Conditii privind cererea de extradare
Conditii privind cererea de extradare
Actul prin care un stat solicita unui alt stat extradarea unei persone aflata pe teritoriul acestuia din urma, se numeste cerere de extradare.
Totodata unei cereri de extradare este actul in baza caruia statul solicitant acorda extradarea .
Formularea unei cereri de extradare trebuie sa se conformeze anumitor conditii. Astfel cererea de extradare se face in scris, iar in scopul dovedirii datelor de care depinde regulariatatea cererii, se vor anexa la aceasta o serie de acte.
Conform Conventiei Europene de Extradare si totodata conform Legii nr.296/2001, aceste acte sunt urmatoarele:
a) originalul sau copia autentificata fie de pe hotararea de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare, sau de pe orice alt avand putere legala, eliberat in formele prescrise de legea partii solicitante.
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea, data si locul savarsirii lor, calificarea lor legala si referirile la dispozitiile legale ce le sunt aplicabile. Acestea se vor indica in modul cel mai exact posibil.
c) o copie de pe dispozitiile legale aplicabile, sau daca acestea nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai precis posibile ale persoanei reclamante si orice alte informatii de natura a determina identitatea si nationalitatea sa.
Pe langa acestea, Legea nr. 296/2001 prevede si necesitatea unor acte din care sa rezulte date privind durata pedepsei neexecutate, daca cererea de extradare priveste o persoana condamnata care a executat numai partial pedeapsa.
In cazul in care datele comunicate de statul solicitant nu sunt suficiente pentru ca partea solicitata sa poata lua o hotarare, se va aputea acorda un termen in cadrul caruia sa se proceseze la completarea lipsurilor.
Necompletarea lipsurilor in intervalul prevazut poate aduce la revocarea de catre statul solicitat a masurilor luate anterior.
Indeplinirea conditiilor de forma nu poate duce la concluzia admiterii sale, fiind necesara si indeplinirea conditiilor de fond. Este vorba de obligatia statului solicitat de a-l aresta pe faptuitor pentru a nu se sustrage pedepsei, de a se comunica locul predarii faptuitorului care urmeaza sa fie extradat si de obligatia statului solicitant de a comunica statului solicitat informatii privind finalizarea procesului penal in care a fost implicat cel extradat.
5)Principiul specialitatii
Efectele extradarii sunt circumscrise de principiul specialitatii. Acest principiu este o importanta garantie, asigurand respectarea conditiilor in care a fost dispusa extradarea.
Potrivit principiului specialitatii, persoana extradata nu poate fi judecata sau condamnata pentru o alta infractiune savarsita anterior remiterii sale si care nu a facut obiectul cererii de extradare fara acordul statului care a dispus extradarea.
Ratiunile care au stat la baza includerii principiului specialitatii printre conditiile extradarii constau in evitarea posibilitatii ca statele sa obtina extradarea pentru o anumita infactiune, iar apoi sa judece persoana si pentru o alta infractiune savarsita anterior remiterii si care nu a facut obiectul cererii de extradare. Persoana extradata poate fi judecata sau condamnata pentru o alta infractiune anterioara extradarii numai daca se obtine acordul statului soliciat.
Art.51 din Legea nr.296/2001 face aplicarea principiului specialitatii, aratand ca persoana extradata nu poate fi urmarita sau judecata ori duspusa la executarea unei pedepse sau a oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale pentru orice fapt anterior predarii care nu a facut obiectul cererii de extradare. Totusi urmarirea sau extradarea sau judecata va fi posibila si pentru o fapta anterioara remiterii, deca exista acordul prealabil al statului roman, ori daca persoana extradata nu a parasit teritoriul statului solicitant in termen de 45 de zile de la sfarsitul preocesului sau executarea pedepsei desi a avut aceasta posibiliatate sau daca la parasit, a revenit ulterior.
Instantele judecatoresti din Romania au avut posibiliatatea sa se pronunte asupra unor cereri prin care staul solicitant strain a cerut acordul statului roman pentru judecarea unor infractiuni comise anterior extradarii.
Astfel, Tribunalul Timis fiind sesizat cu o cerere de extradare, a constatat prin incheierea nr.416/1997 ca sunt indeplinite conditiile legale pentru extradarea cetateanului francez B.K., pe care a rezolvat-o favorabil. Ulterior remiterii persoanei catre statul francez se constata comiterea de catre acesta si a altor infractiuni savarsite in alta modalitate decat cea pentru care a fost acordata extradarea.
Pentru a putea judeca persoana extradata si cu privire la aceste infractiuni, autoritatile franceze aveau nevoie de acordul statului roman. De aceea, statul francez a solicitat instanta romana cu o cerere de extindere a extradarii.
Tribunalul Timis a rezolvat cererea avand in vedere dispozitiile Conventiei franco- romane si ale Legii nr.4/1971, in vigoare la acel moment (art.7 alin.1, care se refera la principiul specificitatii). Instanta a admis cererea statului francez prin incheirea 800/PI/1998.
