Partile Contractante (semnatarii Conventiei Schengen) se obliga sa asigure examinarea fiecarei cereri de azil depuse de un strain pe teritoriul uneia din ele:
a) daca o Parte Contractanta a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de sedere, ea este responsabila pentru examinarea cererii; daca viza a fost eliberata cu autorizarea altei Parti Contractante, este responsabila cea care a acordat autorizatia;
b) daca mai multe Parti au eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de sedere, Partea responsabila este cea care a eliberat viza sau permisul de sedere care expira ultimul;
c) daca solicitantul de azil este scutit de Partile Contractante de obligatia de a obtine viza, este responsabila Partea prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil;
d) daca un strain a carui cerere de azil este deja in curs de examinare la una din Partile Contractante introduce o noua cerere, este responsabila Partea la care cererea sa afla in curs de examinare (art. 30 din Conventia Schengen).
Fiecare Parte transmite celorlalte, la cererea acestora, datele detinute cu privire la un solicitant de azil, care sunt necesare pentru:
- determinarea Partii responsabile pentru examinarea cererii de azil;
- examinarea cererii de azil.
Aceste date se refera la:
identitate;
documente de identitate si de calatorie;
locurile de sedere si itinerariile calatoriilor;
permisele de sedere sau vizele eliberate de o Parte Contractanta;
locul depunerii cererii de azil (art. 38 din Conventia Schengen).
Prin art. 48 par. 1 (in numerotarea si continutul precedentului tratat - in prezent art. 39), s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata in cadrul Comunitatii pana cel tarziu la sfarsitul perioadei de tranzitie.
Ea este reglementata prin Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului din 5 octombrie 1968 privind libertatea de circulatie pentru lucratori in cadrul Comunitatii si prin Directiva nr. 68/360 din 15 octombrie 1968 a Consiliului privind abolirea restrictiilor asupra circulatiei si rezidentei in cadrul Comunitatii pentru lucratorii din statele membre si familiile lor.
Libertatea de circulatie implica inlaturarea oricarei discriminari bazate pe nationalitate intre lucratorii statelor membre in ceea ce priveste remunerarea, angajarea si alte conditii de munca si de angajare.
Libertatea de circulatie a lucratorilor implica, sub rezerva limitarilor pe motive de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica, patru coordonate, potrivit art. 39:
- acceptarea ofertelor de angajare intr-adevar facute;
- deplasarea in mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop;
- sederea intr-un stat membru in scopul angajarii potrivit prevederilor de angajare a cetatenilor acelui stat, stabilite prin lege, regulament sau actiune administrativa;
- ramanerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei dupa ce a fost angajata in acest stat.
Pentru ca membrii de familie sa aiba drept de sedere in alt stat, este necesar ca unul dintre soti sa-si fi exercitat dreptul sau la libera circulatie, dreptul acestor membri nefiind un drept propriu, ci unul derivat.
CAPITOLUL IV. Controlul frontierelor si migratia
Disparitia frontierelor si libera circulatie a persoanelor poate duce la aparitia unor probleme legate de migratia clandestina. Art. 3 si 8 din Conventia Schengen reglementeaza modul de supraveghere si control al frontierelor externe. Pe langa stabilirea unor liste a tarilor terte ai caror cetateni au nevoie de viza sau nu , pentru a intra in spatiul comunitar, au fost luate o serie de masuri privind controlul si securitatea frontierelor UE in tarile ce constitue frontiere externe ale spatiului.
Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fara efectuarea vreunui control al persoanelor. Totusi, pentru motive de ordine publica sau securitate nationala, o Parte Contractanta poate decide, dupa consultarea celorlalte Parti, ca in cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale nationale la frontierele interne, adaptate la situatia aparuta.
Frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei si potrivit orarului de functionare al acestora (art. 2 si art. 3 din Conventia Schengen).
Intrarea pe teritoriile Partilor Contractante pentru o sedere care nu depaseste 3 luni poate fi acordata strainului care indeplineste urmatoarele conditii:
poseda un document sau documente valabile - stabilite de Comitetul Executiv, care ii permit trecerea frontierei;
este in posesia unei vize valabile, daca aceasta este ceruta;
prezinta, daca este cazul, documentele care justifica scopul si conditiile sederii planificate si dispune de mijloace de subzistenta atat pentru sederea propusa cat si pentru intoarcerea in tara de provenienta sau pentru tranzitul spre un stat tert in care admiterea sa este garantata, sau este in masura sa dobandeasca in mod legal aceste mijloace;
nu este semnalat ca inadmisibil;
nu este considerat o amenintare pentru ordinea publica, securitatea nationala sau relatiile internationale ale uneia dintre parti.
Intrarea in spatiul Schengen trebuie refuzata strainului ce nu indeplineste toate aceste conditii, in afara de cazul in care una din Parti considera ca este necesar sa se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes national.
Circulatia transfrontaliera la frontierele externe este supusa controlului autoritatilor competente. Controlul se efectueaza potrivit unor principii uniforme, in cadrul competentelor nationale, tinandu-se cont de interesele tuturor Partilor:
controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de calatorie si a celorlalte conditii de intrare, de sedere, de munca si de iesire, ci si identificarea si prevenirea amenintarilor la adresa securitatii nationale si a ordinii publice (terorism, trafic de droguri);
toate persoanele trebuie sa fie supuse cel putin unui control care sa permita stabilirea identitatii pa baza documentelor de calatorie;
la intrare, strainii trebuie sa fie supusi unui control amanuntit;
la iesire, se va proceda la un control impus in interesul Partilor Contractante, conform regimului juridic al strainilor (art. 6 din Conventia Schengen).
In vederea crearii unui spatiu sigur, cu frontiere sigure, si a combate migratiile ilegale este nevoie de o cooperare a statelor in acest domeniu. Programe privind cooperarea intre administratiile vamale ale statelor membre sau intre serviciile de politie, precum Europol, ori programe de cooperare in domeniul judiciar, precum Programul Grotius, duc la realizarea unei solidaritati intre state si la crearea unui spatiu comunitar sigur.
In acest sens au fost adoptate Regulamentul Consiliului 743/ 2002 si Conventia Europeana ce stabileste un cadru general comunitar de activitate, in vederea facilitarii cooperarii judiciare in materie civila. La aceeasi tema se refera Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 privind masurile de control si sanctiunile penale in domeniul drogurilor.
Una din gravele probleme cu care se confrunta Uniunea Europeana, ca si intreaga comunitate internationala, este amenintarea terorista. Este, alaturi de traficul de droguri, una din cele mai negative aspecte ale libertatii de circulatie.
Terorismul se prezinta ca un fenomen foarte complex, cu manifestari extrem de violente, desfasurate de cele mai multe ori prin surprindere, impotriva unor tinte precise, care, in general, nu se pot apara.
Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana prin liberalizarea granitelor actioneaza din pacate ca un factor favorizator a acestor manifestari distructive.
In urma ultimelor atentate ce au atins spatiul Schengen (Madrid, 11 martie 2004) s-a dovedit ca aceasta realitate trebuie combatuta printr-o strategie comuna a Comunitatii, bazata pe crearea si mentinerea unei situatii strategice dominate de un sistem coerent si permanent de supraveghere civila si militara.
