Cuvantul drept este folosit in mai multe acceptiuni. In limbaj filozofic dreptul este conceput in sens de justitie, echitate. In acest sens, prin drept intelegem indatorirea de a da sau a recunoaste fiecaruia ceea ce ii apartine sau I se cuvine.
In sens juridic, termenul este utilizat in doua acceptiuni:
. Drept obiectiv
. Drept subiectiv
Dreptul obiectiv reprezinta totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor si colectivitatilor in cadrul vietii sociale, la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Dreptul subiectiv este indrituirea subiectilor raportului juridic concret, adica ceea ce pot ei sa pretinda de la ceilalti subiecti de drept in cadrul unui raport juridic.
Dreptul obiectiv ca totalitate a normelor juridice exprima faptul ca ele sunt independente de subiectele raportului juridic concret, iar drepturile subiectelor decurg din dreptul obiectiv in care sunt ele consfiintite. Dreptul obiectiv este deci menit sa reglementeze viata indivizilor grupati in societate si poate fi privit sub dublu aspect:
1. Ansamblu de izvoare de drept - acte normative, obiceiuri - care reprezinta aspectul static al dreptului;
2. Formele prin care se realizeaza dreptul si autoritatile statale competente sa utilizeze aceste forme si reprezinta aspectul dinamic al dreptului.
Pentru a denumi totalitatea normelor juridice care sunt in vigoare la un moment dat intr-un stat se utilizeaza expresia de drept pozitiv.
Etimologic, cuvantul deriva din latinescul ˝directus˝ - drept, direct, linie dreapta. Substantivul latin care corespunde cuvantului DREPT este IUS - drept, dreptate, lege. Acelasi cuvant in limba franceza este ˝droit˝, italiana ˝diritto˝, spaniola ˝dereco˝, germana ˝recht˝, engleza ˝right˝.
Prin STIINTA DREPTULUI intelegem ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii, care explica dreptul si prin intermediul caruia dreptul poate fi gandit si explicat.
Regulile juridice impun anumite obligatii si organizeaza functionarea statului si organelor de stat ca si a organismelor nestatale, recunoscand capacitatea participarii indivizilor la relatiile sociale.
2.Originea , aparitia si dimensiunea istorica a dreptului
Ca institutie ce deriva de la societate si isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil legat de evolutia generala a societatii.
Romanii credeau in vesnicia dreptului, sustinand ca acolo unde este societate este si drept: UBI SOCIETAS, IBI IUS, si reciproc.
Hugo Grotius, reprezentant al scolii dreptului natural de la inceputul secolului al XVII-lea, considera dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. In conceptia lui exista cateva percepte fundamentale care jaloneaza comportamentul indivizilor in sociretate:
. Respectarea a tot ce este al altuia (ALIENDI ABSTINENTIA)
. RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR LUATE (PROMISORUM IMPLENDORUM OBLIGATIO)
. Repararea pagubelor pricinuite altuia (DAMNI CULPA DATIO, REPARATIO)
Acestea reprezinta bazele dreptului natural ca drept etern , imuabil.
Scoala franceza a dreptului natural a influentat covarsitor Codul civil francez de la 1804 : ˝Exista un drept universal, imuabil, izvor al tuturor legilor pozitive: el nu este decat ratiunea naturala, intrucat aceasta guverneaza toti oamenii".
Regulile sociale sunt indispensabile oricarei forme de organizare sociala, ele fiind determinate de evolutia sociala si alcatuiesc un prim deziderat al oricarei ordini.
Hobbles considera ca norma sociala devine norma de drept din momentul in care neglijarea sau incalcarea ei este urmata de o amenintare a aplicarei fortei de constrangere exercitata de un individ sau un grup de privilegiati ai societatii.
Normele societatii primitive se bazau pe obiceiuri si traditie, fiind nemijlocit integrate in viata grupului social, imprumutand uneori forme mistice. Odata cu stratificarea sociala a aparut cerinta ca interesele generale ale societatii sa fie ocrotite si in acelasi timp sa fie ocrotite si interesele claselor favorizate. Se creaza astfel premisa aparitiei izvorului dreptului scris.
Printre primele legi scrise amintim:
. CODUL LUI HAMMURABI edictat cu 2000 ani inaintea lui I.H , care afirma ca legile trebuie sa aduca binele poporului si sa-l opreasca pe cel tare de a-l vatama pe cel slab;
. LEGILE LUI MANU - cuprind 5370 versuri, fiind edictate de brahmani in India. Prin aceasta se considera ca legile contin pedepse, iar pedeapsa este instrumentul cel mai important de indeplinire a misiunii regelui, care este dreptatea.
. In Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt:
- legiuirile lui Licurg - sec.X- IX i IH
- legile lui Dracon si Solon (Atena) - sec.VI-V i IH
- legea celor XII Table - la romani - sec.V i IH
Hegel facea urmatoarea asertiune: "Soarele, ca si planetele, au si ele legile lor, dar ele nu le cunosc. Barbarii sunt carmuiti de instincte, moravuri si sentimente, dar ei nu au constiinta acestora. Prin faptul ca dreptul se instituie si este cunoscut, se inlatura opinia subiectiva si egoismul, iar dreptul isi dobandeste determinarea sa adevarata si ajunge la cinstea ce i se cuvine.˝
Juridicul sau realitatea juridica este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate, avand un continut bogat in care este cuprins dreptul ca fenomen normativ (dreptul pozitiv), dar care nu se reduce la el.
Componentele sistemului juridic sunt:
- constiinta
- dreptul
- relatiile juridice (ordinea de drept)
Constiinta juridica joaca rolul unui receptor, primind stimulii pe care-i emite societatea, ii ordoneaza si ii supune unui examen axiologic. In acelasi timp, joaca si un rol de tampon, interpunandu-se intre acesti stimuli si realitatea normativa.
Constiinta juridica apare ca o premisa a dreptului, iar functia sa normativa este mijlocita de ipostazele constiintei prin care omul devine subiect propriu- zis si titular de drepturi.
Dreptul - (partea institutionala) se constituie ca un sistem de reglementare si de institutii care alcatuiesc cadrul substantial de referinta. Dreptul ca fenomen normativ da expresie cerintelor structurilor sociale de mai buna organizare a raporturilor umane in vederea obtinerii acelui echilibru social indispensabil pentru asigurarea climatului in care liberul arbitru si violenta sunt raportate la un anumit standard oficial de comportament.
Al treilea component al juridicului este alcatuit din elemente rationale si sociologice. Raporturile juridice si situatiile juridice probeaza eficienta dreptului. In cadrul acestor raporturi indivizii participa in calitate de subiecti de drept, valorificandu-si sau aparandu-si interesele si drepturile.
Dreptul ca sistem de norme si institutii are o sfera mai restransa decat juridicul - ca parte componenta a realitatii sociale. Dreptul suporta influente din partea cadrului fizic inconjurator, precum si din partea componentelor sistemului social.
Factorii de configurare a dreptului
Elementele de influentare a dreptului se numesc factori de configurare a dreptului. Acesti factori sunt grupati in trei categorii:
A.Cadrul natural este factorul de configurare a dreptului care are drept componente mediul geografic, factorii biologici, fiziologici si demografici.
B.Cadrul social si politic influenteaza dreptul constituind un factor de configurare cu actiune specifica. Evolutia istorica a fenomenului juridic pune in lumina caracterul corelat al actiunii componentelor acestui factor: economicul, politicul, socialul si ideologicul.
Factorul economic isi impune autoritatea si asupra celorlalte componente ale sistemului social. Un anumit tip de economie nu va fi strain de un anumit tip de ideologie, care isi va pune amprenta si asupra modului de receptare de catre drept a influentei economice. De ex. Ideologia liberala si neoliberala considera ca dreptul trebuie sa favorizeze economia libera si, in consecinta , libertatile economice trebuie sa -si gaseasca reflectarea atat in Constitutie, cat si in legile subsecvente acesteia. Proprietarul trebuie sa aiba posibilitatea de a profita de toate serviciile aduse de proprietatea sa, iar in sens juridic, proprietatea este un complex de drepturi care nu poate sa existe decat in virtutea legii, a unei legi aflate in continua evolutie.
Asupra dreptului exercita inflente si structurile organizate ale societatii:statul, grupurile de presiune sau de interese si partidele politice ca structuri sociale nestatale.
O notabila inflenta o exercita grupurile de presiune care direct, afirma ca nu doresc puterea. In realitate intervin direct in viata politica.
C. Factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru orice legiuitor. Normele juridice reprezinta un important factor de socializare care modeleaza comportamentul uman. Dincolo de instinctul social al omului, comportarea sa in societate este determinata de functionarea cadrelor normative care prefigureaza conduita tipica ce corespunde interesului general.
Dimensiunea umana a dreptului priveste drepturile fundamentale ale omului, garanteaza egalitatea deplina a tuturor oamenilor si posibilitatea de manifestare nestingherita in temeiul libertatii si demnitatii.
Factorii de configurare a dreptului exercita o influenta prin conexiunea lor asupra dreptului, fara insa ca unuia dintre acestia sa i se atribuie un rol primordial.
