EMITENT: ADUNAREA GENERALA A ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE
Preambul
Considerānd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii īn lume,
Considerānd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi īn care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvāntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai īnaltă aspiraţie a oamenilor,
Considerānd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă īmpotriva tiraniei şi asupririi,
Considerānd că este esenţial a se īncuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti īntre naţiuni,
Considerānd că īn Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor īn drepturile fundamentale ale omului, īn demnitatea şi īn valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărāt să favorizeze progresul social şi īmbunătăţirea condiţiilor de viaţă īn cadrul unei libertăţi mai mari,
Considerānd că statele membre s-au angajat să promoveze īn colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,
Considerānd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,
ADUNAREA GENERALĂ proclamă
prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, avānd această Declaraţie permanent īn minte, ca prin īnvăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atāt īn sānul popoarelor statelor membre, cāt şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.
ART. 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale īn demnitate şi īn drepturi. Ele sunt īnzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele īn spiritul fraternităţii.
ART. 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate īn prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte īmprejurări.
Īn afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.
ART. 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
ART. 4
Nimeni nu va fi ţinut īn sclavie, nici īn servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
ART. 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
ART. 6
Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
ART. 7
Toţi oamenii sunt egali īn faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală īmpotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi īmpotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
ART. 8
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente īmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.
ART. 9
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat īn mod arbitrar.
ART. 10
Orice persoană are dreptul īn deplină egalitate de a fi audiată īn mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărī fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări īn materie penală īndreptată īmpotriva sa.
ART. 11
1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pānă cānd vinovăţia sa va fi stabilită īn mod legal īn cursul unui proces public īn care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, īn momentul cānd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decāt aceea care era aplicabilă īn momentul cānd a fost săvārşit actul cu caracter penal.
ART. 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare īn viaţa sa personală, īn familia sa, īn domiciliul lui sau īn corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii īmpotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
ART. 13
1. Orice persoană are dreptul de a circula īn mod liber şi de a-şi alege reşedinţa īn interiorul graniţelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni īn ţara sa.
ART. 14
1. Īn caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil īn alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat īn caz de urmărire ce rezultă īn mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 15
1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit īn mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
ART. 16
1. Cu īncepere de la īmplinirea vārstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie īn ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a īntemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, īn decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi īncheiată decāt cu consimţămāntul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
ART. 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atāt singură, cāt şi īn asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit īn mod arbitrar de proprietatea sa.
ART. 18
Orice om are dreptul la libertatea gāndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau īmpreună cu alţii, atāt īn mod public, cāt şi privat, prin īnvăţătură, practici religioase, cult şi īndeplinirea riturilor.
ART. 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspāndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
ART. 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de īntrunire şi de asociere paşnică.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.
ART. 21
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc īn mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmānd o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.
ART. 22
Orice persoană, īn calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este īndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţināndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.
ART. 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea īmpotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atāt lui, cāt şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul de a īntemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
ART. 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
ART. 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzānd hrana, īmbrăcămintea, locuinţa, īngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare īn caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrāneţe sau īn celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, īn urma unor īmprejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi īn cadrul căsătorii sau īn afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.
ART. 26
1. Orice persoană are dreptul la īnvăţătură. Īnvăţămāntul trebuie să fie gratuit, cel puţin īn ceea ce priveşte īnvăţămāntul elementar şi general. Īnvăţămāntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Īnvăţămāntul tehnic şi profesional trebuie să fie la īndemāna tuturor, iar īnvăţămīntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Īnvăţămāntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi īntărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze īnţelegerea, toleranţa, prietenia īntre toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate īn alegerea felului de īnvăţămānt pentru copiii lor minori.
ART. 27
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte īn mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
ART. 28
Orice persoană are dreptul la o orānduire socială şi internaţională īn care drepturile şi libertăţile expuse īn prezenta Declaraţie pot fi pe deplin īnfăptuite.
ART. 29
1. Orice persoană are īndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai īn cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. Īn exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decāt numai īngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv īn scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale īntr-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi īn nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 30
Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicānd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvārşi vreun act īndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate īn prezenta Declaraţie.
LEGE Nr. 19 din 9 octombrie 1990
pentru aderarea Romāniei la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ĪN: MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 10 octombrie 1990
Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Romānia aderă la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984.
Această lege a fost adoptată de Senat īn şedinţa din 11 septembrie 1990.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BĪRLĂDEANU
Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor īn şedinţa din 25 septembrie 1990.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Īn temeiul art. 82, lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei,
promulgăm Legea pentru aderarea Romāniei la Convenţia īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante şi dispunem publicarea sa īn Monitorul Oficial al Romāniei.
PREŞEDINTELE ROMĀNIEI
ION ILIESCU
CONVENŢIE
īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante*)
*) Traducere.
Statele părţi la prezenta convenţie,
considerīnd că, īn conformitate cu principiile proclamate īn Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea drepturilor egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertăţii, al justiţiei şi al păcii īn lume,
recunoscīnd că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane,
avīnd īn vedere că statele sīnt obligate, īn virtutea cartei, īn special a art. 55, să īncurajeze respectul universal efectiv al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale,
ţinīnd seama de art. 5 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi de art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care, ambele, prevăd că nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
ţinīnd seama deopotrivă de Declaraţia asupra protecţiei tuturor persoanelor īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de adunarea generală la 9 decembrie 1975,
dorind să sporească eficacitatea luptei īmpotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante īn lumea īntreagă,
au convenit cele ce urmează:
Partea īntīi
ART. 1
1. Īn sensul prezentei convenţii, termenul tortură īnseamnă orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci cīnd o asemenea durere sau astfel de suferinţe sīnt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţămīntul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultīnd exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.
2. Acest articol nu aduce atingere nici unui instrument internaţional sau legi naţionale care conţine ori poate să conţină dispoziţii de mai largă cuprindere.
ART. 2
1. Fiecare stat parte ia măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficace pentru a īmpiedica săvīrşirea de acte de tortură pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa.
2. Nici o īmprejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura.
3. Ordinul unui superior sau al unei autorităţi publice nu poate fi invocat pentru a justifica tortura.
ART. 3
1. Nici un stat parte nu va expulza, nu va reīntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat īn care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.
2. Pentru a stabili dacă există asemenea motive, autorităţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de existenţa, īn statul vizat, a unui ansamblu de violări sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii.
ART. 4
1. Fiecare stat parte veghează ca toate actele de tortură să constituie infracţiuni īn raport cu dreptul său penal. Se va proceda tot astfel īn legătură cu tentativa de a săvīrşi tortura sau cu orice act, comis de orice persoană, care constituie complicitate sau participare la actul de tortură.
2. Fiecare stat parte consideră aceste infracţiuni ca fiind pasibile de pedepse corespunzătoare, dată fiind gravitatea lor.
ART. 5
1. Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a soluţiona infracţiunile vizate de art. 4, īn următoarele cazuri:
a) cīnd infracţiunea a fost comisă pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia acelui stat ori la bordul aeronavelor sau navelor īnmatriculate īn acel stat;
b) cīnd autorul bănuit al infracţiunii este un resortisant al acelui stat;
c) cīnd victima este un resortisant al acelui stat, iar acesta din urmă consideră că este oportun.
2. Fiecare stat parte ia, de asemenea, măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la acele infracţiuni, īn cazul cīnd autorul bănuit al acestora se găseşte pe oricare teritoriu de sub jurisdicţia sa şi de unde acel stat nu īl extrădează conform art. 8 către unul din statele vizate la paragraful 1 al prezentului articol.
3. Prezenta convenţie nu īnlătură nici o competenţă penală exercitată potrivit legilor naţionale.
ART. 6
1. Dacă apreciază că īmprejurările o justifică, după ce a examinat informaţiile de care dispune, fiecare stat parte pe teritoriul căruia se găseşte o persoană bănuită de a fi săvīrşit o infracţiune prevăzută la art. 4 asigură arestarea acestei persoane sau ia orice alte măsuri juridice necesare pentru a-i asigura prezenţa. Acest arest şi aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decīt pe perioada necesară declanşării urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.
2. Statul menţionat mai sus procedează imediat la o anchetă preliminară īn vederea stabilirii faptelor.
3. Orice persoană arestată īn aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol poate comunica imediat cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului a cărui cetăţenie o are sau, dacă este vorba de o persoană apatridă, cu reprezentantul statului unde acesta īşi are īn mod obişnuit reşedinţa.
4. Cīnd un stat a pus sub arest o persoană conform dispoziţiilor prezentului articol, el va anunţa imediat despre această măsură, precum şi despre īmprejurările care au justificat-o, statele vizate la paragraful 1 al art. 5. Statul care procedează la ancheta preliminară prevăzută de paragraful 2 al prezentului articol comunică de urgenţă concluziile sale acelor state şi le face cunoscut dacă īnţelege să-şi exercite competenţa.
ART. 7
1. Statul parte pe teritoriul sub a cărui jurisdicţie este descoperit autorul bănuit al unei infracţiuni vizate de art. 4, dacă nu-l extrădează pe acesta din urmă, supune cazul, īn situaţiile prevăzute de art. 5, autorităţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale.
2. Aceste autorităţi vor lua decizia īn aceleaşi condiţii ca pentru orice infracţiune de drept comun care are caracter grav potrivit dreptului acestui stat. Īn cazurile prevăzute la paragraful 2 al art. 5, regulile de probaţiune care se aplică urmăririi şi condamnării nu vor fi īn nici un caz mai puţin riguroase decīt cele care se aplică īn cazurile prevăzute la paragraful 1 al art. 5.
3. Orice persoană urmărită pentru vreuna din infracţiunile prevăzute la art. 4 beneficiază de garanţia unui tratament echitabil īn toate stadiile procedurii.
ART. 8
1. Infracţiunile prevăzute de art. 4 sīnt de plin drept cuprinse īn oricare tratat de extrădare īncheiat īntre state părţi. Statele părţi se angajează să cuprindă acele infracţiuni īn orice tratat de extrădare care s-ar īncheia īntre ele.
2. Dacă un stat parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare de către un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenţie ca reprezentīnd baza juridică a extrădării īn ceea ce priveşte acele infracţiuni. Extrădarea este subordonată celorlalte condiţii prevăzute de către dreptul statului solicitat.
3. Statele părţi care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc acele infracţiuni ca fiind cazuri de extrădare īntre ele īn condiţiile prevăzute de dreptul statului solicitat.
4. Īntre state părţi acele infracţiuni sīnt considerate, īn scopul extrădării, ca fiind comise atīt la locul săvīrşirii lor, cīt şi pe teritoriul sub jurisdicţia statelor obligate să-şi atribuie competenţa īn virtutea paragrafului 1 al art. 5.
ART. 9
1. Statele părţi īşi acordă asistenţa (cooperarea) judiciară reciprocă cea mai larg posibilă īn orice procedură penală referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 4, inclusiv īn ceea ce priveşte comunicarea tuturor elementelor de probă de care dispun şi care sīnt necesare procedurii.
2. Statele părţi īşi īndeplinesc obligaţiile care le revin potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, īn conformitate cu orice tratat de cooperare (asistenţă) judiciară care poate exista īntre ele.
ART. 10
1. Fiecare stat parte se va īngriji ca datele şi informaţiile referitoare la interdicţia torturii să facă parte integrantă din programul de instruire a personalului civil sau militar īnsărcinat cu aplicarea legilor, personalului medical, agenţilor autorităţii publice şi altor persoane care pot interveni īn paza, interogatoriul sau tratamentul oricărui individ reţinut, arestat sau īncarcerat sub orice formă.
2. Fiecare stat parte īşi include această interdicţie printre regulile sau restricţiile edictate īn ceea ce priveşte obligaţiile şi atribuţiile unor asemenea persoane.
ART. 11
Fiecare stat parte va exercita o supraveghere sistematică asupra regulilor, instrucţiunilor, metodelor şi practicilor interogatoriului şi asupra dispoziţiilor privind paza şi tratamentul persoanelor reţinute, arestate sau īncarcerate sub orice formă, pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa, īn scopul de a evita orice caz de tortură.
ART. 12
Fiecare stat parte veghează ca autorităţile competente să procedeze imediat la o anchetă imparţială ori de cīte ori există motive rezonabile să se creadă că un act de tortură a fost comis pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa.
ART. 13
Fiecare stat parte va asigura oricărei persoane care pretinde că a fost supusă torturii pe oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa dreptul de a face plīngere īn faţa autorităţilor competente ale acelui stat, care vor proceda imediat şi imparţial la examinarea cauzei sale.
Se vor lua măsuri pentru a asigura protecţia reclamantului şi a martorilor īmpotriva oricăror rele tratamente sau oricărei intimidări intervenite ca efect al plīngerii depuse sau al oricărei depoziţii date.
ART. 14
Fiecare stat parte garantează, īn sistemul său juridic, victimei unui act de tortură, dreptul de a obţine reparaţie şi de a fi indemnizată īn mod echitabil şi de o manieră adecvată, inclusiv mijloacele necesare pentru readaptarea sa cīt mai complet posibilă. Īn cazul decesului victimei ca urmare a unui act de tortură, avīnzii-cauză ai acesteia au dreptul la despăgubiri.
Prezentul articol nu exclude nici un drept la despăgubiri pe care l-ar putea avea victima sau orice altă persoană īn virtutea legilor naţionale.
ART. 15
Fiecare stat parte veghează ca nici o declaraţie care s-a stabilit că a fost obţinută prin tortură să nu poată fi invocată ca element de probă īn vreo procedură, dacă acest lucru nu este īndreptat chiar īmpotriva persoanei acuzate de tortură, cu scopul de a se stabili că declaraţia a fost făcută.
ART. 16
1. Fiecare stat parte se angajează să interzică, īn oricare teritoriu aflat sub jurisdicţia sa, orice alte acte cauzatoare de suferinţe sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante care nu sīnt acte de tortură īn sensul definit la art. 1, atunci cīnd asemenea acte sīnt săvīrşite de un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană acţionīnd cu titlu oficial sau la instigarea sa ori cu consimţămīntul său expres sau tacit. Īn mod special, obligaţiile enunţate la art. 10, 11, 12 şi 13 sīnt aplicabile ca urmare a īnlocuirii menţiunii torturii prin menţiunea altor forme de suferinţe sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează dispoziţiile nici unui alt instrument internaţional sau lege naţională care interzic pedepsele ori tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante ori care se referă la extrădare sau expulzare.
Partea a doua
ART. 17
1. Se instituie un Comitet contra torturii (denumit īn continuare comitet), ale cărui funcţii sīnt definite mai jos. Comitetul se compune din zece experţi de īnaltă moralitate şi care posedă o competenţă recunoscută īn domeniul drepturilor omului, care sīnt mandataţi cu titlu personal. Experţii sīnt aleşi de către statele părţi, ţinīndu-se seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de interesul pe care īl prezintă participarea la lucrările comitetului a unor persoane avīnd experienţă juridică.
2. Membrii comitetului sīnt aleşi prin vot secret de pe o listă de candidaţi desemnaţi de către statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat ales dintre resortisanţii săi. Statele părţi ţin cont de interesul care există de a desemna pe acei candidaţi care să fie īn acelaşi timp membri ai Comitetului drepturilor omului instituit īn temeiul Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi care să fie dispuşi a face parte din Comitetul contra torturii.
3. Membrii comitetului sīnt aleşi īn cursul reuniunilor bienale ale statelor părţi convocate de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi ale statelor părţi, sīnt aleşi membri ai comitetului candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi.
4. Prima alegere va avea loc cel mai tīrziu īn şase luni de la data intrării īn vigoare a prezentei convenţii. Cu cel puţin patru luni īnainte de data fiecărei alegeri, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite trimite o scrisoare statelor părţi pentru a le invita să-şi prezinte candidaturile īntr-un termen de trei luni. Secretarul general īntocmeşte o listă īn ordinea alfabetică a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, cu indicarea statelor părţi care i-au desemnat, şi o comunică statelor părţi.
5. Membrii comitetului sīnt aleşi pe o perioadă de patru ani. Ei sīnt reeligibili dacă sīnt propuşi din nou. Totuşi, mandatul a cinci dintre membrii aleşi cu ocazia primei alegeri va īnceta la capătul a doi ani; imediat după prima alegere, numele acestor cinci membri va fi tras la sorţi de către preşedintele reuniunii menţionate la paragraful 3 al prezentului articol.
6. Dacă un membru al comitetului decedează, este demis din funcţiile sale ori nu mai este īn măsură din orice alt motiv să se achite de atribuţiile sale īn comitet, statul parte care l-a desemnat numeşte dintre resortisanţii săi un alt expert care va funcţiona īn comitet restul perioadei de mandat rămas de exercitat, sub rezerva aprobării majorităţii statelor părţi. Această aprobare este considerată ca obţinută, cu condiţia ca jumătate din statele părţi sau mai mult să nu formuleze o opinie defavorabilă īntr-un termen de şase săptămīni socotite din momentul cīnd ele au fost informate de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite despre numirea propusă.
7. Statele părţi preiau īn sarcina lor cheltuielile membrilor comitetului, pentru perioada cīnd aceştia se achită de funcţiile lor īn comitet.
ART. 18
1. Comitetul īşi alege biroul pentru o perioadă de doi ani. Membrii biroului sīnt reeligibili.
2. Comitetul īşi stabileşte el īnsuşi regulamentul său interior; acesta trebuie, totuşi, să conţină mai ales următoarele dispoziţii:
a) cvorumul se compune din şase membri;
b) deciziile comitetului sīnt luate cu majoritatea membrilor prezenţi.
3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia comitetului personalul şi instalaţiile materiale care īi sīnt necesare pentru a se achita īn mod eficace de funcţiile care i-au fost īncredinţate īn virtutea prezentei convenţii.
4. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite convoacă membrii comitetului pentru prima reuniune. După prima sa reuniune, comitetul se reuneşte de fiecare dată conform celor prevăzute īn regulamentul său interior.
5. Statele părţi preiau īn sarcina lor cheltuielile ocazionate de ţinerea reuniunilor statelor părţi şi ale comitetului, inclusiv rambursarea la Organizaţia Naţiunilor Unite a oricăror cheltuieli cum sīnt cheltuielile de personal şi costul instalaţiilor materiale pe care organizaţia le-ar fi angajat conform paragrafului 3 din prezentul articol.
ART. 19
1. Statele părţi prezintă comitetului, prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte asupra măsurilor pe care le-au luat pentru a-şi īndeplini angajamentele asumate potrivit prezentei convenţii, īntr-un termen de un an calculat de la intrarea īn vigoare a convenţiei pentru statul parte interesat. Īn continuare, statele părţi prezintă rapoarte complementare, la fiecare patru ani, asupra tuturor noilor măsuri luate, precum şi orice alte rapoarte cerute de comitet.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite transmite rapoartele tuturor statelor părţi.
3. Fiecare raport va fi studiat de către comitet, care va putea face comentariile de ordin general asupra raportului pe care īl consideră adoptat şi care transmite acele comentarii statului parte īn cauză. Acest stat parte va putea să comunice ca răspuns comitetului toate observaţiile pe care le consideră utile.
4. Comitetul poate hotărī, dacă apreciază necesar, să reproducă, īn raportul anual pe care īl īntocmeşte conform art. 24, toate comentariile formulate de el īn virtutea paragrafului 3 al prezentului articol, īnsoţite de observaţiile primite pe această temă de la statul parte interesat. Dacă statul parte interesat o va cere, comitetul va putea să reproducă şi raportul prezentat īn conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.
ART. 20
1. Īn cazul īn care comitetul primeşte informaţii demne de crezut, care īi par să conţină indicaţii temeinice īn sensul că pe teritoriul unui stat parte se practică īn mod sistematic tortura, el va invita acel stat să coopereze īn examinarea informaţiilor şi, īn acest scop, să-i facă cunoscute observaţiile sale īn această privinţă.
2. Ţinīnd seama de toate observaţiile pe care le va prezenta eventual statul parte interesat, precum şi de orice alte informaţii pertinente de care dispune, comitetul poate, dacă apreciază că aceasta se justifică, să īnvestească pe unu sau mai mulţi membri ai săi cu sarcina de a proceda la o anchetă confidenţială şi de a-i face urgent un raport.
3. Dacă se efectuează o anchetă īn virtutea paragrafului 2 din prezentul articol, comitetul caută cooperarea statului parte interesat. De acord cu acest stat parte, ancheta poate comporta şi o vizită pe teritoriul acestuia.
4. După ce a examinat concluziile membrului sau membrilor, care i-au fost prezentate īn temeiul paragrafului 2 al prezentului articol, comitetul va transmite aceste concluzii statului parte interesat, īmpreună cu toate comentariile sau sugestiile pe care le apreciază necesare īn raport cu situaţia dată.
5. Toate lucrările comitetului despre care se face menţiune la paragrafele 1 - 4 ale prezentului articol sīnt confidenţiale şi, īn toate etapele lucrărilor, se vor depune eforturi pentru a se obţine cooperarea statului parte. După ce aceste lucrări referitoare la ancheta īntreprinsă īn virtutea paragrafului 2 vor fi īncheiate, comitetul va putea să hotărască, după consultări cu statul parte interesat, includerea unei relatări succinte asupra rezultatelor lucrărilor īn raportul anual pe care īl va īntocmi potrivit art. 24.
ART. 21
1. Fiecare stat parte la prezenta convenţie poate, īn virtutea prezentului articol, să declare īn orice moment că recunoaşte competenţa comitetului de a primi şi examina comunicări prin care un stat parte pretinde că un alt stat parte nu se achită de obligaţiile care īi incumbă din prezenta convenţie. Aceste comunicări nu pot fi primite şi examinate conform prezentului articol decīt dacă ele emană de la un stat parte care a făcut o declaraţie prin care recunoaşte, īn ceea ce īl priveşte, competenţa comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare referitoare la un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie. Īn privinţa comunicărilor primite īn virtutea prezentului articol, se aplică următoarea procedură:
a) Dacă un stat parte la prezenta convenţie apreciază că un alt stat, care este şi el parte la convenţie, nu aplică prevederile acesteia, poate, printr-o comunicare scrisă, să atragă atenţia acestui stat asupra chestiunii respective. Īntr-un termen de trei luni de la data primirii comunicării, statul destinatar va prezenta statului care i-a adresat comunicarea explicaţii sau orice alte declaraţii scrise elucidīnd problema, care vor trebui să cuprindă, pe cīt posibil şi util, indicaţii asupra regulilor de procedură şi a mijloacelor de recurs, fie deja utilizate, fie īn instanţă, fie īncă deschise;
b) Dacă, īn termen de şase luni de la data primirii comunicării iniţiale de către statul destinatar, chestiunea nu este soluţionată īn mod satisfăcător pentru cele două state părţi interesate, oricare dintre ele va avea dreptul să o supună comitetului, adresīndu-i acestuia o notificare, precum şi celuilalt stat interesat;
c) Comitetul nu va putea lua īn examinare o chestiune care īi este supusă īn virtutea prezentului articol decīt după ce s-a asigurat că toate căile interne de recurs disponibile au fost folosite şi epuizate, īn conformitate cu principiile de drept internaţional general recunoscute. Această regulă nu se aplică īn cazurile īn care procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile, nici īn cazurile īn care este puţin probabil că procedurile de recurs ar da satisfacţie persoanei care este victimă a violării prezentei convenţii;
d) Comunicările prevăzute de prezentul articol vor fi examinate de către comitet īn şedinţe īnchise;
e) Sub rezerva prevederilor alin. c), comitetul īşi pune bunele sale oficii la dispoziţia statelor părţi interesate, cu scopul de a se ajunge la o soluţie amiabilă a chestiunii, īntemeiată pe respectul obligaţiilor prevăzute de prezenta convenţie. Īn acest scop, comitetul poate, dacă apreciază oportun, sa stabilească o comisie de conciliere ad-hoc.
f) Īn orice chestiune care īi este supusă īn virtutea prezentului articol, comitetul poate să ceară statelor părţi interesate, vizate la alin. b), să-i furnizeze orice informaţie pertinentă;
g) Statele părţi interesate, vizate la alin. b), au dreptul de a fi reprezentate cu ocazia examinării chestiunii de către comitet şi de a prezenta observaţii verbal sau īn scris ori sub o formă sau alta;
h) Comitetul trebuie să prezinte un raport īn termen de 12 luni socotit din ziua cīnd a primit notificarea prevăzută de alin. b);
i) Dacă s-a putut găsi o soluţie conformă cu prevederile alin. e), comitetul se limitează, īn raportul său, la un scurt expozeu al faptelor şi al soluţiei la care s-a ajuns;
j) Dacă nu s-a putut găsi o soluţie conformă cu prevederile alin. e), comitetul se limitează, īn raportul său, la un scurt expozeu al faptelor; textul observaţiilor scrise şi procesul-verbal cuprinzīnd observaţiile orale prezentate de către statele părţi interesate vor fi anexate la raport.
Pentru fiecare caz, raportul se comunică statelor părţi interesate.
2. Dispoziţiile prezentului articol vor intra īn vigoare cīnd cinci state părţi la prezenta convenţie vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol. Această declaraţie va fi depusă de către statul parte secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care o va comunica īn copie celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi retrasă īn orice moment printr-o notificare adresată secretarului general. Această retragere nu aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise īn virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare a unui stat parte nu va fi primită īn virtutea prezentului articol după ce secretarul general va fi primit notificarea de retragere a declaraţiei, īn afară de cazul īn care statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie.
ART. 22
1. Orice stat parte la prezenta convenţie poate, īn temeiul prezentului articol, să declare īn orice moment că recunoaşte competenţa comitetului de a primi şi examina comunicări prezentate de către sau īn numele unor persoane particulare care ţin de jurisdicţia sa şi care pretind că sīnt victime ale unei violări, de către un stat parte, a dispoziţiilor convenţiei. Comitetul nu va primi nici o comunicare interesīnd un stat parte care nu a făcut o asemenea declaraţie.
2. Comitetul va declara inadmisibilă orice comunicare supusă īn virtutea prezentului articol care este anonimă sau cīnd el consideră că este un abuz de drept de a i se supune asemenea comunicări, sau că este incompatibilă cu dispoziţiile prezentei convenţii.
3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2, orice comunicare care este supusă comitetului īn virtutea prezentului articol va fi adusă de către acesta īn atenţia statului parte la prezenta convenţie care a făcut o declaraţie īn virtutea paragrafului 1 şi īn privinţa căruia se afirmă că ar fi violat vreuna din dispoziţiile convenţiei. Īn următoarele şase luni, acest stat supune īn scris comitetului explicaţii sau declaraţii lămurind chestiunea şi indicīnd, dacă este cazul, măsurile pe care le-ar putea lua pentru remedierea situaţiei.
4. Comitetul examinează comunicările primite īn virtutea prezentului articol, ţinīnd seama de toate informaţiile care i-au fost supuse de către sau īn numele persoanei particulare şi de către statul parte interesat.
5. Comitetul nu va putea examina nici o comunicare a unei persoane particulare, conform prezentului articol, fără să se asigure mai īntīi că:
a) aceeaşi chestiune nu a fost şi nu este īn curs de examinare īn faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare;
b) persoana particulară a epuizat toate căile de recurs interne disponibile; această regulă nu se aplică dacă procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile sau dacă este puţin probabil că ele ar da satisfacţie persoanei particulare care este victima unei violări a prezentei convenţii.
6. Comunicările prevăzute de prezentul articol vor fi examinate de către comitet īn şedinţe īnchise.
7. Comitetul aduce la cunoştinţă constatările sale statului parte interesat şi persoanei particulare.
8. Dispoziţiile prezentului articol vor intra īn vigoare cīnd cinci state părţi la prezenta convenţie vor fi făcut declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol. Această declaraţie va fi depusă de către statul parte secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care o va comunica īn copie celorlalte state părţi. O declaraţie poate fi retrasă īn orice moment printr-o notificare adresată secretarului general. Această retragere nu aduce atingere examinării oricărei chestiuni care face obiectul unei comunicări deja transmise īn virtutea prezentului articol; nici o altă comunicare supusă de către sau īn numele unei persoane particulare nu va fi primită īn virtutea prezentului articol după ce secretarul general va fi primit notificarea de retragere a declaraţiei, īn afară de cazul īn care statul parte interesat va fi făcut o nouă declaraţie.
ART. 23
Membrii comitetului şi membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi numiţi conform alin. e) al paragrafului 1 al art. 21 au dreptul la facilităţile, privilegiile şi imunităţile recunoscute experţilor aflaţi īn misiune īn contul Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel cum acestea sīnt enunţate īn secţiunile pertinente ale Convenţiei cu privire la privilegiile şi imunităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 24
Comitetul prezintă statelor părţi şi Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite un raport anual asupra activităţilor desfăşurate īn aplicarea prezentei convenţii.
Partea a treia
ART. 25
1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor.
2. Prezenta convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 26
Toate statele pot sa adere la prezenta convenţie. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 27
1. Prezenta convenţie va intra īn vigoare īn cea de-a treizecea zi după data depunerii la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau va adera după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau aderare, convenţia va intra īn vigoare īn cea de-a treizecea zi după data depunerii de către acest stat a instrumentelor sale de ratificare sau aderare.
ART. 28
1. Fiecare stat va putea, īn momentul cīnd va semna sau ratifica prezenta convenţie sau cīnd va adera la ea, să declare că nu recunoaşte competenţa acordată comitetului potrivit art. 20.
2. Fiecare stat parte care va fi formulat o rezervă conform prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol va putea īn orice moment să retragă această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 29
1. Orice stat parte la prezenta convenţie va putea propune un amendament şi depune propunerea sa secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor părţi, cerīndu-le să-i facă cunoscut dacă sīnt īn favoarea organizării unei conferinţe a statelor părţi īn vederea examinării propunerii şi a supunerii ei la vot. Dacă īn cele patru luni care urmează datei unei asemenea comunicări, cel puţin o treime din statele părţi se pronunţă īn favoarea ţinerii unei asemenea conferinţe, secretarul general va organiza conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi prezente şi votante la conferinţă va fi supus de secretarul general acceptării tuturor statelor părţi.
2. Un amendament adoptat potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra īn vigoare atunci cīnd două treimi din statele părţi la prezenta convenţie vor fi informat secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite că l-au acceptat conform procedurii prevăzute īn constituţiile lor.
3. Cīnd amendamentele vor intra īn vigoare, vor avea forţă obligatorie pentru statele părţi care le vor accepta, celelalte state părţi rămīnīnd legate prin dispoziţiile prezentei convenţii şi prin toate amendamentele anterioare pe care le vor fi acceptat.
ART. 30
1. Orice diferend īntre două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor, este supus arbitrajului la cererea uneia dintre ele. Dacă, īn cele şase luni care urmează datei cererii īn arbitraj, părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, depunīnd o cerere conformă cu statutul curţii.
2. Fiecare stat va putea, īn momentul īn care va semna sau ratifica prezenta convenţie sau va adera la ea, să declare că nu se consideră legat de dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol. Celelalte state părţi nu vor fi legate prin dispoziţiile de mai sus faţă de orice stat parte care va fi formulat o asemenea rezervă.
3. Orice stat parte care va fi formulat o rezervă īn conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol va putea īn orice moment să retragă această rezervă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 31
1. Un stat parte va putea să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea produce efecte după un an de la data cīnd notificarea a fost primită de către secretarul general.
2. O asemenea denunţare nu va elibera statul parte de obligaţiile care īi incumbă īn virtutea prezentei convenţii īn ceea ce priveşte orice act sau orice omisiune īnainte de data la care denunţarea va produce efecte; ea nu va putea īn nici un fel să īmpiedice continuarea examinării oricărei chestiuni cu care comitetul era deja sesizat la data la care denunţarea a produs efecte.
3. După data la care denunţarea de către un stat parte produce efecte, comitetul nu procedează la examinarea nici unei chestiuni noi privind acest stat.
ART. 32
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor care vor fi semnat prezenta convenţie sau la care vor fi aderat:
a) semnăturile, ratificările şi aderările primite īn aplicarea art. 25 şi 26;
b) data intrării īn vigoare a convenţiei īn aplicarea art. 27 şi data intrării īn vigoare a fiecărui amendament īn aplicarea art. 29;
c) denunţările primite īn aplicarea art. 31.
ART. 33
1. Prezenta convenţie, ale cărei texte īn limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sīnt īn mod egal autentice, va fi depusă la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va pune la dispoziţia tuturor statelor cīte o copie legalizată de pe prezenta convenţie.
*
Prezenta convenţie a fost adoptată prin consens de către Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1984.
