YANNI LIVE AT THE ACROPOLIS



Yanni Chrysomallis este nascut pe data de 14 noiembrie 1954 in localitatea Kalamata din Grecia.
In copilarie si-a petrecut mult timp in bazinele de inot reusind in cele din urma sa doboare recordul national la aceasta disciplina sportiva ajungind membru al Echipei Nationale de Inot la virsta de 14 ani. Dar cam in aceeasi perioada, a devenit interesat de muzica, la inceput ca interpret. El explica acest lucru astfel:"in timpul petrecut in Grecia, parintii mei iubeau muzica clasica asa ca am ascultat o buna parte din ea, datorita lor. Am fost influentat de multi clasici precum Beethoven, Mozart, Chopin, Stravinsky si Debussy. Acesti oameni au avut puterea de a comunica ceva fara a folosi nici un cuvint. Acesta a fost lucrul care m-a atras cel mai mult. Fac muzica aceasta din acelasi motiv, si anume muzica. nu cuvinte. Cuvintele opereaza intr-o alta zona a creierului. Intregul mesaj consta in sunete, ritm si melodie. Mama mea cinta foarte frumos. Tatalui meu ii placea sa cinte la chitara si cu vocea. Erau amindoi implicati in arta si nu aveau studii. "Telul meu este de a ma conecta cu oamenii prin emotii. Iau experientele mele de viata si le translatez in muzica" suna putin pompos, dar a dat nastere la albume care au atras o multime de admiratori in tara sa adoptiva. Cel mai bun exemplu este poate concertul "Yanni live at the Acropolis", care a adunat mai bine de 2000 de oameni in septembrie 1993 si care a obtinut de mai multe ori discul de platina. Faptul ca British Airways a folosit piesa numita "Aria" ca parte a campaniei lor promotionale l-a facut cunoscut unui public si mai larg, iar legatura sa cu actrita Linda Evans l-a adus pe prima pagina a presei. Concertul de la Acropole a fost difuzat pe intregul teritoriu al SUA in martie 1994, si a fost un tur de forta vizual, magistral realizat de producatorul George Veras, castigator a sase premii Emmy. Cu o echipa tehnica internationala de mai bine de 200 tehnicieni de sunet si cameramani, a fost creata o productie de o putere vizuala covarsitoare.

La virsta de 18 ani, Yanni va pleca in SUA pt a urma cursurile universitatii din Minnesota. Dupa 3 ani si jumatate petrecuti la colegiu, va absolvi psihologia, la care va renunta rapid deoarece a constatat ca nu se simtea atras. A primit o slujba de consilier marketing dar dupa prima zi de lucru a luat masa in oras , a facut o plimbare si gindindu-se mai bine, si-a cumparat un sintetizator. S-a intors la muzica sa in jurul virstei de 21 de ani. S-a alaturat unei formatii rock din Minneapolis numita Chameleon. Acest grup se infintase cu un an in urma si tocmai editasera un album de muzica electronica. Mai tirziu va pleca spre Hollywood impreuna cu bateristul Charlie Adams pe care l-a cunoscut in cadrul formatiei Chameleon si impreuna ,au inceput lucrul la o prima suita de imprimari pt casa de discuri Private Music. In anul 1986 a aparut primul album sub autograful Yanni numit Keys to imagination. Ceea ce este mai interesant legat de modul de lucru a lui Yanni este faptul ca neavind o pregatire teoretica, el nu stia scrie sau citi note de pe o partitura, dar folosea un fel de scriere pe care a dezvoltat-o de cind era copil si pe care o utilizeaza si astazi. "Am inceput sa cint pt prima data cind aveam 6 ani" spune Yanni. "Mergeam uneori la un teatru sau la cinematograf si imi placea enorm muzica pe care o auzeam si stiam co vroiam sa o mai aud de citeva ori, dar cum la acea vreme locuiam in Grecia, acolo nu ne puteam permite sa cumparam soundtrack-ul din magazin. Atunci m-am indreptat spre pianul din camera si am incercat sa cinta ceea ce auzisem la film, dar de cele mai multe ori uitam notele si trebuia sa ma duc sa mai vad inca o data filmul. Nu eram in stare sa citesc muzica de pe partituri, deoarece totul am invatat sa fac de unul singur."

Yanni isi numeste muzica sa instrumentala si nu adora cuvintul New Age. "New age e un termen introdus care are o multime de intelesuri. Ma ingrijoreaza oamenii care nu au auzit niciodata muzica mea, pt faptul ca termenul atribuie calitati inexistente. Pt a-l prelua in muzica, tu insuti esti cel, care aduci incarcatura a ceea ce este implicat, ca de exemplu viziuni ale oamenilor care stau in virful muntilor si cinta. Daca ar fi sa-mi denumesc muzica mea in vreun fel atunci pt mine ea ar fi muzica contemporana instrumentala, dar in realitate eu nu fac altceva decit MUZICA, care este una singura. Nu incerc sa o incadrez intr-o categorie."

Yanni a compus numeroase coloane sonore pt televiziune si cinema si a executat si alte proiecte cum ar fi muzica pt spoturi publicitare. Traieste in Los Angeles si in Seattle, Washinghton si acum este cetatean american. Actrita Linda Evans I-a fost prietena timp de mai multi ani dar la inceputul anului 1998 au declarat ca s-au despartit . tot ca prieteni. Cam atit despre viata lor privata."Am inceput sa-mi notez notele de la pian intr-un limbaj pe care numai eu il inteleg" explica Yanni, " apoi, ma intorceam la pian si era mult mai usor sa descopar notele,..., si asa , din necesitate mi-am dezvoltat propria mea forma de exprimare . Am invatat sa cint la pian iar acest lucru devenea o necesitate pt ca la un moment dat am inceput sa aud muzica in interiorul mintii mele si trebuia sa o cint." Nu intimplator una din piesele sale de mare succes se numeste "one man's dream", visul unui om. Stilul grandios la clape al lui Yanni este accesibil si emotionant, acestea fiind doua elemente care l-au condus la enormul sau succes in lumea muzicii alternative pt adulti. Muzica sa instrumentala exploziva cu influente pop si baladele sale romantice la pian l-au transformat intr-un artist foarte apreciat firma Private Music. In plus fata de coloanele sonore pt televiziune, cinema si spoturi publicitare, muzica lui Yanni a fost folosita din plin de programe ca Wild World of sports, si ca muizca de fond pt jocurile olimpice. Acest aspect al carierei sale pare foarte potrivit daca ne gindim ca primele sale succese nu au fost realizate in calitate de muzician ci ca membru a echipei nationale de inot a Greciei. Nu a durat mult pina cind acest claviaturist si compozitor sa se afirme ca muzician de studio compozitor de spoturi publicitare si producator. Dupa ce a atras o multime impresionanta prin primul sau album solo, Yanni a incheiat un contract cu Private Music si a devenit unul dintre artistii cu cele mai mari vinzari de discuri ale acestui studio.

"Am inceput sa cint la virsta de 6 ani. Din cind in cind mergeam la cinema si imi placea muzica ce insotea pelicula, dorind sa o aud inca o data, dar acolo unde am crescut eu in Grecia nu puteam imi puteam permite financiar sa cumpar coloana sonora, asa ca ma intorceam la clapele pianului si incercam sa o cint dar curind o uitam si trebuia sa vizionez din nou filmul. Nu puteam citi partituri, am invatat singur sa cint, dar am ureche muzicala antrenata ceea ce e un instrument foarte puternic pt o persoana atit de creativa. Scriam atunci notele folosind propriul sistem de notare iar cind ajungeam din nou la pian stiam deja care erau notele. Totul depindea de masura in care imi maream si imbunatateam memoria. Memoria mea muzicala a ajuns foarte dezvoltata. Primul contact pe care l-am avut cu un sintetizator a fost la virsta de 21 de ani. Era un ARP Odyssey, si era destul de performant si complex, puteai sa modifici sunetele lucru care in cele din urma imi directiona eforturile pe calea cea buna. Eram indragostit de posibilitatile sintetizatoarelor desi erau si inca sunt, instrumente destul de reci in comparatie cu cele acustice. Dar ceea ce le lipsea din expresivitate o completau un alt domeniu si anume pot crea milioane de sunete si pot genera o cantitate enorma de efecte. Cred ca este crucial sa crezi ca materia prima folosita de compozitor in procesul de creatie este sunetul, si cam in cam in acelasi fel in un sculptor ar folosi o bucata de marmura sau un pictor culorile. Eu exprim emotia in stare pura. Nu compun muzica despre evenimente punctuale ci despre ceva ce mi s-a intimplat si felul in care m-a facut sa le percep. Emotiile sunt simtite de toata lumea. Acesta este secretul succesului lui Yanni, o conexiune emotionala cu publicul sau efectuata prin muzica: un fel de concept pseudoclasic, la o scara mare si profitabila. Intr-adevar Yanni se simte cel mai apropiat de muzica clasica preferind sa se intituleze compozitor si nu textier .

Procesul de audiere a muzicii are loc mai intii in interiorul mintii sale dupa care urmeaza traducerea acesteia pt auzul fizic care face parte din expresia creatiei sale. Atunci cind compune, "se desfasoara un proces de destructurare" explica Yanni, "atunci cind iau ceea ce am compus in interiorul mintii mele si incerc sa fac o imprimare astfel incit toata lumea sa o poata auzi. De-a lungul anilor am devenit un translator tot mai bun, si am cautat sa captez cit mai multa performanta si nu perfectiune." Yanni explica scrierea muzicii pe hirtie in felul urmator. " Atunci cind am o piesa muzicala pe care vreau sa o scriu, atunci iau un sintetizator, si fac o prima imprimare, de exemplu partea melodica specifica violoncelului, apoi o dau unui orchestrator, care stie sa scrie notele in limbajul pedagogic astfel incit orice instrumentist cu studii de conservator sa le poata citi. Dincolo de faptul ca Yanni nu poate scrie sau citi note de pe o partitura clasica, el creaza propriile sunete in felul urmator: " Primul lucru pe care il fac este sa sterg toate programele si presetarile tuturor instrumentelor pe care le posed, ritmuri, memorii, melodii, absolut, sterg tot ceea ce se poate sterge, acesta e primul lucru pe care il fac.

Muzica lui Yanni este incarcata de seninatate, bucurie si blindete, ea reflectind fidel trasaturile artistului. De cele mai multe ori el foloseste o mica orchestra de coarde si colaboratori pentru a oferi muzicii sale un climat clasic sau dupa caz, orientari etno-pop care ii contureaza stilul. Intr-un concert LIVE, folosim 35 - 40 de sintetizatoare minuite de 2 persoane, motivul este ca nu folosesc nimic preinregistrat pe banda sau pe computer. Totul trebuie sa fie realizat in direct. Felul in care folosim claviaturile cere o mentalitate diferita si ajungem sa controlam cel putin 6 instrumente deodata care controleaza la rindul lor alte 20. Este un sistem foarte complex, iar programarea pt ambele statii este facuta de mine. In orice moment fiecare dintre noi are accces la cel putin 6 sunete complet diferite. Pot recunoaste notele.dar nu am nevoie de ele. Cred ca a le cunoaste este o metoda proasta pt a sti sa cinti. Lucrez cu muzicieni care au pregatire in domeniul clasic si care nu ar putea daca nu au partitura in fata. In plus nu ar trebui sa cinti in timp ce citesti partitura, deoarece este ca si cum un actor ar iesi pe scena citindu-si rolul de pe hirtie. Trebuie sa te idenitifici cu muzica si apoi sa o folosesti pt a te exprima. Cind am o piesa pe care vreau sa o scriu, iau o claviatura si imprim o parte ca de exemplu linia melodica pt violoncel iar apoi o dau unui orchestrator care o scrie pt instrumentul respectiv. Nu e un lucru greu de facut, chiar daca as putea scrie partituri, nu mi-ar placea sa o fac - e plictisitor .Fiind in situatia privilegiata de a avea propria orchestra cu sediul in Los Angeles precum si propriul sau studio de inregistrari in locuinta sa din Seattle, acest lucru este un mare avantaj pt Yanni. Dupa 10 ani ca artist solo, cintind adesea cu o mica formatie de fundal, oare ce l-a facut sa introduca o orchestra pe linga instrumentele proprii ? Yanni ne da raspunsul: Aceasta s-a intimplat acum 6 ani cind am experimentat un pic cu cateva orchestre simfonice din SUA, dupa care am decis sa-mi formez propria orchestra simfonica, formata din artisti alesi de mine, majoritatea cantareti de studio din Los Angeles. Consider foarte puternica combinatia orchestrei acustice cu formatia - tobe, bas, percutie, clape.

Dupa doi ani de planuri, concertul sau live la teatrul bi-millenal Herod Atticus de langa Parthenon, primul sau concert din Grecia, a acvut un succes extraordinar care a produs un album vandut in 3.5 milioane de exemplare, castigator a trei discuri de platina precum si o caseta video "Yanni live at Acropolis". Cu un personal de peste 200 tehnicieni de lumina si sunet si de cameramani, Orchestra filarmonica regala dirijata de Shardad Rohani precum si formatia sa rock obisnuita compusa din 5 persoane, evenimentul a fost un spectacol de proportii imense. Acest concert a fost pentru mine personal unul dintre cele mai extraordinare evenimente din viata mea caci era pentru prima data cand faceam un concert live in Grecia. Tinerea lui intr-un peisaj atat de minunat, cu toate biletele vandute, au transformat acest eveniment intr-o experienta unica, extrem de emotionanta.

Cand am terminat proiectul la Acropole stiam ca detineam ceva special. Un sunet pe care nu-l mai auzisem inainte. Totusi, exista o multime de probleme tehnice cauzate de combinarea unui concerrt rock cu o orchestra, nu in ultimul rand de faptul ca ne-am dat seama ca orchestra abia daca se auzea. Fiecare instrument trebuia mixat separat iar unele instrumente aveau doua microfoane. A durat ani intregi pana ne-am dat seama cum sa o facem. Dar in momentul in care totul a fost amplificat corect a iesit ceva cu adevarat foarte frumos. Cand iei un instrument acustic si-l treci printr-un amplificator urias pentru 30000 de oameni la un volum de 110dB este o situatie cu totul si cu totul speciala. Am reusit pana la urma sa ajungem la un nivel la care orchestra putea sa acopere formatia. La inceput, sunetul orchestrei abia daca putea atinge jumatate din puterea sunetului formatiei. Marea dificultate a fost ca pe scena erau 70 microfoane, ba probabil 90 daca tii cont de toate microfoanele de la tobe. In loc sa conduca totul de la claviatura, Yanni a ales sa lucreze cu un dirijor pentru a scoate tot ceea ce este mai bun din orchestra.Primesc instructiuni de la mine si cateodata stiu ce sa faca dupa felul in care-mi misc capul. Acesta este evantajul de a avea propria ta orchestra - se obisnuiesc cu tine. Dar avem un dirijor, iar acesta ma urmareste indeaproape pentru a sti cum sa se cante; rolul sau esential este de a armoniza orchestra cu formatia.

Yanni a reusit sa aiba un impact enorm in lumea intreaga ca unul dintre compozitorii/artistii cei mai evocatori idin zilele noastre. Cucerindu-si statutul de forta majora in domeniul muzicii instrumentale contemporane, Yanni propune audientei ceva mult mai important decat distractie; el ii ajuta sa intre in contact cu emotiile lor interioare si-I inspira sa-si exploreze potentialul ca indivizi. Atingerea oamenilor prin muzica este talentul cel mai impresionant al lui Yanni fie ca o face prin turneele sale, pe unde TV sau radio, prin coloane sonore sau prin inregistrarile sale. Impreuna cu formatia sa si cu Orchestra filarmonica regala, Yanni a tinut cel mai bun concert de pana atunci. Productia este un spectacol covarsitor de lumini si sunete, filmat de 14 camere video si inregistrat printr-un sistem pe 48 de canale.

Albumul Yanni live at the Acropolis, al zecelea aparut sub marca Private Music, contine versiuni noi ale pieselor sale mai vechi (precum "Santorini", "Nostalgia" sau "One man dream" sau "Reflections of Passion"), in care orchestra nu este ceva marginal, ci parte integranta a sunetului. In ipostaza sa de compozitor, Yanni nu a urmat niciodata reguli bine stabilite, iar acest concert, care se rupe de experienta "traditionala" a orchestrei simfonice nu este o exceptie. Rezultatul este un sunet foarte complex si rafinat. Simfoniile pot genera o cantitate enorma de sunete, frumusete si emotie. Acestea sunt parte integranta a caracterului lor uman si a blandetii muzicii. Clapele, pe de alta parte, permit accesul la milioane de sunete. Atunci cand le combin, rezultatul este unic, si nu numai ca este placut urechii, dar si produce raspunsuri emotionale pe care nici una nu le poate obtine separat. "Telul meu este de a ma conecta cu oamenii prin emotii. Iau experientele mele de viata si le translatez in muzica" suna putin pompos, dar a dat nastere la albume care au atras o multime de admiratori in tara sa adoptiva. In 1997 a semnat un contract cu Virgin Records care a scos albumul Tribute, un concert live inregistrat in India si in China.

Desi este o inregistrare complet digitala, si totusi capturand murmurul bucuriei din aceasta locatie, Yanni in concertul de la Acropole ne prezinta unele dintre cele mai apreciate lucrari - precum "Santorini", "Nostalgia" sau "One man dream" si piesa principala de pe albumul sau de platina "Reflexii ale pasiunii", toate acestea imbunatatite dincolo de orice inchipuire de Shardad Rohani, Jeffrey Silverman si de orchestra dirijata de John Rinehiemer. Simplitatea atragatoare a melodiilor cantate la sintetizator este intarita de o parte instrumentala cantata la nivel de virtuoz, cea mai apreciata aparand pe "Within Attraction" - un adevarat duel instrumental intre viori , dirijor si solista Karen Briggs. Live at the Acropolis este un concert unde totul este centrat pe muzica, pe cantec, si pe indivizi. Ii poti vedea pe fiecare dintre ei interpretindu+si partitura. In marea majoritate a timpului ei improvizeaza, spune Yanni - in timp ce eu le ofer doar directia pe care doresc sa merg. In principal, eu conduc soloul sau cint alaturi de ei in timpul soloului. E evident ca aceasta formula a castigat inimile publicului american - asta daca numarul de 520.000 de participanti la ultimul sau turneu din SUA poate fi considerat ca etalon. Niciodata nu ma mulez dupa public, adauga Yanni, si nici nu-mi schimb muzica pentru a ma ajusta pietei. Nu am facut-o niciodata si nici nu cred a am s-o fac vreodata. Poate fi mai greu vandabila deoarece nu se potriveste foarte bine pietei. Dar atunci cand imi compun albumele nu ma uit la cifra vanzarilor si nici nu cred ca vreunul a fost mai bin pentru ca s-a vandut mai bine. Conteaza doar daca am reusit sa comunic sau nu.Viata este foarte pretioasa in totalitatea ei si trebuie sa incercam să o trăim în întregime. Cateodata suntem prinsi in plasa problemelor noastre si lasam viata sa treaca pe langa noi, dar adevarul este ca trebuie sa o traim din plin. Trebuie doar sa avem mintea deschisa spre ea. Muzica mea este o ilustrare a vietii.

Mesajul lui Yani din timpul concertului de la Acropole:

Vă puteţi imagina cum mă simt în noaptea aceasta. Pentru prima data in Grecia, locul unde m-am născut, chiar in teatrul Herodium, aflat chiar la picioarele Parthenonului. Este unul dintre cele mai mari vise ale mele care în noaptea asta a devenit realitate.

Un cântec pe care aş dori să vi-l prezint este despre faptul ca să nu uiţi cum să te bucuri de viaţă. Câteodată suntem prinşi în problemele şi în necazurile noastre şi lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi - iar viaţa este preţioasă. Tot ceea ce înseamnă viaţă. Iar noi trebuie să încercăm să o trăim în întregime. Cântecul se numeşte "Până în ultima clipă".

Aş dori să-mi iau rămas bun cu câteva gânduri.
În trecut, mă uitam la un interviu cu un astronaut din naveta spaţială. În acest interviu, îşi descria experienţele în timp ce nava orbita în jurul planetei. Spunea ce frumos arată Pământul de sus. Spunea că, în timp ce trecea pe deasupra Europei, îi era greu să distingă ţările. Motivul, spune el, este că frontierele sunt în mintea noastră, şi nu încrustate în sol. Aceasta demonstrează un lucru extraordinar: în realitate, aceste frontiere nu există.

Ar putea dispărea complet dar se perpetuează această iluzie că suntem diferiţi unul de altul. Cred că lumea ar fi un loc mult mai bun dacă într-o zi am înceta să pretindem că aceste frontiere există şi dacă ne-am gândi mai mult la asemănările dintre noi şi nu la diferenţe.

Aş mai dori să vă spun doar un lucru: că toate lucrurile măreţe care s-au întâmplat omenirii de la începuturi au pornit de la un gând izolat. Şi dacă oricare dinte noi este capabil de un asemenea gând măreţ, dacă noi toţi avem aceeaşi capacităţi, înseamnă că suntem toţi asemănători.