Normele juridice sunt edictate in vederea aplicarii lor. Acestea apar si actioneaza in anumite conditii teritoriale, de timp si cu privire la categorii determinate de persoane.
Analiza actiunii normei de drept va viza aceste trei coordonate:
- timpul;
- spatiul;
- persoana.
In principiu norma juridica actioneaza:
- pe timp nedeterminat
- intr-un spatiu dominat de notiunea de teritoriu si
- asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic in cadrul acestui spatiu.
Aceste principii pot sa aiba caracter general, referindu-se la intreaga legislatie, sau pot sa se afirme numai in cadrul unor ramuri de drept (exemplu: efectul in timp a legii penale, sau efectul in spatiu al dreptului international privat).
ACTIUNEA NORMEI JURIDICE IN TIMP
Timpul actiunii normei juridice defineste durata acesteia, rezistenta sa.
Istoria dreptului consemneaza norme juridice cu efecte indelungate in timp, cum ar fi Legea celor XII Table, care a rezistat cu mici modificari, peste 1000 ani. Este adevarat ca in vechime ritmul transformarilor legislative era lent, datorita ritmului greoi al transformarilor economico-sociale.
Ulterior, dinamica creatiei normelor de drept s-a accelerat corespunzator unui alt ritm al acestor transformari.
Cu o durata mai indelungata sau mai restransa in timp, norma juridica exercita un rol modelator si conservator (in sensul apararii valorilor sociale majore).
Desi bine construite, normele juridice, mai devreme sau mai tarziu inceteaza sa mai raspunda nevoilor sociale si trebuie inlocuite.
In privinta actiunii in timp a normelor juridice, trei sunt momentele care intereseaza in mod deosebit demersul explicativ.
a) Intrarea in vigoare a normei juridice;
b) Actiunea normei;
c) Iesirea din vigoare a normei de drept.
Intrarea in vigoare a normei juridice
a) Este legata de imprejurarea ca orice noua reglementare trebuie sa fie cunoscuta de catre destinatarii ei - oamenii.
Exista in drept principiul: "nimeni nu se poate scuza invocand necunoasterea legii".
"NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM"
Pentru ca acest principiu sa nu fie o simpla fictiune, trebuie asigurate conditiile cunoasterii normei de drept. In acest sens este cunoscut ca normele juridice intra in vigoare de la data aducerii lor la cunostinta publica (data publicarii lor sau data cand au fost efectiv aduse la cunostinta).
Face exceptie de la acest principiu situatia in care continutul actului normativ in care apare norma juridica se prevede o alta data de intrare in vigoare, decat publicarea sa.
Dar odata intrata in vigoare, norma juridica guverneaza deplin relatiile sociale.
Din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice pe motiv ca nu o cunoaste, neadmitandu-se scuza ignorantei.
Deci opereaza in aceasta materie o prezumtie absoluta a cunoasterii legii, prezumtie ce nu poate fi rasturnata prin dovada contrarie.
In baza acestei prezumtii toti cetatenii trebuie sa cunoasca legile.
"NECUNOASTEREA DREPTULUI VATAMA"
"IGNORANTIA JURIS NOCET"
Se admit totusi in teoria dreptului, doua exceptii de la aceasta regula si anume:
1. Atunci cand o parte din teritoriul tarii ramane izolat, printr-o cauza de forta majora, de restul tarii. In aceasta situatie necunoasterea poate fi obiectiva, si nu se datoreste unei cauze particulare, unei ignorante personale.
2. In materie de conventii (in dreptul civil sau comercial). Pentru valabilitatea acestor raporturi juridice este necesar printre altele ca vointa partilor contractante sa nu fie viciata, deci sa fie deplin valabila.
Daca la momentul incheierii conventiei, una din parti se afla in eroare de drept - factor care viciaza vointa, adica nu cunoaste consecintele pe care norma de drept le face sa curga din contract, poate cere anularea contractului.
Aceasta rezulta din faptul ca art. 953 este explicarea art. 948 pct.2 (consimtamantul valabil al partii ce se obliga) acest din urma text utilizand fara indoiala termenul de "consimtamant" in sensul de manifestare unilaterala de vointa.
Actiunea normei juridice
3. Principiile de activitate ale normei juridice
Caracterul activ al normei juridice
Din momentul intrarii sale in vigoare, norma juridica este activa. Ea actioneaza pentru viitor.
Constitutia Romaniei prevede in art.15 alin.2 ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
Acest principiu se aplica prin faptul ca oamenii, pentru a-si coordona conduita lor cu prevederile legii, trebuie mai intai sa o cunoasca.
In stiinta juridica acest principiu este denumit - principiul neretroactivitatii legii - care isi gaseste consacrare legislativa in afara Constitutiei in diferite coduri.
Astfel Codul civil roman - art.1 "Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva".
Sau Codul penal roman - art.11 statueaza ca legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni.
Argumentele care impun principiul neretroactivitatii normei juridice tin de stabilitatea normei de drept, de echitatea si legalitatea aplicarii normei si de ratiunea prezentei normei in viata sociala.
Legiuitorul nu poate obliga subiectul sa aiba o anumita conduita atata timp cat aceasta conduita nu este prescrisa intr-o norma juridica.
Pe de alta parte, anumite raporturi ce s-au derulat in trecut, pe baza unei legi in vigoare atunci, nu pot fi desfiintate pentru motivul ca legiuitorul intelege sa dea o reglementare juridica noua acestor relatii. In caz contrar, s-ar produce serioase perturbari sociale, s-ar deschide calea arbitrariului, ar dispare orice siguranta si deci s-ar zdruncina increderea subiectului in drept, cu consecinte pagubitoare pentru ordinea sociala.
"A da legilor libertatea sa modifice situatii definitiv stabilite si acte definitiv terminate, ar insemna a instaura arbitrariul si a nesocoti principiile de echitate cele mai elementare" - C.Hamangiu Tratat de drept civil roman, vol.I, 1928.
Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice:
1. normele juridice cu caracter interpretativ;
2. normele juridice penale si contraventionale care prevad dezincriminarea unor fapte si normelor penale sau contraventionale mai favorabile.
1.Prin legile interpretative, legiuitorul clarifica numai prevederile unei legi anterioare. In cazul acestor legi, prezumtia este ca ele vor avea efect retroactiv de la data intrarii in vigoare a legii interpretate.
Exista insa si aici o exceptie de la aplicarea retroactiva a legii interpretative si anume hotararile judecatoresti care au dobandit putere de lucru judecat.
2. Art.12 din Codul penal prevede ca legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua.
De asemenea, art.13 alin.1 din Codul penal prevede ca in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.
Cand legea penala noua, este mai blanda sau mai favorabila inculpatului, se va aplica aceasta lege (potrivit regulii "melior lex").
Exemplu: Art.13 alin. final din Legea nr. 59/1974, cu privire la fondul funciar a dispus ca trecerea in proprietatea statului a terenurilor cetatenilor romani, care paraseau definitiv tara, se va aplica si celor care au parasit-o inainte de intrarea in vigoare a legii.
Aceste situatii se regasesc ocazional si pentru ratiuni particulare legate de nevoia adoptarii unei noi legi.
In S.U.A., art. 1 interzice Congresului, in mod expres edictarea oricarei legi cu efect retroactiv.
Principiul neultraactivitatii normei juridice (nesupravietuirea normei) implica faptul ca o norma juridica nu-si poate extinde efectele dupa iesirea sa din vigoare.
De la aceasta regula fac exceptie normele juridice cu caracter temporar sau exceptional.
Potrivit art. 16 din Codul penal: "Legea penala temporara se aplica si infractiunii savarsite in timpul cat era in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acest interval de timp".
Ratiunea unui asemenea tratament consta in aceea ca, pe de o parte, daca nu s-ar recunoaste efect ultractiv, norma juridica temporara sau exceptionala ar urma sa ramana nepedepsite tocmai fapte de natura acelora care au determinat o asemenea masura normativa cu caracter de exceptie, iar pe de alta parte, cunoscandu-se termenul de iesire din vigoare, exista pericolul fie al sustragerii de la urmarire, fie al tergiversarii premeditate a judecarii cauzei pana la expirarea termenului.
Iesirea din vigoare a normei juridice
Alaturi de intrarea in vigoare si principiile de activitate ale normei juridice, iesirea din vigoare este al treilea moment ce intereseaza cercetarea actiunii in timp a normei juridice.
Acest moment delimiteaza in timp efectele normelor de drept.
Incetarea activitatilor normelor juridice are loc prin trei modalitati:
a) - ajungerea la termen;
b) - desuetudinea;
c) - abrogarea.
a) Atunci cand exista norme juridice cu termen sau norme juridice edictate pentru o cauza exceptionala efectele acestora inceteaza odata cu implinirea termenului sau incetarea starii respective.
Exemplu: Decretul-Lege nr. 60 din 7 februarie 1990, privind pensionarea cu reducere de varsta a unor salariati, care, in art. 8 prevede: "prezentul Decret-Lege intra in vigoare la data de 1 martie 1990 si se aplica pe o durata de 6 luni".
b) O norma juridica se considera cazuta in desuetudine atunci cand, desi formal ea este in vigoare, data fiind schimbarea conditiilor social-economice care au prezidat la aparitia sa, norma respectiva nu se mai aplica.
Aceasta modalitate mai poarta denumirea de perimare sau invechire a normei juridice.
Incetand temeiul normei, inceteaza de fapt si actiunea sa.
Spre exemplu, dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost edictat Decretul-Lege nr. 5/29 decembrie 1989, pentru urmarirea, judecarea si pedepsirea unor infractiuni.
Prin acest act normativ se majorau cu 1/2 din maximul lor pedepsele prevazute de Codul penal pentru savarsirea infractiunilor de furt, talharie, distrugere.
Aceasta lege a fost de aplicabilitate pe timpul desfasurarii actiunilor fortelor democratice ale tarii pentru rasturnarea sistemului dictatorial.
Ele au incetat sa se mai aplice, cazand in desuetudine.
c) Abrogarea, este cea mai importanta modalitate de scoatere din vigoare a unei norme juridice.
Abrogarea reprezinta cauza de incetare a actiunii normei de drept datorata intrarii in vigoare a unei norme noi. Este vorba deci despre o noua manifestare de vointa a legiuitorului.
Formele abrogarii
Abrogarea - ca principala modalitate de scoatere din vigoare a normei juridice - cunoaste doua forme:
- 1. abrogarea expresa;
- 2. abrogarea tacita.
Abrogarea expresa poate fi la randul ei - directa si consta in desfiintarea efectelor vechii norme juridice prin precizarea in detaliu, in continutul noului act normativ, a actelor normative scoase din vigoare.
Exemplu: "pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, se abroga Legea nr. ., cu indicarea anului aparitiei".
Sau poate fi indirecta, utilizand formula "pe data intrarii in vigoare a prezentului act normativ se abroga orice dispozitie legala contrara".
Abrogarea tacita sau implicita. In noul act normativ nu se prevede nimic in legatura cu actiunea vechilor norme juridice.
Intrucat insa norma juridica noua da o reglementare diferita in comparatie cu vechea reglementare, organul de aplicare intelege implicit ca in mod tacit legiuitorul a dorit sa scoata din vigoare vechea reglementare.
Intr-o buna tehnica legislativa, se impune folosirea modalitatii abrogarii exprese directa pentru transpunerea in practica a principiului legalitatii.
Trebuie retinuta si situatia suspendarii actiunii in timp a unei norme juridice, pentru cauze determinate. De obicei, in situatii exceptionale, se procedeaza la restrangerea sau suspendarea garantiilor constitutionale pe perioada aplicarii masurilor exceptionale (Legea martiala, legi pentru situatii exceptionale).
