CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV - NOTIUNEA SI ROLUL ACETEI INTITUTII JURIDICE IN APARAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI SI CETATEANULUI




Pentru a defini notiunea de este necesara precizarea etimologica a cuvantului . Se stie ca acest cuvant, vine din cuvantul francez care la randul sau se trage din latinescul contentiosul -certaret, adjectivul substantivului adica disputa, conflict,confruntatre.
'etimologic vorbind contenciosul administrativ nu ar fi, prin urmare, altceva decat totalitatea mijloacelor juridice puse la dispozitia cetatenilor pentru a putea lupta in, derea resilirii ordinii de drept tulburate prin actele juridice si faptele materiale ale organelor administratiei de stat, internite in aplicarea legilor si in funcsionarea serviciilor publice.
Transpusa in practica juridica, notiunea de a primit un numar de acceptiuni specifice, chemate sa raspunda nevoii de a desemna pe cale conctionala anumite categorii de realitati interesand doctrina si practica dreptului administrativ.
Aceste acceptiuni pot fi grupate in doua tipuri principale de definitii.
Un prim asemenea tip este cel care considera contenciosul administrativ ca , avand un obiect specific, in timp ce un al doilea tip de in contenciosul administrativ deosebite prin natura lor de alte litigii.
In sensul primului tip de definitii, contenciosul administrativ ar fi, potrivit carora sunt solutionate de organele competente ale statului litigiile juridice care pun in cauza acte ale administratiei de stat.
In sensul celui de-al doilea tip de definitii, notiunea de contencios administrativ ar desemna nascute cu ocazia exercitarii activitatii executi in masura in care pun in cauza acte ale autoritatilor de stat competente sa o indeplineasca.1
Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat asigura un echilibru si un control intre cele trei puteri:legislativa, executiva si judecatoreasca.
Aceste trei puteri colaboreaza si se controleaza reciproc pentru buna functionare a statului. Colaborarea si controlul autoritatilor judecatoresti (care exercita puterea judecatoreasca) la asigurarea aplicarii corecte a legii de catre autoritatile administratiei publice este una din conditiile necesare pentru intarirea ordinii de drept.
Acest control, efectuat fie de instantele speciale jurisdictionale, fie de instantele judecatoresti de drept comun, cu ocazia solutionarii litigiilor generate de activitatea autoritatilor administratiei publice sau de functionarea acestora, poarta denumirea de contencios administrativ.
Notiunea de contencios administrativ are 'o sfera mai larga sau mai restransa, dupa cum cuprinde totalitatea litigiilor dintre administratia publica si cei administrati sau numai o parte dintre acestea si anume cele care se solutioneaza de anumite instante judecatoresti, potrivit unor reglementari juridfice si unor principii de drept public. Atat in conceptia generala, cat si in cea restransa, notiunea contenciosului administrativ are un sens material si unul frmal, organic.
Sensul material priste litigiile juridice pe care le cuprind e si regimul juridic care li se aplica in rezolvare (dreptul comun sau rergimul juridic administrativ). Sensul formal(organizatoric) se refera al organele de jurisdictie care sunt competente sa solutioneze respectile litigii. Acest din urma sens sta la baza Legii nr.29/1990 rpivind contenciosul administrativ.2
In unele tari occidentale(Italia, Franta, Belgia s.a.) controlul jurisdictional asupra actelor administrati este dat in competenta asa-numitelor , iar in tari ca Anglia, Norgia, Danemarca, acesta este dat in competenta instantelor de drept comun.
In Romania, activitatea de contencios administrativ nr.29/1990, astfel cum a fost miodificata prin Legea nr.59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, la tribunale judetene si al municipiului bucuresti, la Curtile de Apel si la Curtea Suprema de Justitie - organe ce fac parte din sistemul organelor puterii judecatoresti.
'Din punct de dere al litigiilor ce formeaza obiectul judecatii, functionarea jurisdictionala se imparte in doua ramuri :
a) contenciosul de drept administrativ - alcatuit din totalitatea litigiilor de competenta organelor judecatoresti propriu-zise de natura civilo-comerciala si penala;



****************************
1.Tudor Draganu, 'introducere in teoria si practica statului de drept',ed.Dacia,Cluj-Napoca,.168-l69.
2 Alexandru Negoita, Legea contenciosului administrativ,Revista 'Dreptul' nr,6/1991
3G.C.Raricescu, 'Contencios administrativ roman',bucuresti,1936,.79-80
b) contencios administrativ - compus din totalitatea litigiilor de naura administrativa, dupa sistemul de drept pozitiv adoptat in dirse state.'3
Pentru definirea complet a notiunii de contencios administrativ se desprind cateva elemente esentiale.

In primul rand, se poate afirma ca activitatea desfasurata de instantele de contencios administrativ este de a solutiona cu putere de adevar legal, un conflict juridic, in care cel putin una din parti este un serviciu public administrativ.
In al doilea rand, organele care infaptuiesc aceasta activitate, special create, fac parte din sistemul organelor judecatoresti.
In al treilea rand, obiectul de contencios administrativ il constituie:
a) anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate;
b) obligarea autoritatii administrati la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege;
c) repararea ubei ce i-a fost cauzata prin emitere actului administrativ de autoritate, ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Astfel, prin contencios adminstrativ, se intelege activitatea de solutionare, cu putere de adevar legal, de catre instantele de contencios administrativ competente, potrvit legii, a conflictelor juridice in care cel putin una din parti este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut dde lege. In doctrina romaneasca interbelica, notiunea de contencios administrativ este utilizata fie intr-un sens larg, materia, evocand totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (indiferent cine solutioneaza litigiul, un organ judecatoresc sau un organ administrativ), fie intr-un sens strict, evocand litigiile solutionate numai de instantele judecatoresti.
Profesorul Constantin Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind 'totalitatea litigiilor nascute intre particulari si administratiunile publice cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si in care sunt puse in cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinand dreptului public.'
Pentru intelegerea corecta a notiunii de contencios administrativ sunt necesare unele precizari:
- Sunt de competenta instantelor judecatoresti de cotencios administrativ (in cadrul sectiilor de contencios administrativ ale tribunalelor judetene si al municipiului Bucuresti, ale Curtii de Apel si Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie), litigiile prevazute de art.1 din Legea contenciosului adiministrativ nr.29/1990, potivit carora, 'orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata in drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrati de a-i rezolva cererea referitoare la un drpt recunoscut de lege, se poate adresa intantei judecatoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea ubei ce i-a fost cauzata 5. La acestea si prederile art.48(1) si 122(4) din Constitutia Romaniei de la 21 noiembrie 1991. Astfel, art.48(1) privind 'Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, prede: 'persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea ubei'' iar art, 122(4) prede ca 'prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului in cazul in care considera actul ilegal. '6
- Sunt de competenta instantelor de drept comun, litigiile date in competenta lor prin legi speciale(conform Legii nr. 29/1990).
- Sunt de competenta unor organe de jurisdictie speciala care functioneaza in acdrul unor organe ale administratiei publice, litigiile date prin lege, in competenta acestor organe (cazul organelor jurisdictionale din sistemul Curtii de Conturi, a M.Ap.N. si M.I.).
- 'Trecerea activitatii de contencios administrativ in competenta instantelor judecatoresti specializate si a celor de drept comun, precum si a jurisdictiilor speciale administrati nu se poate realiza decat numai printr-o lege organica'7. De aici rezulta rolul acestei institutii juridice in apararea drepturilor fundamentale ale omului si cetateanului.