Cuvantul drept este folosit in mai multe acceptiuni. In limbaj filozofic dreptul este conceput in sens de justitie, echitate. In acest sens, prin drept intelegem indatorirea de a da sau a recunoaste fiecaruia ceea ce ii apartine sau I se cuvine.
In sens juridic, termenul este utilizat in doua acceptiuni:
. Drept obiectiv
. Drept subiectiv
Dreptul obiectiv reprezinta totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor si colectivitatilor in cadrul vietii sociale, la nevoie prin forta de constrangere a statului.
Dreptul subiectiv este indrituirea subiectilor raportului juridic concret, adica ceea ce pot ei sa pretinda de la ceilalti subiecti de drept in cadrul unui raport juridic.
Dreptul obiectiv ca totalitate a normelor juridice exprima faptul ca ele sunt independente de subiectele raportului juridic concret, iar drepturile subiectelor decurg din dreptul obiectiv in care sunt ele consfiintite. Dreptul obiectiv este deci menit sa reglementeze viata indivizilor grupati in societate si poate fi privit sub dublu aspect:
1. Ansamblu de izvoare de drept - acte normative, obiceiuri - care reprezinta aspectul static al dreptului;
2. Formele prin care se realizeaza dreptul si autoritatile statale competente sa utilizeze aceste forme si reprezinta aspectul dinamic al dreptului.
Pentru a denumi totalitatea normelor juridice care sunt in vigoare la un moment dat intr-un stat se utilizeaza expresia de drept pozitiv.
Etimologic, cuvantul deriva din latinescul ˝directus˝ - drept, direct, linie dreapta. Substantivul latin care corespunde cuvantului DREPT este IUS - drept, dreptate, lege. Acelasi cuvant in limba franceza este ˝droit˝, italiana ˝diritto˝, spaniola ˝dereco˝, germana ˝recht˝, engleza ˝right˝.
Prin STIINTA DREPTULUI intelegem ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii, care explica dreptul si prin intermediul caruia dreptul poate fi gandit si explicat.
Regulile juridice impun anumite obligatii si organizeaza functionarea statului si organelor de stat ca si a organismelor nestatale, recunoscand capacitatea participarii indivizilor la relatiile sociale.
2.Originea , aparitia si dimensiunea istorica a dreptului
Ca institutie ce deriva de la societate si isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil legat de evolutia generala a societatii.
Romanii credeau in vesnicia dreptului, sustinand ca acolo unde este societate este si drept: UBI SOCIETAS, IBI IUS, si reciproc.
Hugo Grotius, reprezentant al scolii dreptului natural de la inceputul secolului al XVII-lea, considera dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. In conceptia lui exista cateva percepte fundamentale care jaloneaza comportamentul indivizilor in sociretate:
. Respectarea a tot ce este al altuia (ALIENDI ABSTINENTIA)
. RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR LUATE (PROMISORUM IMPLENDORUM OBLIGATIO)
. Repararea pagubelor pricinuite altuia (DAMNI CULPA DATIO, REPARATIO)
Acestea reprezinta bazele dreptului natural ca drept etern , imuabil.
Scoala franceza a dreptului natural a influentat covarsitor Codul civil francez de la 1804 : ˝Exista un drept universal, imuabil, izvor al tuturor legilor pozitive: el nu este decat ratiunea naturala, intrucat aceasta guverneaza toti oamenii".
Regulile sociale sunt indispensabile oricarei forme de organizare sociala, ele fiind determinate de evolutia sociala si alcatuiesc un prim deziderat al oricarei ordini.
Hobbles considera ca norma sociala devine norma de drept din momentul in care neglijarea sau incalcarea ei este urmata de o amenintare a aplicarei fortei de constrangere exercitata de un individ sau un grup de privilegiati ai societatii.
Normele societatii primitive se bazau pe obiceiuri si traditie, fiind nemijlocit integrate in viata grupului social, imprumutand uneori forme mistice. Odata cu stratificarea sociala a aparut cerinta ca interesele generale ale societatii sa fie ocrotite si in acelasi timp sa fie ocrotite si interesele claselor favorizate. Se creaza astfel premisa aparitiei izvorului dreptului scris.
Printre primele legi scrise amintim:
. CODUL LUI HAMMURABI edictat cu 2000 ani inaintea lui I.H , care afirma ca legile trebuie sa aduca binele poporului si sa-l opreasca pe cel tare de a-l vatama pe cel slab;
. LEGILE LUI MANU - cuprind 5370 versuri, fiind edictate de brahmani in India. Prin aceasta se considera ca legile contin pedepse, iar pedeapsa este instrumentul cel mai important de indeplinire a misiunii regelui, care este dreptatea.
. In Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt:
