Aplicarea masurilor educative
Codul Penal în vigoare nu conţine nici o dispoziţie cu privire la aplicarea măsurilor educative în caz de concurs de infracţiuni şi nici cu privire la soluţia ce trebuie adoptată în cazul în care pentru unele dintre infracţiuni s-au stabilit măsuri educative şi pentru alte pedepse.
Ca urmare, a revenit doctrinei şi jurisprudenţei sarcina de a încerca să contureze un sistem sancţionar pentru concursul de infracţiuni, specific faptelor comise de minori.
În acest context trebuie să distingem între mai multe ipoteze posibile.
În cazul în care instanţa apreciază că pentru toate faptele concurente se pot dispune măsuri educative, problema care se pune este aceea de a şti dacă urmează a se proceda la fel ca şi în cazul pedepselor – stabilind mai întâi câte o măsură educativă pentru fiecare faptă şi procedând mai apoi la contopirea lor – sau se va aplica de la început o singură măsură educativă pentru ansamblul infracţiunilor comise.
În practica judiciară, s-a decis că trebuie să se stabilească o măsură educativă unică pentru toate faptele, la a cărei alegere instanţa va avea în vedere numărul infracţiunilor săvârşite, gravitatea lor precum şi persoana făptuitorului[1]. Acest punct de vedere este agreat şi de cea mai mare parte a doctrinei[2].
În susţinerea acestei soluţii se arată că, dată fiind marea diversitate a măsurilor educative prevăzute de art. 101 Cod Penal, aplicarea simultană a mai multor măsuri nu ar fi nici potrivită iar uneori nici posibilă (spre exemplu executarea simultană a libertăţii supravegheate şi a internării într-un centru de reeducare).
În ceea ce priveşte sistemul după care ar urma să se efectueze contopirea, dat fiind că măsurile educative prevăzute de art. 101 nu au limite relativ determinate, singura soluţie este absorbţia.
Astfel, dacă au fost stabilite mai multe măsuri educative de aceeaşi natură se va aplica doar una din ele, iar dacă sunt de natură diferită se va aplica cea mai grea, ţinând cont de faptul că internarea într-un centru de reeducare este mai grea decât libertatea supravegheată care la rândul său este mai severă decât mustrarea.
În sprijinul acestei soluţii pot fi aduse mai multe argumente: fiecare infracţiune concurentă prezintă un grad de pericol social propriu, care nu este influenţat de existenţa celorlalte fapte; instanţa poate realiza alegerea sancţiunii ce urmează a se executa cu mai multă rigurozitate dacă porneşte de la sancţiuni stabilite pentru diferitele fapte concurente; aplicarea în mod direct a sancţiunii globale creează serioase dificultăţi în practică în situaţia în care infracţiunea cea mai gravă este amnistiată ori dezincriminată.
Trebuie remarcat că stabilirea unor măsuri educative separate şi contopirea lor ulterioară este impusă prin forţa lucrurilor atunci când faptele nu sunt judecate împreună.
O a doua ipoteză priveşte situaţia în care instanţa apreciază că pentru una sau unele dintre infracţiunile concurente se impune aplicarea unei pedepse.
Plenul fostul Tribunal Suprem, pe calea unei decizii de îndrumare, a statuat că „în cazul în care unele dintre infracţiunile concurente prezintă gradul de pericol social care atrage aplicarea unor pedepse se vor stabili aceleaşi sancţiuni şi pentru infracţiunile mai puţin grave, făcându-se apoi aplicarea art. 34. Cod Penal[3]”.
Acest punct de vedere nu poate fi împărtăşit, deoarece el contravine în mod flagrant atât dispoziţiei art. 72 Cod Penal cât şi mecanismului de aplicare a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.
Astfel, stabilirea sancţiunii nu se mai face luând fiecare infracţiune în parte şi examinând-o prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 Cod Penal ci se realizează în raport cu sancţiunea aplicată pentru o altă faptă concurentă.
În aceste condiţii, nu doar ??? sancţiunea stabilită nu mai reflectă gradul de pericol social al faptei, dar se ajunge la crearea unei situaţii mai avantajoase pentru minor în raport de ?????.
În consecinţă, apreciam că instanţa va stabili pentru fiecare infracţiune concurentă sancţiunea corespunzătoare – măsura educativă, iar apoi va proceda la contopirea acestora[4].
Este evident că măsurile educative fiind prin însăşi natura lor mai uşoare decât pedepsele ce ????? în acestea.
Dacă au fost stabilite mai multe pedepse, ele se vor contopi în condiţiile art. 34 Cod Penal.
Soluţia rămâne valabilă şi în ipoteza în care unele dintre infracţiunile concurente au fost comise în timpul minorităţii iar altele după majorat.
În acest caz, pentru faptele săvârşite în timpul cât inculpatul era minor se vor stabili măsuri educative sau pedepse iar pentru cele comise după majorat se stabilesc numai pedepse.
Ulterior toate aceste sancţiuni urmează a fi contopite.
Contopirea se va face chiar şi în situaţia în care infracţiunile comise în timpul minorităţii şi cele săvârşite după majorat au fost judecate separat.
Aşa cum s-a decis în practica judiciară, deşi art. 36 Cod Penal nu reglementează această ipoteză, respingerea cererii de contopire ar ???? cu aplicarea sistemului cumulului aritmetic şi crea astfel minorului o situaţie mai grea decât majorului.
În fine, în cazul în care pentru fiecare dintre infracţiunile concurente comise de minor se consideră necesară o pedeapsă, se va proceda în tocmai ca şi în cazul majorilor, având în vedere prevederile art. 109 cu privire la limitele de pedeapsă aplicabile minorilor.
În lipsa unei dispoziţii exprese în sens contrar, sporul pentru concurs prevăzut de art. 34 Cod Penal se va aplica la fel ca şi în cazul majorilor, deci fără a fi redus la jumătate.
[1] Plen T.S. nr. 9/1972, în Repertoriul I, p. 282;
[2] M. Zalneak, op. cit., vol. II, p. 632; N. Giurgiu, op. cit., pag. 125.
[3] Plen T.S. nr. 9/1972, cit. supra. ????? a fost împărtăşită şi de o parte a doctrinei N. Giurgiu op. cit. p. 125.
[4] M. Basarab, op. cit., 1997, vol. II, p. 19
