Legea procesual penala in vigoare nu stabileste virsta minima potrivit careia minorii pot fi ascultati ca martori. Minorii sub 14 ani nu poarta raspundere penala pentru marturii minciunoase, insa inainte de a fi ascultati asupra problemelor de fond a cauzei, intr-o forma accesibila vor fi avizati asupra necesitatii de a depune marturii numai despre ceea ce le este cunoscut.
Modul de citare si audiere a martorului minor se efectueaza in conditiile prevazute in art. 105, 109 si 478-480, care se aplica in mod corespunzator.
Martorului minor inainte de inceperea audierii i se explica drepturile si obligatiile prevazute in art.90, inclusiv de a face declaratii veridice. Martorul minor nu depune juramant.
La audierea martorului minor participa reprezentantul lui legal precum si, dupa caz, reprezentantul lui conform prevederilor art.91 si 92 CPP.
Chemarea martorului minor, care nu se afla in stare de arest, la organul de urmarire penala sau in instanta judecatoreasca se face prin parintii acestuia sau prin alti reprezentanti legali, iar in cazul in care minorul se gaseste intr-o institutie speciala pentru minori, prin administratia acestei institutii.
Audierea martorului minor se efectueaza in conditiile art.104 si nu poate dura mai mult de 2 ore fara intrerupere, iar in total nu poate depasi 4 ore pe zi.
La audierea martorului minor, participarea aparatorului si a pedagogului sau psihologului este obligatorie.
Pedagogul sau psihologul este in drept, cu consimtamintul organului de urmarire penala, sa puna intrebari minorului, iar la sfirsitul audierii, sa ia cunostinta de procesul-verbal sau, dupa caz, de declaratiile scrise ale minorului si sa faca observatii in scris referitor la plenitudinea si corectitudinea inscrierii lor. Aceste drepturi sint explicate pedagogului sau psihologului inainte de inceperea audierii minorului, despre ce se face mentiune in procesul-verbal respectiv.
Participarea reprezentantului legal al martorului minor in procesul penal este obligatorie, cu exceptia prevazuta de lege.
Tactica ascultarii minorilor, va fi stabilita in functie de nivelul lor de dezvoltare, de capacitatile perceptive si de intelegere a faptelor si evenimentelor la care au asistat. Astfel, la virsta de 7-10 ani copiilor le este caracteristica o dezvoltare prihica mai intensiva, o crestere accentuata sporita a potentialului perceptiv si de cunoastere. Datorita noilor cunostinte lingvistice acumulate, creste mult capacitatea de redare a relitatii inconjuratoare, primele elemente ale gindirii abstracte.
Reusita audierii martorilor din aceasta categorie de minori depinde in mare masura de gradul de pregatire si ordinea in care ea se desfasoara. Este indicat ca ascultarea sa fie efectuata la scoala sau in alte locuri bine cunoscute minorilor si fireste cu participarea pedagogului din institutia respectiva. Accentul se va pune pe relatarea libera a faptelor cunoscute martorului. La precizarea depozitiilor prin intermediul intrebarilor se va proceda doar in situatiile in care aceasta se impune in mod deosebit. Deoarece copiii la aceasta virsta pot fi usor sugestionati, intrebarile trebuie sa fie formulate clar, direct si intr-un limbaj accesibil lor. Daca minorul incearca sa depuna marturii minciunoase, organul de urmarire penala trebuie sa determine si sa inlature motivatia comportarii lui. Dupa cum demonstreaza practica, in majoritatea cazurilor martorii in virsta de pina la 10 ani falsifica informatiile fiind influentati de prieteni, rude si alte persoane cointeresate in cauza.
Mai dificile sint problemele privind audierea minorilor in virsta de 11-14 ani. Pe parcursul acestor ani majoritatea copiilor traverseaza o perioada plina de transformari biofiziologice care influenteaza esential psihicul, intreaga structura psihologica a individului. Datorita elementelor de gindire logica, tendintei de interpretare a celor percepute in baza propriei experiente receptia devine echilibrata, memoria mai cuprinzatoare si stabila. La aceasta virsta minorii se caracterizeaza printr-o comportare mai putin stabila, sint iritabili, predispusi spre fantezie si exagerarea faptelor percepute. Nu sint excluse nici declaratiile minciunoase, comportarea agresiva si chiar obraznica.
Cele mentionate impun, pe de o parte, ascultarea fara intirziere, a martorilor de aceasta virsta, iar, pe de alta parte, crearea unor conditii psihologice favorabile desfasurarii dialogului. Organul de urmarire penala care conduce audierea trebuie sa manifeste multa rabdare si calm, astfel ca audierea sa se desfasoare intr-o maniera serioasa, dar incurajatoare.
Relatarea libera ramine si aici faza de baza a procesului de audiere. Ca si in cazul martorilor maturi, declaratiile minorilor in virsta de 11-14 ani pot fi precizate si completate prin adresarea de intrebari, la formularea carora isi vor da concursul specialistii-pedagogi.
In situatia adolescentilor, adica a persoanelor de 14-16 ani, virsta care se caracterizeaza printr-o stabilitate a psihicului, se vor aplica masuri tactice prevazute pentru ascultarea martorilor maturi. Totodata, organul de urmarire penala va tine cont de nivelul de cunostinte si de experienta de viata ale adolescentului pentru a alege cele mai adecvate modalitati de discutie.
In ce priveste tactica ascultarii martorilor in etate, aceasta se va stabili in functie de gradul de evolutie al psihicului. Primele simptoame de imbatrinire vizeaza potentialul perceptiv si se manifesta prin scaderea posibilitatilor de perceptie vizuala si auditiva. Ca regula, ele apar la virsta de 60-65 ani, desi la unele persoane se pot observa mult mai devreme. Pe masura inaintarii in virsta, regresia psihica devine mai accentuata. Pe linga scaderea evidenta a capacitatilor perceptive, apar elemente de disfunctie a gindirii, memoriei si vorbirii, persoanele in virsta devin suspicioase, susceptibile si iritabile.
Conduita tactica a organului de urmarire penala, trebuie sa se bazeze pe cunoasterea particularitatilor caracteristice martorului in etate. Intrucit persoanele de aceiasi virsta pot avea deficiente diferite, pe linga trasaturile generale mentionate proprii lor, necesita a fi cunoscute si unele particularitati individuale. In acest scop, organul de urmarire penala va intreprinde activitati pentru obtinerea informatiei privind modul de viata, preocuparile, starea sanatatii, interesele si atitudinea, in special, fata de lege si dreptate. Informatii de acest gen pot fi capatate in urma contactului cu persoanele apropiate martorului sau procedand in prealabil la o discutie cu el.
Tot la faza introductiva, organul care conduce ascultarea trebuie sa informeze persoana asupra calitatii procesuale de martor, familiarizand-o, totodata, cu obligatiile si drepturile de care dispune conform legislatiei procesual-penale in vigoare. Daca dupa discutia in prealabil se observa ca martorul de virsta inaintata accepta calitatea procesuala ce i se ofera, si ca se afla intr-o stare psihologica de incredere si binevoitoare, se va trece la relatarea libera a faptelor si imprejurarilor ce constituie obiectul ascultarii.
La finele relatarii libere, se va interveni cu intrebari pentru precizarea anumitor momente din declaratiile martorului, completarea sau verificarea acestora. Audierea trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera calma si respectuoasa. Sint contraindicate formularile care pot jigni personalitatea martorului.
Anumite particularitati specifice are si ascultarea martorilor handicapati, in special, a persoanelor surde si surdomute, care nu de putine ori sint prezente la locul savirsirii actelor antisociale. Dupa cum este cunoscut, legislatia procesual penala (art.90 CPP) nu admite participarea la proces in calitate de martori a persoanelor care, datorita defectiunilor fizice sau psihice, nu sint in stare sa percepa si sa reproduca corect fapte si imprejurari de fapt cu semnificatie probanta. Aceasta norma procesuala nu trebuie tratata in mod absolut, dupa cum se procedeaza uneori. Ea nuse refera la persoanele surde si surdomute care, in majoritatea cazurilor, sint dotate cu o perfecta sistema de receptie vizuala, aceasta asigurindu-le mari posibilitati de observare. In practica s-a dovedit ca surdomutii, spre exemplu, fixeaza la maximum semnalmentele persoanelor implicate in activitatea infractionala, descriu cu mare exactitate vestimentatia lor, tot felul de alte obiecte in spatiul respectiv. Fara a intra in alte discutii asupra aspectului procesual al problemei in cauza, mentionam ca prezenta deficientelor auditive si de exprimare nu exclude participarea persoanelor surde si surdomute la proces in calitate de martori daca ei au observat fapte si imprejurari de natura sa contribuie la solutionarea justa a cauzei.
Tactica ascultarii persoanelor surde si surdomute este in functie de gradul de pregatire a martorului si, fireste, de raportul de legatura a acestuia cu cauza. Prin urmare, organul de urmarire penala, are datoria sa se informeze in prealabil asupra acestor imprejurari. Cu acest prilej este indicat ca la etapa de pregatire sa se stabileasca institutia de instruire a martorului surd si mut pentru a obtine informatia respectiva referitoare la capacitatile si nivelul de cunostinte ale acestuia. Se recomanda ca interpretii - participanti obligatori la acest act de urmarire penala, sa fie selectati tot din cadrul institutiilor de instruire a persoanelor handicapate.
Ascultarea propriu zisa poate pleca de la o convorbire in prealabil in cadrul careia organul de urmarire penala va preciza obiectul ascultarii si dupa aceasta va avertiza martorul despre faptul ca are obligatia sa depuna marturii numai despre ce a receptionat si ca, in caz contrar, savirseste o infractiune de marturie minciunoasa. In continuare martorul este invitat sa expuna cele observate in legatura cu fapta in cauza. Daca relatarea libera decurge anevoios, se recomanda trecerea la audiere. Evident, se va evita totul ce poate contribui la aparitia unei noi stari de nervozitate, cunoscut fiind faptul ca handicapatii, in mare majoritate, sint sensibili la comportarile neadecvate starii lor.
