Legea ca vocabula era uzitata chiar inainte de aparitia codificarilor, in paralel cu cea de obicei (sau drept, dreptate). Unitare ca sens, cele doua cuvinte aveau etimologii diferite: cel dintai provine din latinescul lex, in vreme ce cel de-al doilea este slavon.
Abia in secolul al XVII-lea codurile de legi oficiale proprii tarilor romanesti. Problema inexistentei dreptului nu se poate pune (ubi societas, ibi ius !) caci este stiut ca inaintea legilor scrise apare obiceiul juridic. De altminteri documentele timpului atesta existenta unui ius valahicum dupa care se carmuiau raporturile sociale sau litigiile dintre oameni.
Nevoia codificarii – de tip bizantin – s-a impus dato-rita mai multor factori: social-politici, bisericesti, geografici si culturali.
Daca dreptul bizantin receptat prin pravile venea in conflict cu dreptul vechi nescris, acesta din urma avea prevalenta: ,,giudetul giudeca cateodata si impotriva pravilei, pentru acest obicei al locului . Lucrurile se fac dupre cum iaste obiceiul locului, macar de are fi impotriva pravilei … “.
Pentru Transilvania, situatia este mai complexa intrucat pe teritoriul voievodatului s-au aplicat in paralel mai multe sisteme de drept. De subliniat ca formele si fondul juridic ale dreptului obisnuielnic romanesc au fost aceleasi in toate provinciile locuite de romani.
Pana la adoptarea codurilor autohtone au fost folosite manualele de drept bizantin ca si culegerile de nomocanoane, care au influentat vechiul drept romanesc pana in secolul al XIX-lea.
Celor mai vechi legiuiri scrise, atat celor bisericesti propriu-zise cat si celor nomocanonice ori laice, sub influenta slava li s-au spus de catre romani pravile.
1. SINTAGMA ALFABETICA A LUI MATEI VLASTARES,
La textul original al Sintagmei, diferiti copisti, chiar romani, au mai adaugat si alte piese legislative, precum si comentarii. Manuscrise ale Sintagmei, atat in limba greaca, cat si in limba slava, se pastreaza si astazi in diferite biblioteci din tara noastra.
2. PRAVILA SFINTILOR APOSTOLI SI SFINTELOR SOBOARE SI ALTOR SFINTI PARINTI
Este un nomocanon alcatuit in greaca, tradus in slava si in romana; a circulat sub forma de manuscrise, care s-au pastrat la noi numai in limba slava si sunt cunoscute sub diferite nume dintre care mentionam:
3. FRAGMENTE DE PRAVILA IN LIMBA SLAVA
Sunt cunoscute mai multe manuscrise ale acestei culegeri. Pravila de la Academie poarta titlul de Nomocanon, adica „indreptator de lege”, cuprinzand pe scurt Pravilele ale Sfintilor Apostoli, ale Sfantului VASILE CEL MARE si ale Sfintelor Sinoade.
4. NOMOCANONUL LUI MANUIL MALAXOS
are ca autor pe notarul mitropoliei din Teba Boetiei si este alcatuit in anul 1561. Caracteristica manuscriselor acestui nomocanon consta in marea lor diversitate, chiar si a celor grecesti.
5. HEXABIBLUL LUI CONSTANTIN HARMENOPULOS ILOR, 1345
a fost alcatuit la 1345, la Tesalonic, de catre un judecator. Acest nomocanon s-a raspandit repede in intreg Imperiul Bizantin, fiind apoi tiparit la 1547, la Paris si Köln, pentru ca apoi la 1830 sa devina lege a statului grec. A fost tradus integral si in limba romana la inceputul secolulal XIX-lea.
6. Pravilele tiparite
Prima pravila tiparita in secolulal XVI-lea este Pravila de la Ieud (Maramures). Se considera ca a fost tiparita la Brasov de catre diaconul CORESI in anul 1563.
Secolul al XVII-lea se evidentiaza in mod cu totul aparte prin tiparirea marilor pravile romanesti, in principal laice. In 1640 este tiparita Pravila de la Govora (a fost tiparita in manastirea cu acelasi nume) sau Pravila cea Mica, o traducere in limba slavona realizata de MIHAIL MOXA (MOXALIE). Poarta denumirea de Dreptatoriu de lege. Este de fapt o legiuire bisericeasca; reglementeaza Spovedania si Impartasanie, Casatoria etc.
Iata si care sunt izvoarele juridice scrise ale materiei:
1. STATUTELE TARII FAGARASULUI, 1508
Codificarea cunoscuta sub acest nume a fost generata de rascoalele romanilor din teritoriul omonim (1503, 1508) si care intre altele au cerut expres dreptul de a codifica legile cutumiare. Redactate in limba latina, limba oficiala a cancelariei transilvane, ceea ce dovedeste faptul ca ele nu au fost necesare populatiei romanesti care isi cunostea dreptul cutumiar, ci pentru a fi folosite de dregatori. Cuprind intr-o forma nesistematizata diferite ramuri de drept (civil, penal, de procedura). Terminologia asemanatoare cu cea folosita in Tara Romaneasca denota caracterul unitar al vechiului drept roma-nesc.
2. TRIPARTITUL LUI WERBÖCZI, 1517
Opera a unui nobil maghiar. Tiparit la Viena, in anul 1517, este unul din raspunsurile nobilimii la rascoala lui Gheorghe DOJA († 1514), din care cauza s-a spus ca a fost scris cu „sange de iobag”. Este compus din trei parti, de unde ii vine si numele. Din punctul de vedere al dreptului romanesc este deosebit de importanta partea a treia, care cuprinde dreptul scris si obiceiurile din Transilvania. La 1553 acest monument juridic a fost supus unei modificari, realizate de profesorul de la Viena, Martin BODENARIUS, tripartitul devenind quadrupartit.
Marii feudali au avut tot interesul sa ii intarzie intrarea in vigoare intrucat prin Tripartit li se limitau prerogativele. De altfel, codul a fost considerat doar o simpla culegere cu caracter privat.
La 1619 se realizeaza prima codificare de drept procesual in Transilvania, opera a lui Gabriel BETHLEN: Iuridici procesus specimen.
3. CARTE ROMANEASCA DE INVATATURA, 1646
Titlul complet al legiuirii este Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudete. Rod al ambitiilor imperiale ale domnitorului moldovean VASILE LUPU (1634–1653), reprezinta cea dintai legiuire laica roma-neasca, pastrand insa un caracter religios datorat epocii (competenta instantelor eclesiastice de a judeca felurite pricini privitoare la familie, incriminarea penala a ereziilor si a vrajitoriei etc.). Dupa documentele pastrate, aplicarea ei s-a facut in foarte putine cazuri. Cu toate acestea este de remarcat raspandirea ei pe intreg teritoriul locuit de romani, aspect valabil si pentru IL.
Intre scaderile primelor doua legiuiri romanesti, IL si CR, mentionam ca ele sunt doar niste traduceri de legi straine. Din acest moment asistam, pana astazi, la eroarea adoptarii de legi nepotrivite.
4. INDREPTAREA LEGII, 1652
Titlul complet al legiuirii este Indireptarea legiei cu Dumnezeu care are toata judecata arhierésca si imparatésca de tóte vinele preotesti si mirenesti. Contemporan si rival al lui VASILE LUPU, MATEI BASARAB (1632–1654) – una dintre figurile cele mai impunatoare ale voievozilor romani, a tiparit inaintea omologului sau moldovean o pravila bisericeasca, insuficienta insa pentru reglementarea vietii societatii feudale romanesti: Pravila de la Govora, amintita supra. IL apare ca o replica la CR, insa trebuie remarcata fidelitatea cu care ii reproduce continutul: 1253 din cele 1254 de articole.
Spre deosebire de CR, IL are un caracter mult mai profund religios dat de prevederile sale care includ si reglementari tipice bisericesti; de aceea se mai numeste si Pravila cea Mare.
Dupa documentele ce ne-au parvenit, IL s-a in destul de putine cazuri. Insa circulatia ei lasa in umbra aplicarea.
Este demn de subliniat faptul ca pravila este inca partial in vigoare in legislatia bisericeasca ortodoxa prin anumite prevederi care de fapt reproduc canoane Bisericii Rasaritene.
5. CONSTITUTIILE APROBATE, 1653
CONSTITUTIILE COMPILATE, 1669
La 1653 dieta Transilvaniei edicteaza Approbatæ constitu-tiones regni Transilvaniæ et partium Hungariæ (legile adoptate intre 1540 si 1653).
Aceeasi dieta la 1669 edicteaza Compilatæ constitutiones regni Transilvaniæ et partium Hungariæ (legile adoptate intre 1653 si 1669).
6. DIPLOMA LEOPOLDINA, 1691
Data in 1691, consacra faptul ca legile ce guvernau principa-tul raman in vigoare si sub noua stapanire, austriaca, a Transilvaniei. Fireste, s-au introdus modificari in consonanta cu interesele habsburgice in ceea ce priveste organizarea politico-administrativa, introducandu-se institutii ca: guvernatorul (in locul principelui), Guberniul, Cancelaria aulica, Tezauriatul.
7. SOBORNICESCUL HRISOV, 1785
Edictat de Alexandru C. MAVROCORDAT, „este cel mai important act normativ intern pana la Codul Calimach. Cele doua parti ale textului tiparit au la baza doua anaforale de Sfat de obste (sobor, de unde denumirea de Sobornicescul hrisov). Organizeaza un nou regim al schimburilor si zalogirilor de mosii, cu o masura foarte importanta: interzicerea daniilor de la saraci la bogati si puternici” cu exceptia cazurilor in care se dovedea o legatura de rudenie. De asemenea, a reglementat „din nou […] statutul casatoriei robilor intre ei si cu oamenii liberi”. Se poate spune ca acest Hrisov ,,constituia o reforma a Domniei luminate in acord cu boierii reprezentati prin Sfatul de obste largit”.
8. PRAVILNICEASCA CONDICA, 1780
Opera a interesului reformator al domnitorului fanariot de origine greaca Alexandru IPSILANTI (1774–1782, 1796–1797, Tara Roma¬neas¬ca; 1786–1788, Moldova). In ea se amesteca obiceiul pamantului cu dispozitii bizantin.
Este o legiuire tipic feudala, dar se intrevad in cuprinsul ei si germenii noilor principii de drept si politologie care se vehiculau prin Europa, respectiv ideile lui MONTESQUIEU si BECCARIA. Legea insa este in principal de inspiratie cutumiara. Ea apara proprietatea feudala, reglementeaza in mod amanuntit dijma si claca.
Monopolurile senioriale se bucura de o atentie deosebita. Din punct de vedere al institutiei mostenirii, a consacrat principiul masculinitatii. Documentar s-a dovedit ca ea a fost aplicata doar in trei cazuri. Teoretic a ramas in vigoare pana in anul 1818, cand a fost abrogata de Codul Caragea.
9. LEGIUREA CARAGEA, 1818
,,Reinoieste mai pe larg procedeul lui IPSILANTI si amesteca dreptul bizantului si obiceiul pamantului”. ,,Este tot un cod general […] in care se juxtapun patru coduri specializate: civil, penal, procedura civila si procedura penala”.
Moment important al culturii juridice romanesti, tradeaza sfarsitul perioadei feudale. Alcatuita din elemente de drept bizantin, dar si din multe elemente de cutuma romaneasca. Luand exemplul Moldovei, domnitorul CARAGEA a dispus ca patru boieri „cu stiinta si praxis la ale pravilelor” sa se preocupe de intocmirea unei legiuiri cat mai bune pentru ca sa se faca cu desavarsita intregime si cu buna deslusire. Dintre acestia, doi au fost greci si doi romani. Dupa intocmire a fost citita cu atentie de domn, iar prin pitacul din 1817 s-a convocat sfatul tarii pentru a o analiza.
S-a tiparit atat in greceste, cat si in romaneste. A ramas in vigoare pana la 1865, cand a fost pus in vigoare Codul civil roman.
Legiuirea Caragea este o realizare deosebita pentru vocabularul juridic romanesc, intrucat s-au depus straduinte mari pentru o traducere cat mai exacta a textului grec in care a fost conceputa. Atat textul romanesc, cat si cel grecesc s-au pastrat in manuscrisele oficiale. Laconismul cu care trateaza anumite probleme reflecta intru totul mentalitatea vremii dar se poate explica si prin aceea ca in esenta lor acele chestiuni erau cunoscute.
10. CODUL CALIMACH, 1817
A fost pe nedrept calificat drept o ,,opera cu desavarsire bizantina, fara de amestec de obiceiuri juridice romane[sti]”. Aceasta opera legislativa a fost considerata a fi o traducere in limba greaca, cu toate ca s-a preluat numai sistematizarea Codului civil austriac din 1811.
Codul lui Calimach intra in vigoare la 1817, in Moldova, sub domnia lui Scarlat CALIMACH. A cunoscut o singura editie si aceea in limba greaca, straina deci in cea mai mare parte, atat impricinatilor, cat si judecatorilor. A fost in vigoare pana la 1865.
11. REGULAMENTUL ORGANIC, 1831–1832
Regulamentul Organic a fost conceput de catre boierimea autoh¬to¬na sub stricta supraveghere a ocupantului rus de la 1828–1834 (Pa¬vel KISELEFF, comandantul trupelor rusesti fusese direct implicat). Introdus in la un interval de un an in cele doua principate romanesti – Ta¬ra Romaneasca (1831), Moldova (1832) – a fost pana in 1859 o veritabila constitutie. Aceasta lege fundamentala ,,a contribuit la mo¬dernizarea si omogenizarea structurilor sociale, economice, admi¬nis¬tra¬tive si politice” incepute in decadele precedente.
