Problematizarea



Definitia si semnificatiile problematizarii



Problematizarea este modalitatea de a crea in mintea elevului (studentului) o stare (situatie) conflictuala (critica sau de neliniste) intelectuala pozitiva, determinata de necesitatea cunoasterii unui obiect, fenomen, proces sau a rezolvarii unei probleme teoretice sau practice pe cale logico-matematica, de documentare si (sau) experimentala, pentru a obtine progres in pregatire.
Situatia problematizata se produce datorita conflictului intelectual ce apare intre ceea ce stie (poate rezolva) si ceea ce nu stie (trebuie sa rezolve) elevul (studentul), intre ceea ce ii este cunoscut si ceea ce-i este necunoscut intr-o anumita problema de specialitate, ca urmare a caracterului relativ incomplet al cunoasterii si a necesitatii dobandirii de noi cunostinte intr-un anumit domeniu informational.
Problematizarea este o metoda cu caracter activ-participativ, formativ si euristic, capabila sa determine activitatea independenta, sa antreneze si sa dezvolte capacitatile intelectuale - imaginatia si gandirea logica, de investigatie si explorare a capacitatilor productive si creative, prin formularea de ipoteze, variate solutii de rezolvare (aplicare). Ea contribuie la transformarea elevului (studentului) in subiect al educatiei, in participant la dobandirea noilor cunostinte, creand posibilitatea de a mobiliza resursele personalitatii si de a aduce satisfactii pe toate planurile ei: cognitiv, afectiv, estetic si actionai. O activitate didactica bazata pe problematizare sporeste eficienta invatarii.

Tipurile de problematizare



Realizarea unei predari-invatari problematizate se realizeaza prin urmatoarele tipuri de problematizare: a) intrebari-probleme; b) probleme si c) situatii-problema.

a) intrebarea-problema se refera si produce o stare conflictuala intelectuala relativ restransa ca dificultate sau complexitate, abordand, de regula, o singura chestiune. Acest tip de problematizare se foloseste in verificarile curente, in semi-narii, la examenele orale etc.
Exemplu: De ce este necesara educatia ecologica?

b) Problema este un tip de problematizare care produce un conflict intelectual mai complex si are anumite dificultati de aflare (rezolvare), incluzand anumite elemente cunoscute, date si anumite elemente necunoscute, care se cer aflate sau rezolvate.

Exemplu: Cunoscandu-se consecintele negative, cum s-ar realiza depozitarea fara riscuri poluante a deseurilor radioactive.

c) Situatia-problema este tipul de problematizare care produce o stare conflictuala puternica si complexa, incluzand un sistem de probleme teoretice sau practice ce se cer rezolvate, asa cum ar fi obtinerea unei anumite substante intr-o lucrare de laborator, rezolvarea unei teme de proiect, aplicarea unui procedeu, a unei metode sau a unui proces tehnologic nou etc.
Exemplu: Pornind de la necesitatea asigurarii interrelatiilor favorabile dintre organismele vii si mediul lor de viata, care ar fi solutiile de prevenire (inlaturare) a poluarii mediului ambiant la nivel national.

Etapele si cerintele problematizarii



Orice act de predare-invatare problematizat, fie ca este vorba de o simpla intrebare, de o problema sau de o situatie problematizata, necesita un demers de rezolvare determinat de "necunoscutul" ce trebuie aflat (rezolvat, clarificat, calculat etc.). Acest demers necesita anumite informatii si algoritmi din fondul aperceptiv sau nou, un sistem de reguli de selectare, de ordonare, de combinare si operare a acestora, care sa duca in final la rezolvarea "necunoscutului".

Etapele problematizarii
Etapele problematizarii:
a) crearea (alegerea) tipului de problematizare;
b) reorganizarea fondului aperceptiv, dobandirea de noi date (informatii) si restructurarea datelor vechi cu cele noi intr-un sistem unitar cerut de rezolvarea tipului de problematizare;
c) stabilirea (elaborarea) variantelor informative sau actionale de rezolvare si alegerea solutiei optime;
d) verificarea experimentala a solutiei alese - daca este cazul.

Cerintele realizarii problematizarii
Acestea sunt:
a) folosirea progresiva a tipurilor de problematizare in ordinea: intre-bari-probleme, probleme si situatii-problema;
b) in cadrul fiecarui tip de problematizare introducerea dificultatilor sa se faca treptat;
c) in abordarea starilor conflictuale ale problematizarii sa se imbine dirijarea din partea profesorului cu efortul independent de rezolvare al elevilor (studentilor), crescand accentul pe acesta din urma;
d) in rezolvarea starilor conflictuale produse de problematizare, sa se formeze la elevi (studenti) capacitatea de a combina si recombina adevarurile stiintifice, algoritmii si modelele logico-matematice si de specialitate;
e) antrenarea elevilor (studentilor) in dezbaterea solutiilor (variantelor) controversate, a conflictelor intelectuale, pentru ca fiecare dintre ei sa-si poata manifesta independent punctul de vedere; in cazul in care nu se ajunge la o solutie corespunzatoare, este necesar ca profesorul sa asigure stabilirea solutiei optime, cu motivatiile teoretice sau (si) aplicative corespunzatoare;
f) in invatare, orice situatie problematizata trebuie sa aiba la baza o strategie de rezolvare constienta, chiar in situatia cand se folosesc algoritmii -anumite reguli de rezolvare etc. in viata, algoritmizarea rezolvarii unor probleme este, desigur, necesara pentru cresterea randamentului muncii.