ABUZUL DE ÎNCREDERE (art. 213 C. pen.)



1. Conţinutul legal:
"Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.
Daca bunul este proprietate privata, cu excepţia cazului cand acesta este în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penala se pune în mişcare la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Împacarea parţilor înlatura raspunderea penala."
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a caror formare, desfaşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economica.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a caror dezvoltate implica o anumita încredere pe care participanţii trebuie sa şi-o acodre unii altora.
- obiect material - este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de catre faptuitor şi pe care şi l-a însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri: recolte, un vehicul, banii obţinuţi din vanzarea unor bunuri, etc. Acest bun trebuie sa fie deţinut cu orice titlu de catre fapruitor (un depozit); deci esenţa acestei infracţiuni o reprezinta existenţa unui raport juridic între parţi.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este persoana care deţine bunul cu orice titlu. Bun ce aparţine altuia. Participaţia penala este posibila în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoana fizica sau juridica privata ori publica de la care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a însuşit.

3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectiva:
- elementul material - se realizeaza prin una din urmatoarele acţiuni sau inacţiuni: însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui -acest refuz trebuie sa fie nejustificat şi nu presupune efectuarea vreunui act de dispoziţie.
- urmarea imediata - consta în modificarea situaţiei bunului şi crearea unei situaţii contrare celei care ar fi trebuit sa existe.
- raportul de cauzalitate - trebuie sa se stabileasca în concret, ca urmarea imediata este o consecinţa a savârşirii elementului material.
3B. Latura subiectiva:
- forma de vinovaţie - intenţia directa şi indirecta. Mobilul sau scopul nu au relevanţa în realizarea laturii subiective; de ele ţinându-se seama la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceasta infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc odata cu executarea în întregime a oricareia dintre acţiunile ce formeaza elementul material al infracţiunii. Daca parţile au convenit o anumita data de restituire, infracţiunea se va consuma la acea data.
4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionala şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 4 ani