prin intermediul relatiilor juridice, de a ajuta dreptul sa evolueze in concordanta cu realitatile vietii sociale aflate, mai ales in epoca contemporana, intr-o permanenta si accentuata dinamica. Putem spune ca aceasta preocupare paradigmatica a sociologiei juridice, de a crea modele normative si de viata juridica, vine sa desavarseasca, sa incoroneze functiile sale. Thomas Kuhn, istoric si filosof al stiintei, profesor la Universitatea din Princeton, in celebra sa lucrare Structura revolutiilor stiintifice, releva cu deosebita claritate importanta pe care o au paradigmele: „Paradigmele – subliniaza autorul citat – sunt acele realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, ofera probleme si solutii model unei comunitati de practicieni” Numai oferind comunitatii juristilor astfel de „probleme si solutii model” in domeniul normativitatii juridice, sociologia dreptului va putea sa-si aduca contributia la proiectarea unei ordini juridice mai drepte si mai umane pentru etapele viitoarei societati.
Un exemplu devenit clasic in ceea ce priveste rolul sociologiei juridice in etapa prelegislativa in pregatirea unor proiecte de legi il reprezinta ancheta desfasurata in Franta asupra divortului, ancheta care a precedat si fundamentat in mare masura, legea din 11 iulie 1975. Aceasta ampla cercetare care, potrivit opiniei multor autori, poate fi luata drept model de investigatie sociologica prelegislativa, s-a desfasurat pe durata a trei ani si a fost realizata in colaborare de Institutul National de Studii Demografice din Franta si Laboratorul de Sociologie Juridica al Universitatii de Drept din Paris.
Constienti de faptul ca procesul legislativ a fost si ramane o operatiune complexa, de mare cultura juridica si generala, de inteligenta si vointa, actiune care tine exclusiv de competenta institutiilor inrudite, am pus in evidenta aspectele de mai sus, nu pentru a releva marele ajutor pe care sociologia dreptului, prin exercitarea functiei sale practice, il poate oferi legislatorului. Cu toata pledoaria pentru rolul important al sociologiei in procesul de elaborare a legilor, in realizarea marilor reforme legislative, consideram ca in nici un caz nu se poate vorbi despre o „sociologie legislatoare” sau „sociologie normativa”, fapt ce ar lasa sa se inteleaga ca sociologia ar „face” legea, sau cel putin ca legislatorul ar „scrie” legea dupa „dictarea” sociologului. De altfel, J. Carbonnier accentueaza faptul ca sintagma „sociologie legislativa” nu trebuie sa sugereze altceva decat rolul auxiliar pe care-l joaca sociologia in procesul de legiferare.
Legislatorul va fi interesat, de asemenea, ca printr-o pregatire psihologica sa determine populatia care, de regula, manifesta o rezistenta la inovatia legislativa, sa se ralieze, sa adere la schimbarile de ordin juridic ce vor fi introduse. In toate aceste demersuri, de un real folos ii va fi legislatorului sociologia care, prin metodele si tehnicile specifice de care dispune, are capacitatea de a investiga atat problemele existente in domeniul ce se doreste a fi legiferat, cat si opinia cetatenilor referitoare la intentiile sale legislative. Rolul deosebit de important pe care sociologia juridica il joaca in procesul legiferarii l-a determinat pe J. Carbonnier sa vorbeasca chiar despre o „sociologie antelegislativa”.
Insa, rolul practic al sociologiei juridice alaturi de legislator nu se incheie odata cu adoptarea unei legi, cu initierea unei reforme legislative. El se manifesta si in perioada imediat urmatoare promulgarii, dar si mai tarziu, cand legea se afla in plina actiune. Este binecunoscut faptul ca, in trecut, foarte multe legi, ba chiar reforme legislative au ramas litera moarta, au fost inefective, pentru ca guvernantii, dupa ce au asigurat adoptarea si publicarea lor, nu s-au preocupat de functionalitatea acestora. Facand o comparatie, nu tocmai eleganta, dar speram relevanta, cu lansarea unui produs pe piata, am putea spune ca legislatorul, ca si producatorul, nu trebuie sa se limiteze la „fabricarea” si „distribuirea” legilor, a normelor de drept, el trebuie sa mearga mai departe, sa asigure si service-ul necesar, printre angajatii caruia trebuie sa se afle neaparat sociologii, specialistii in domeniul sociologiei juridice. Prin cercetarile intreprinse, acestia sugereaza guvernantilor, organelor legislative necesitatea de a completa procesul relativ ineficient al publicarii imediate si formaliste a legii intr-un monitor oficial, la care, de foarte multe ori, cetateanul de rand nu are acces, cu utilizarea pe scara larga a mijloacelor de informare in masa, care au capacitatea de a se adresa unui public foarte numeros si de a asigura astfel o mai buna perceptie a normelor juridice.
Uneori, perceptia acestora va putea fi evaluata cu ajutorul tehnicii anchetelor prin sondaj, tehnica ce s-a extins atat de mult si a obtinut atata valoare incat astazi unii autori vorbesc de o adevarata sociologie a opiniilor in domeniul dreptului, de o sociologie al carei obiect de studiu il reprezinta tocmai perceptia dreptului de masa larga a cetatenilor neinitiati in problemele juridice.
In conditiile in care legile contemporane devin din ce in ce mai insolite si mai complicate, iar individul se simte tot mai putin capabil de a patrunde sensurile, sociologia atrage atentia asupra necesitatii de a se crea unele organe care sa aiba menirea de a media intre normele juridice si masele de cetateni, de a juca rolul unui interpret care sa-i „piloteze” printre meandrele unui drept birocratic. Crearea unor structuri de asistenta juridica precum secretariatele juridice la nivelul diferitelor organe ale puterii si administratiei de stat, al organizatiilor publice, al societatilor industriale, comerciale, financiare sau de alta natura, asigura legatura vie, directa dintre legislatia penala, administrativa, financiara, civila, a muncii, a familiei etc. Si publicul larg care este antrenat in astfel de raporturi juridice. In acest fel, se poate spune ca, incet, dar sigur, se realizeaza public reations ale legii.
Tot sociologia juridica este aceea care sugereaza legislatorului ca pentru a asigura efectivitatea legii este absolut necesar ca aceasta sa fie insotita de punerea la punct a unui aparat statistic si a unui program de anchete periodice, care sa permita urmarirea ratelor si cauzelor de inefectivitate, evaluate pe diferite categorii de varsta, sex, profesie, nationalitate, religie, pe medii rezidentiale sau zone geografice etc. In urma unor astfel de evaluari asupra efectivitatii legii, guvernantii vor avea posibilitatea sa adopte o strategie care, in conditiile unei inefectivitati crescute, poate sa cuprinda, dupa caz, un complex de masuri care pot merge de la explicarea detaliata si intr-un limbaj accesibil a normelor juridice, pana la returnarea legii in fata legislatorului insusi pentru a fi amendata sau, in anumite cazuri, chiar abrogata. Amploarea si importanta acestor demersuri pe care sociologia juridica le intreprinde pe langa organele legislative l-au determinat pe acelasi autor francez, J. Carbonnier, sa vorbeasca despre necesitatea ca statul modern sa devina constient de ceea ce trebuie sa fie „sociologia postlegislativa”.
Mentionam, de asemenea, faptul ca in cadrul functiei sale practice, sociologia dreptului are si menirea de a elabora diferite prognoze asupra fenomenului juridic.
2. Rolul sociologiei juridice in domeniul jurisprudentei. Interventia sociologiei juridice in domeniul judiciar poate fi relevanta in principal sub doua forme: a expertizei sociologice si a interpretarii sociologice.
Expertiza sociologica. In ceea ce priveste interventia sociologiei juridice in domeniul judiciar, sub forma expertizei sociologice, constatam ca insasi legislatia din multe tari, inclusiv din Romania, o abiliteaza sa intervina. Astfel, in Codul de procedura civila, art. 201, se prevede faptul ca judecatorul, pentru a se clarifica asupra chestiunilor de fapt, „va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte”. Masurile de instructie astfel incredintate unui expert (specialist), in functie de gradul lor de elaborare, se numesc constatari, consultari sau expertize; insa, pentrua nu complica lucrurile inutil, in continuare vom desemna cele trei categorii de instrumente prin numele traditional de expertiza. Privita din aceasta perspectiva, expertiza sociologica nu este in intregime necunoscuta de dreptul nostru pozitiv. Spre exemplu, in procedura de divort, judecatorul are competenta de a ordona o ancheta sociala, cu scopul de a se edifica asupra deciziei pe care urmeaza sa o ia in ceea ce priveste apararea drepturilor copilului minor. Din pacate, in practica, aceasta ancheta, cu care sunt insarcinati de obicei asistentii sociali, de cele mai multe ori, se dovedeste a fi mai mult o ancheta de factura psihologica, decat una de natura sociologica, sau si mai grav, uneori se dovedeste a fi realizata formal, fara contact direct cu realitatile in care isi desfasoara viata familia respectiva. O consecinta a psihologismului anchetelor o reprezinta faptul ca pe baza acestora tribunalele, fara a mai tine seama de varsta, de sex, de alte considerente, sunt inclinate, in mare masura, sa atribuie ingrijirea copilului exclusiv mamei. Numai realizarea unor expertize fundamentate stiintific, atat in plan psihologic, cat si sociologic, se poate constitui intr-un instrument de mare valoare in luarea deciziilor judiciare, a hotararilor judecatoresti care impun efectuarea unor astfel de investigatii delicate.
Interpretarea sociologica. Alaturi de expertiza sociologica, o alta forma importanta prin care sociologia dreptului intervine in domeniul judiciar, o reprezinta interpretarea sociologica. Indeobste este unanim acceptat faptul ca interpretarea normelor de drept reprezinta un moment de cea mai mare importanta in procesul de realizare a dreptului. Fara a patrunde insa in problematica atat de complexa a interpretarii dreptului, vom face numai precizarea ca, alaturi de interpretarile gramaticala, sistematica, istorica, logica si teleologica, interpretari binecunoscute in aplicarea dreptului, un loc important trebuie sa-l ocupe si interpretarea sociologica. O astfel de interpretare a dreptului se impune cu necesitate datorita faptului ca niciodata legiuitorul nu poate sa prevada prin lege intreaga complexitate si dinamica a vietii sociale – „A prevedea totul – considera Portalis – este imposibil de atins. Nevoile societatii sunt atat de extinse incat este imposibil pentru legiuitor sa prevada totul”. Interpretarea sociologica nu reprezinta alceva decat „o mijlocire intre drept si realitatea vietii (intre drept si aequitas, cum spuneau romanii). Pentru acest motiv, interpretul va trebui sa explice norma in contextul social in care ea actioneaza” sau, altfel spus, interpretarea trebuie sa adapteze legea la realitatea sociala aflata in continua schimbare, la transformarile sociale care au avut loc. Subliniem faptul ca interpretarea sociologica a avut un foarte mare ecou in S.U.A. unde, pornind de la aceasta, s-a constituit renumita scoala cunoscuta sub numele de Sociological Jurisprudence (Holmes, Cardozzo, Pound), ale carei concluzii teoretice si-au tras seva din practica judiciara nord-americana.
Este interesant de constatat faptul ca interpretarea sociologica, asa cum se subliniaza in literatura de specialitate, pare sa joace un rol mai mare, in special in perioadele de tranzitie, atunci cand se afla in vigoare multe legi mostenite de la vechiul regim. In aceste perioade, in asteptarea unor reforme legislative radicale, se constata o permanenta si accentuata preocupare de adaptare a vechilor legi la exigentele noi ale unei societati aflate in schimbare rapida. Este concludenta in acest sens situatia in care s-a aflat Romania dupa evenimentele din decembrie 1989, situatie caracterizata printr-un anumit vid legislativ, prin aglomerarea parlamentului cu noi si noi legi si, nu in ultimul rand, prin greutatile ce le intampinau tribunalele in interpretarea si aplicarea multor legi ale vechiului regim.
Interpretarea sociologica a normelor de drept din perspectiva relatiilor sociale in schimbare poate si trebuie sa fie insotita de o interpretare din unghiul de vedere al sociologiei juridice teoretice, al tezelor, ideilor si conceptiilor formulate de aceasta cu privire la fenomenul juridic. Si in acest tip de interpretare, ca si in celelalte, demersul trebuie sa fie insotit de prudenta. Fara nici o indoiala, sociologia juridica, tot atat de bine ca istoria sau dreptul comparat, poate sa stea la baza argumentarii procurorului, avocatului sau judecatorului. Lucrul cel mai important aici il reprezinta insa construirea unei argumentari care sa se bazeze pe certitudini stiintifice ale sociologiei juridice. Numai o astfel de fundamentare va face ca argumentarea sa capete un caracter irefutabil.
Astfel, prin intermediul expertizei sociologice si al interpretarii normelor de drept, sociologia are posibilitatea sa-si realizeze o alta dimensiune importanta a functiei sale practice in domeniul jurisprudentei
3. Rolul sociologiei juridice in domeniul raporturilor contractuale. Daca in domeniul legiferarii si acela al jurisprudentei sociologia juridica si-a dovedit in buna masura aplicabilitatea sa practica, in sfera relatiilor contractuale realizarile sale sunt mult mai modeste, ceea ce nu inseamna insa ca interventia sa in acest domeniu ar fi lipsita de importanta. Daca initial aceste relatii au constituit obiectul de studiu al sociologiei industriale, care le-a privit ca raporturi sociale, fara sa-si puna problema specificitatii lor, iar ulterior al psihosociologiei, care le-a incadrat in sfera relatiilor publice, acum sociologia juridica vine sa le studieze in calitatea lor esentiala, aceea de raporturi juridice. Asa se face ca sociologia juridica „vede” in relatiile intreprinderii cu salariatii sai, ca de altfel si cele in care aceasta le stabileste cu clientii sai, in primul rand, raporturi juridice, raporturi sociale, ce se deruleaza dupa norme stabilite prin acordul de vointa al partilor, dar care in conditiile contractului legal incheiat capata forta obligatorie asemanatoare aceleia a legii.
In literatura de specialitate se considera ca sociologia dreptului poate sprijini intr-o mare masura partile contractante in procesul de luare a deciziei. Aceasta convingere se bazeaza pe capacitatea sociologiei juridice de a asigura fundamentarea psihosociologica a optiunilor partilor contractante in ceea ce priveste alegerea partenerilor, stabilirea continutului contractului, a clauzelor acestuia etc. Spre exemplu, in cazul realizarii unui contract de constituire a unei societati pe actiuni cu un numar restrans de actionari care se cunosc intre ei, sociologul poate aplica tehnicile sociometrice puse la punct de psihiatrul si sociologul american de origine romana, Jacob Levy Moreno, tehnici prin care vor fi scoase in evidenta relatiile socio-afective (de atractie, de indiferenta sau respingere) dintre acestia. Pe baza rezultatelor obtinute prin intermediul tehnicilor amintite se poate realiza estimarea sanselor teoretice de „supravietuire” a viitoarei societati si, in acelasi timp, se poate incerca realizarea unei structuri mai armonioase a grupului aflat in status nascendi. Dar, asa cum apreciaza J. Carbonnier, procedeul ar putea fi utilizat pe o scara si mai mare in domeniul dreptului urbanistic in vederea planificarii colectivitatilor rurale sau urbane, nu numai din punct de vedere economic, ecologic si arhitectural, ci si din perspectiva psihosociologiei juridice. Astfel, pornind de la ipoteza ca intr-o colectivitate umana se pot manifesta fenomene de pluralism juridic, administratia va trebui sa studieze compatibilitatea dintre indivizii, familiile sau grupurile care au conceptii de drept diferite. Aceste conceptii diferite asupra dreptului cu privire la proprietate, la casatorie sau divort se pot manifesta, fie intre grupuri ce apartin aceluiasi sistem de drept, fie intre familii si grupuri ce apartin unor sisteme de drept indepartate unul de altul, cum este cazul grupurilor de imigranti ce intra in contact cu comunitatile umane din tarile in care au ajuns. In astfel de conditii, proiectarea cartierelor, contractele asupra terenurilor de constructie, cele privind repartizarea locuintelor, se vor realiza tinand cont si de compatibilitatea juridica reciproca a familiilor si grupurilor sociale. Iata o modalitate prin care, cu sprijinul sociologiei juridice, se poate incerca realizarea unei armonii in comunitate, se pot aplana sau evita conflictele interfamiliale, intergrupale sau chiar interetnice.
Referindu-ne la o alta categorie de contracte, si anume la acelea care implica un credit, este indeobste cunoscut faptul ca solvabilitatea debitorului reprezinta preocuparea cea mai importanta a creditorului. Desigur, el poate sa faca apel la tehnicieni sau chiar firme specializate in acest domeniu pentru a evalua solvabilitatea debitorului dar, din pacate, si intr-un caz si in celalalt, operatiunea va fi realizata, de regula, dupa criterii economice. Practica in domeniu ne releva insa ca de multe ori, pentru buna executare a contractului, este mult mai importanta vointa de a plati decat capacitatea de plata. De aceea, astazi se vorbeste tot mai mult de necesitatea punerii la punct, in cadrul sociologiei juridice, a unor teste de fidelitate contractuala.
Tot cu privire la aplicatiile sociologiei juridice in domeniul raporturilor contractuale putem semnala si analiza litigiozitatii trecute pe care aceasta o poate realiza in scopul de a scoate in evidenta cauze ale neexecutarii contractelor, factori ce influenteaza acest fenomen, precum si tendinte ale evolutiei sale in trecut. Pe aceasta baza, cu precautiile de rigoare, pot fi realizate chiar unele prognoze cu privire la evolutia viitoare a litigiilor contractuale. Se pare ca putinele aplicatii ale sociologiei juridice in domeniul contractelor isi gasesc explicatia si in faptul ca ceea ce, fortand putin lucrurile, am putea numi sociologia teoretica a contractului, este inca departe de a fi surprins toate aspectele sociologice ale acestei institutii.
Orientarea unui numar tot mai mare de juristi si sociologi asupra variatelor si complexelor probleme ale dreptului ca „aspect al vietii sociale”, pune in evidenta, fara indoiala, rolul si importanta sociologiei juridice. Insa, sporirea prestigiului si a statutului sau in tabloul stiintelor sociale si in randul specialistilor din diferite domenii ale vietii sociale, implicati intr-o masura mai mare sau mai mica in proiectarea si desfasurarea vietii dreptului, depinde, in buna masura, de modul cum ea insasi va reusi sa-si duca la indeplinire numeroasele sarcini teoretice si empirice pe care si le-a asumat.
Bibliografie selectiva
1. Carbonnier, Jean, Sociologie juridique, Presses Universitaires de France, Paris, 1978.
2. Popa, Nicolae, Teoria generala a dreptului, Tipografia Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1992
3. Popescu, Sofia, Dreptul si prognoza sociala, in „Studii si Cercetari Juridice”, nr.2, 1974.
4. Popescu, Sofia, Sociologia juridica, Fascicola I, UNEX – A – Z – S.R.L., Bucuresti, 1992.
5. Ungureanu, Ion, Paradigme ale cunoasterii societatii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990.
6. Zamfir, Catalin, Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990
