Conditiile extradarii - conditii privind urmarirea penala sau executarea pedepsei
In art. 4 din Legea nr.296/2001 privind extradarea se dispune ca sunt supuse extradarii persoanele caror predare este solicitata de un alt stat in care sunt urmarite penal sau sunt trimse in judecata pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse penale.
a)Infractiunea pentru care se cere extradarea sa nu fie dintre acelea pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Procesul penal este caracterizat prin oficialitate, in sensul ca organele judiciare, din momentul in care sunt informate oricum de savarsirea unei infractiuni, sunt obligate sa puna in miscare din oficiu mecanismele procesuale, nefiind nevoie de aprecierea sau consimtamantul persoanei vatamate.
Dar, de la principiul oficialitatii, legea a instituit si o serie de exceptii, astfel ca in unele cazuri pentru a se putea realize tragerea la raspundere penala a infractorilor este nevoie de manifestarea de vointa a persoanei vatamate, concretizata in formularea unei plangeri prealabile.
Ratiunile pentru care s-a lasat la dispozitia persoanei vatamate posibilitatea de a porni procesul penal se intemeiaza in anumite cazuri pe gradul redus de pericol social pe care il prezinta unele dintre aceste fapte. Dar nu intodeauna acesta este motivul pentru care se lasa la aprecierea persoanei vatamate dreptul de a porni procesul penal. In alte cazuri, desi infractiunea prezinta un grad destul de ridicat de pericol social, decizia pornirii procesului penal implica o apreciere personala, subiectiva a victimei ( de exemplu: violul, prevazut in art. 197 alin.1), aceasta fiind singura in drept de a decide daca este bine sa intervina tragerea la raspundere penala, tinand cont si de publicitatea pe care o genereaza un astfel de proces.
In literatura de specialitate se considera ca plangerea prealabila are o dubla natura juridica, ea infatisandu-se pe planul dreptului penal ca o conditie de pedepsibilitate, fiind necesara in vederea tragerii la raspundere penala a infractorului, iar pe planul dreptului procesual penal ca o conditie procedibilitate, lipsa ei fiind potrivit art. 10 lit. f C. pr. pen. o cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
Avand in vedere aceste considerente, s-a apreciat ca extradarea nu se poate acorda in cazul in care persoana a carei extradare se solicita este urmarita sau condamnata pentru savarsirea unei infractiuni de acest fel.
Legea anterioara nr. 296/2001, legiuitorul a avut in aceasta problema o viziune putin diferita de cea anterioara, specificand, ca extradarea nu se va acorda daca actiunea penala se pune in miscare potrivit legislatiilor ambelor state numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii.
Deci noua lege lasa deschisa posibilitatea acordarii extradarii si in cazurile in care infractiunea care face obiect al cererii de extradare este dintre acelea care se urmaresc la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in masura in care conditiile de procedura sunt indeplinite.
Nu este suficient deci, ca numai una dintre legi sa prevada conditia referitoare la plangerea prealabila, ci ea trebuie sa existe in legislatiile ambelor state, pentru a fi considerata o piedica in calea extradarii.
b) Sa nu fi intervenit potrivit legii penale romane ori potrivit legii penale a statului strain o cauza care inlatura raspunderea penala ori consecintele condamnarii.
Savarsirea unei infractiuni duce la nasterea unui conflict intre societate si autorul infractiunii. Rezolvarea conflictului cade in sarcina organelor judiciare care au obligatia de a trage la raspundere penala pe autorul infractiunii.
Exista insa si situatii in care tragerea la raspundere penala a infractorului nu mai poate fi realizata, deoarece a intervenit o cauza care inlatura raspunderea penala.
Astfel, de la savarsirea infactiunii si pana la identificarea si prinderea infactorului, trece un interval prea mare de timp, intervine prescriptia raspunderii penala. Inlaturarea reaspunderii penale poate avea loc si printr-o interventie a legiuitorului, determinata de anumite considerente de politica penala.
Cauzele care inlatura raspunderea penala au fost definite ca stari, situatii, imprejurarii posterioare savarsirii infractiunii, reglementate de lege, in prezenta carora se stinge dreptul statului de a aplica o sanctiune infactorului si abligatia acestuia de a executa acea sanctiune.
Deoarece incidenta acestor fapte duce la stingerea raportului juridic de conflict penal, nici extradarea nu mai poate avea loc.
In Legea nr. 296/2001 exista de altfel dispozitii conform carora extradarea nu se va acorda daca a operat prescriptia actiunii penale sau pescriptia pedepsei ori infractiunea a fost amnistiata sau a avut loc gratierea persoanei extradabile.
Prescriptia reaspunderii penale inseamna stingerea raportului jutidic de conflict, nascut prin savarsirea unei infractiuni, ca urmare a nerealizarii lui in termenul pevazut de lege.
Prin prescriptie inceteaza dreptul statului de a mai trage la raspundere faptuitorul si obligatia acestuia de a suporta consecintele savarsirii infactiunii.
In principiu toate infactiunile sunt prescriptibile. De la aceasta regula exista o singura exceptie – instituita de art. 122 alin.2 C. pen. care declara ca imprescriptibile infactiunile catra pacii si omenirii. In consecinta, pentru aceste infactiuni, extradarea poate fi oricand ceruta si acordata, neputandu-se invoca prescriptia raspunderii penale sau executarii pedepsei.
Admiterea prescriptiei se justifica prin considerente social-politice si de politica penala. Trecerea unui interval mare de timp intre savarsirea infactiunii si tragerea la raspundere penala devine neconforma cu scopurile denaturarii probelor, iar condamnarea apare in acest context ca indoielnica. In aceste conditii nu se mai realizeaza nici preventiunea generala.
Prescriptia raspunderii penalepoate fi insa intrarupta prin exercitarea fata de infractor a unor acte ce au ca scop tragerea la raspundere penala.
Intreruperea raspunderii penale se produce prin indeplinirea oracrui act care conform legii trebuie comunicat invinuitorului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.
Prin intraruperea prescriptiei se opreste curgerea termenului si se anuleaza toata perioada de timp cursa pana la indeplinirea actului de procedura.
Instantele judecatoresti au avut ocazia de a se pronunta asupra problemei privind prescriptia raspunderiipenale, in procesul privind extradarea. Astfel, Curtea de Apel Bucuresti solicitata sa se pronunte asupra apeluilui declara de catre inculpate, cetatean turc impotriva sentintei prin care tribunalul a admis alta cauza legala care inlatura respunderea penala sau consecintele condamnarii.
Conform Legii nr. 4/1971 in viguare la acel moment, axtradarea nu putea fi admisa fapta pentru care se cere luarea acestei masuri care potrivit legii statului solicitant ori legii penale romane, prescisa sau amnistiata sau exista o alta cauza legala care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii;
Codul penal german prevedea pentru aceasta infactiune potrivit art.312 C. pen. pedeapsa inchisorii de la 2 si 15 ani, termenul de prescriptie fiind de 20 ani;
Codul penal roman prevedea pentru aceasta infractiune potrivit art. 312 C. pen. pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani, termenul de prescriptie fiind potrivit art. 122 lit. d, de 5 ani ( ulterior, acest articol a fost modificat si completat prin Legea nr. 140/1996, marindu-se limitele pedepsei de la 3 -l5 ani, termenul de prescriptie pentru aceasta infractiune este de 10 ani);
Tinand cont ca fapta a fost savarsita de catre inclulpat in anul 1986, si ca nu s-a facut dovada intreruperii cursului prescriptiei prin indeplinirea vreunui act procesual, s-a considerat ca a operat prescriptia, iar extradarea nu mai poate fi acordata, astfel incat Curtea de Apel a adimis apelul inculpatului (Decizia nr.206/1996).
O alta cauza care inlatura raspunderea penala este amnistia.
Aministia este un act de clementa al legiuitorului, care din considerente de politica penala, inlatura raspunderea penala pentru anumite infractiuni comise pana in momentul aparitiei legii de amnistie. Ea nu inlatura caracterul penal al faptei ci doar consecinta savarsirii unei infractiuni constand in aplicarea si executarea pedepsei.
Interventia amnistiei duce la imposibilitatea acordarii extradarii daca pentru fapta amnistiata competenta de urmarire revine statului solicitat, potrivit legii acestuia.
Nu se va efectua extradarea nici in cazul in care persoana reclamata a fost gratiata. Gratierea este o masura de clement prin care se inlatura executarea de catre condamnat a pedepsei in toatal sau in parte ori se comuta pedeapsa aplicata intr-una mai usoara.
Conform art. 23 din Legea nr.296/2001 cererea de extradare devine inoperanta, daca persoana reclamanta a fost gratiata de statul solicitant, chiar in masura in care celelalte conditii ale extradarii ar fi indeplinite.
In cazul gratirii persoanei reclamante de catre statul solicitant, dispar chiar motivele care stau la baza cererii de extradare. De aceea continuarea extradarii in acest caz, ar aparea ca nejustificata.
