Datorita faptului ca situatiile didactice si obiectivele evaluarii sunt atat de variate, s-a ajuns la necesitatea conceperii si aplicarii unor strategii diferite, pe care vom incerca sa le trecem in revista in cele ce urmeaza.
Metodele si tehnicile de evaluare ingaduie o anumita clasificare, realizata dupa doua criterii, si anume:
Dupa:
I. cantitatea de informatie sau experienta incorporabila de catre elevi
II. axa temporala la care se raporteaza verificarea.
I. In functie de primul criteriu, analistii au stabilit doua tipuri:
- evaluare partiala, in care se verifica elementele cognitive sau comportamentale secventiale (prin ascultarea curenta, extemporale, probe practice )
- evaluarea globala, in care se verifica o cantitate mare de cunostinte si deprinderi obtinute prin cumulare (prin examene si concursuri)
II. In functie de al doilea criteriu, putem identifica:
- evaluarea initiala, care se face la inceputul unei etape de instruire (prin teste docimologice, concursuri etc)
- evaluarea continua, care se face in timpul secventei de instruire (prin tehnici curente de ascultare si teze)
- evaluarea finala, care se realizeaza la sfarsitul unei perioade de formare (de exemplu prin examene de tipul Bacalaureatului)
Prin coroborarea celor doua criterii, se poate ajunge la o alta clasificare si anume: evaluarea sumativa si evaluarea formativa.
Pe aceste doua tipuri de evaluari le-am discutat in seminarul trecut, astfel nu v-om mai insista asupra lor acum.
Voi aminti doar ca evaluarea sumativa - se practica la finalul unei peroiade mari de timp; cumulativa - se practica in timpul procesului de invatarare
In ceea ce priveste metodele folosite in evaluarea performantelor scolare, observam ca sunt de mai multe feluri.
Cele mai frecvente sunt probele orale, scrise si practice.
Astfel notam:
- verificarea orala, consta in realizarea unei conversatii prin care profesorul urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Avantajele constau in aceea ca se realizeaza o comunicare deplina intre profesor si clasa de elevi, iar feed-backul este mult mai rapid. Metoda favorizeaza dezvlotarea capacitatilor de exprimare a elevilor. Insa de multe ori obiectivitatea ascultarii orale este periclitata, datorita interventiei unei multitudini de variabile precum: starea de moment a profesorului, gradul diferit de dificultate a intrebarilor puse, starea psihica a celui evaluat etc.
( un dezavantaj al acestei metode este faptul ca verificarea nu poate fi efectuata asupra tuturor elevilor in acelasi timp)
- verificarea scrisa, apeleaza la anumite suporturi scrise, concretizate in lucrari de control sau teze. Elevii au posibilitatea de a-si arata cunostintele acumulate, fara interventia profesorului, neaflandu-se intr-un contact direct cu acesta. Anonimatul lucrarii, usor de realizat, ingaduie o diminuare a subiectivitatii profesorului. Verificarea scrisa implica un feed-back mai slab, unele erori sau neimpliniri neputand fi eliminate operativ, prin interventia profesorului.
(avantajele acestei metode constau in posibilitatea verificarii simultane a unui numar mare de elevi, intr-un interval de timp determinat si de asemenea reprezinta o metoda avantajoasa de evaluare a elevilor introvertiti sau cu o trasatura puternica de timiditate)
¬- verificarea prin probe practice, se aplica la o serie de discipline specifice si vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare in practica a cunostintelor dobandite, a gradului de incorporare a unor priceperi si deprinderi, ipostaziate in anumite suporturi obiectuale sau activitati materiale.
