CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 ( Codul Muncii) reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.
Definiţia contractului individual de muncă pe care o găsim în art. 10 din Codul Muncii este: " contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei renumeraţii denumite salariu".
Încheind contractul de muncă,persoana dobândeşte calitatea de angajat,revenindu-i drepturile şi obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă şi în contractul individual de muncă. 1
Definiţia dată contractului individual de muncă este incompletă, revenindu-i doctrinei sarcina de a o completa pornind de la adevăratul său conţinut,adică de la elementele ce-l caracterizează. Definiţia trebuie să răspundă necesităţii de a evidenţia ceea ce este specific acestui contract şi care îl diferenţiază de oricare alt contract în care este vorba de prestarea unei munci ( contract de mandat, contract de prestări serviciu).
Elementele specifice contractului individual de muncă sunt:
încheierea lui se face în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă,în limba română;
obligativitatea încheierii contractului de muncă îi revine angajatorului ( "angajatorul este orice persoană fizică sau juridică ce poate,potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă" 2 ) ;
__________________________________________________________
1 - Gh. Filip şi col. - "Dreptul Muncii " , vol. I, Ed. "Junimea", Iaşi, 2005,pag.136
2 - art.14 (1) Codul Muncii 2003
prestarea unei anumite munci, precum şi retribuirea muncii prestate potrivit legii şi concilierii părţilor
încheierea contractului de muncă pe durată nedeterminată, şi prin excepţie pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege 3 ;
raporturile de subordonare juridică dintre angajat şi angajator. 4
Pe baza elementele mai sus prezentate, putem defini contractul individual de muncă ca fiind aceea convenţie scrisă, prin care o persoană fizică,în realizarea dreptului la muncă, se obligă să pună la dispoziţia celeilalte părţi contractante forţa sa de muncă, pentru a presta o anumită activitate în cadrul unei anumite meserii, funcţii sau specialităţi, într-o anumită localitate sau rază teritorială şi să respecte disciplina muncii, iar angajatorul, la rândul său, se obligă să asigure condiţiile necesare protecţiei vieţii şi sănătăţii şi să retribuie munca prestată în raport cu prevederile legale şi potrivit negocierii părţilor.5
