Universitatea "Valahia" din Targoviste
Facultatea de Stiinte Economice
PRECIZARI METODOLOGICE DE REDACTARE
A LUCRARII DE LICENTA
Fara a minimaliza utilitatea folosirii lucrarilor de specialitate - regasite sub forma de "ghid" sau "indrumar" - avand ca subiect elaborarea si redactarea textelor stiintifice, in cadrul carora se include si o lucrare de licenta, prezentul material se doreste a fi o sinteza a cerintelor minimale de tehnoredactare, obligatorii de respectat de orice student care urmareste sa realizeze lucrarea de licenta la standardele impuse de calitate. Evident ca studentul, sub indrumarea profesorului conducator, va parcurge etapele demersului logic de creare a "produsului stiintific" ce se concretizeaza sub forma lucrarii de licenta.
1. Aspecte generale
■ In ce consta lucrarea de licenta
Lucrarea de licenta reprezinta un loc bine individualizat in tipologia formelor de comunicare in stiinta, reprezentand un produs al cercetarii stiintifice intersectata si suprapusa pe zona invatamantului universitar. Acceptarea includerii sistemului de invatare stiintifica - prin forma de invatamant superior (licenta) - in continutul cunoasterii stiintifice, alaturi de creatia stiintifica, este legata de asertiunea potrivit careia nimeni nu poate crea nimic inainte de a invata perfect, riguros o profesie. Din aceasta menire organica de a lega procesul de invatare cu demersul de creare a cunoasterii stiintifice, intelegem ca un moment de referinta in devenirea intelectuala a studentului - ca viitori specialisti in societatea contemporana, cand investitia in om a devenit piatra unghiulara pe care se sprijina progresul omenirii - il reprezinta examenul de licenta, care marcheaza incheierea studiilor universitare din ciclul I.
Pentru sustinerea examenului de licenta, studentul (absolventul) se poate inscrie pe baza unei cereri (Anexa 1) si a documentelor prezentate in Anexa 2.
Prin urmare, proba cea mai importanta in cadrul examenului de incheiere a studiilor universitare - ciclul I - este sustinerea lucrarii de licenta.
O lucrare de licenta este un produs al cercetarii stiintifice care "atesta performantele atinse de absolventi in instruirea lor teoretica, aptitudinile si inclinatia lor pentru profesia in care s-au format, priceperea de a sesiza oportunitatile domeniului si de a oferi alternative eficiente si viabile".
Fiind un produs al cercetarii stiintifice, o lucrare de licenta reclama din partea autorului ei o pregatire sustinuta si constienta, inca de la intrarea in facultate, care sa-i permita, apoi, sa demonstreze spirit creativ, aptitudini de a produce cunoastere. In acest scop, studentul dispune pe parcursul anilor de pregatire universitara de multiple posibilitati, care, folosite cu discernamant si seriozitate, vor asigura premisele garantarii reusitei in elaborarea lucrarii de absolvire. Printre aceste posibilitati, sunt de retinut:
- activitatea stiintifica studenteasca;
- elaborarea de referate, recenzii, eseuri, studii de caz;
- participarea la manifestari stiintifice;
- redactarea fiselor de lectura pentru referintele bibliografice obligatorii de la disciplinele de specialitate;
- participarea la activitati practice (in forme organizate de facultate sau pe cont propriu);
- etc.
■ Coordonatorul stiintific
Elaborarea unei lucrari scrise ca proba obligatorie pentru examenul de licenta necesita, prin regulament, prezenta unui conducator stiintific, care, de drept, este unul din profesorii din specialitatea de apartenenta a subiectului lucrarii. Optand liber pentru un subiect, studentul trebuie sa aleaga conducatorul stiintific cu mare responsabilitate, nu trebuie sa uite ca succesul sau insuccesul sau ii poate apartine lui, dar si profesorului. Cu alte cuvinte, relatia dintre student si coordonator trebuie sa se fondeze pe respect, pe dialogul deschis, pe intelegere, colaborare.
Activitatea de indrumare a coordonatorului nu trebuie sa se rezume doar la aspecte pur administrative, de rutina (intocmirea, impreuna cu studentul, a planului lucrarii, a calendarului de lucru, controlul si verificarea calitatii partilor componente ale lucrarii, avizarea formei finale a acesteia), ci trebuie sa aiba ca prioritate ajutorul dat studentului pentru ca acesta sa se cunoasca, sa se autoevalueze singur, sa fie constient de calitatile si slabiciunile sale, de cum isi poate exploata la maximum cunostintele, aptitudinile si inteligenta, forta creatoare.
In echipa pe care o formeaza profesorul indrumator cu studentul, categoric si acestuia din urma ii revine o serie de indatoriri (obligatii) a caror indeplinire va conditiona in mod direct calitatea lucrarii de licenta si, implicit, rezultatul obtinut de catre absolvent dupa sustinere. Aceste indatoriri ale studentului se pot rezuma dupa cum urmeaza:
. sa colaboreze cu profesorul indrumator in alegerea temei, reflectand atent asupra motivatiilor cu privire la tema respectiva;
. sa stabileasca impreuna cu profesorul un calendar de elaborare a lucrarii si sa respecte planul (cuprinsul) acesteia;
. sa proiecteze, de comun acord cu profesorul, metodologia de realizare a unei cercetari de teren adecvate temei care sa confere valente practice lucrarii de licenta;
. sa tina cont de indrumarile profesorului coordonator;
. sa predea coordonatorului stiintific pe suport de hartie un exemplar din lucrarea in varianta finala, in vederea avizarii, notarii si intocmirii referatului cu propunerea spre sustinere in fata comisiei de examen.
2. Redactarea lucrarii
■ Exigente generale
Redactarea include:
- o componenta stilistica,
- o componenta de limbaj,
- un ansamblu de exigente si reguli de redactare si de comunicare.
Caseta 1
De retinut:
Nu exista un model unic de redactare si de sustinere publica.
Redactarea este mult mai mult decat o problema de stil, de limbaj - oricat de importante ar fi acestea - si anume, un mare complex de reguli si exigente care se cer a fi stiute pentru a putea valorifica eforturile si rezultatele din etapele precedente redactarii si pentru a se asigura un substantial spor de valoare stiintifica, de calitate, lucrarii de cercetare.
Functia principala a redactarii este de a pune cat mai deplin in opera rezultatele investigatiilor obtinute in etapele de elaborare a lucrarii de licenta.
■ Reguli specifice privind componentele lucrarii stiintifice
Lucrarea de licenta trebuie sa fie structurata in trei parti:
1) Partea teoretica: o sinteza a referintelor teoretice legate de tema abordata, utila pentru a fundamenta instrumentarul metodologic al demersului de cercetare ce-l va intreprinde autorul; la elaborarea acestei succinte prezentari a cadrului teoretic in care se circumscrie subiectul lucrarii de licenta studentul se va folosi de cunostintele insusite in anii de studiu universitari, precum si de informatiile stiintifice culese si prelucrate din bibliografia consultata in acest scop.
2) Partea practica: o analiza diagnostic, ca rezultat al raportarii partii teoretice la viata reala; aceasta parte, dezvoltata pe 1-2 capitole, reprezinta nucleul corpului lucrarii de licenta, consistenta lui fiind data de proiectarea si realizarea unui studiu de caz, adecvat problemei centrale pe care trebuie sa o rezolve studentul.
3) Contributia personala a autorului si originalitatea lucrarii sale: este, pentru fiecare student, o provocare pentru a-si dovedi nivelul de competenta profesionala la care a ajuns la sfarsitul anilor de studiu universitar.
Caseta 2
Structura planului lucrarii de licenta
1. Cuprins
2. Lista figurilor si tabelelor
3. Introducere : 2-3 pagini
4. Parte teoretica (1-2 capitole): maximum 15 pagini
5. Parte practica (1-2 capitole): maximum 20 pagini
6. Parte finala (un capitol de propuneri, recomandari): 5 pagini
7. Concluzii: maximum 5 pagini
8. Bibliografie
9. Anexe (tabelele statistice care sustin argumentarile si concluziile din lucrare ): dupa caz, maximum 15 tabele, cele mai relevante in economia lucrarii.
■ Machetarea (Aranjarea in pagina)
Machetarea unei lucrari de licenta nu se realizeaza dupa reguli unanim acceptate, arbitrarul putand fi intalnit, chiar si sanul aceleiasi institutii de invatamant. Totusi, exista trei factori esentiali ce trebuie avuti in vedere inainte de luarea unei decizii de aranjare in pagina a lucrarii:
1 Claritatea. Se pune intrebarea: Elementele de machetare/finisare a lucrarii il vor ajuta pe cititor sa inteleaga?
2 Aspectul. Intrebarea va fi: Designul paginii ii va conferii lucrarii un aspect mai placut? De retinut ca o pagina curata si ordonata va avea un efect subliminal asupra cititorului, creandu-i o predispozitie de incredere in competentele autorului.
3 Confortul. In lipsa altor criterii de departajare, se va alege metoda care necesita cel mai mic efort si care implica cea mai scazuta probabilitate ca persoana ce va tehnoprocesa manuscrisul (uneori insusi autorul) sa comita greseli.
Preluand recomandarile unor autori cu notorietate in ceea ce priveste prezentarea finala a lucrarilor de licenta, sunt sintetizate regulile ce trebuie sa fie respectate pentru atingerea standardului de calitate cerut.
► Oglinda paginii
Pagina standard a lucrarii de licenta este A4 (21x29,7 cm), iar oglinda paginii se refera la suprafata ce urmeaza a fi acoperita cu text. Ea rezulta din lasarea unor margini de dimensiuni bine delimitate, astfel:
. aproximativ 2.5 cm in partile de sus si jos;
. marginea din dreapta va avea 2 cm;
. marginea din stanga paginii va avea un plus, respectiv 3 cm pentru a permite legarea lucrarii fara riscul de a fi acoperita o parte din text;
. marginea superioara de pe prima pagina a unui capitol sau a unei sectiuni importante a lucrarii trebuie sa fie mai mare, cam de 5 cm; acest spatiu functioneaza ca un semnal vizual pentru cititor, avertizandu-l ca este pe cale de a intra intr-o noua etapa a discutarii sau prezentarii datelor.
Aceste dimensiuni standard propuse pentru marginile paginii conduc la o arie de tiparire (oglinda paginii) de 63%, care va contine 65 de semne tipografice (litere, semne de punctuatie, spatii albe intre cuvinte), ceea ce inseamna ca pe o pagina vor fi scrise 31 de randuri, fiecare rand avand o lungime de maximum 16 cm. In Romania se obisnuieste ca lucrarile de licenta sa fie imprimate la un rand si jumatate.
Oglinda pagini este pusa in valoare si de alineate si paragrafe, precum si de modul de inserare a casetelor.
Alineatul. Separa ideile dintr-un text. De regula, intr-un text stiintific nu ar trebui sa apara pe o pagina mai mult de patru, cinci alineate. Dimensiunile reduse ale alineatului, de trei sau patru randuri demonstreaza o saracie de idei din partea autorului. Evident, sunt si exceptii de la o asemenea regula: de pilda, redactarea unui ghid, cum este cel de fata.
Paragraful. Nu trebuie confundat cu alineatul (pentru ca este introdus prin acesta), ca subdiviziune a unui subcapitol (sau a unui capitol de dimensiuni reduse), paragraful pune in valoare teze, enunturi cu rol de generalizare, putandu-se extinde pe mai multe pagini.
Casetele. Marcate cu un chenar, casetele contin, de cele mai multe ori, texte ale unor autori consacrati. In lucrari de licenta/disertatie, datorita dimensiunilor limitate, se recomanda ca o caseta sa fie redusa la mai putin de o pagina tiparita.
► Litera
Litera - typeface sau font, in limba engleza - se recomanda a fi Times New Roman sau Arial, iar corpul de litera (marimea literei) de 12 puncte.
O lucrare de licenta/disertatie impune o sobrietate in alegerea fonturilor si a culorilor acestora. Astfel, se recomanda ca intre fonturile folosite - pentru titlurile capitolelor, subcapitolelor, paragrafelor, subparagrafelor - sa existe o armonie, departajarea dintre ele facandu-se doar prin dimensiune si forma de subliniere. Si evident va trebui evitata tentatia unor studenti de a utiliza, mai ales pentru titluri, fonturi "excentrice".
Respectand aceeasi cerinta de sobrietate, textul trebuie sa fie "negru pe alb". Utilizarea altor culori este nerecomandata, chiar si atunci cand se doreste sublinierea unor cuvinte (si cand, in mod gresit, se utilizeaza, de unii studenti, culoarea rosie, de exemplu).
Se poate rezuma:
. Modalitatea jurnalistica de a folosi cuvinte sau fraze cheie pentru a imparti un text nu este recomandata in cazul lucrarilor de licenta/disertatie, care trebuie sa pastreze sobrietatea ceruta pentru o lucrare de cercetare stiintifica.
. Titlul de capitol trebuie scris cu majuscule, cu un corp de litera de 14 puncte, Modalitatea jurnalistica de a folosi cuvinte sau fraze cheie pentru a imparti un text nu este recomandata in cazul lucrarilor de licenta/disertatie, care trebuie sa pastreze sobrietatea ceruta pentru o lucrare de cercetare stiintifica.
. Titlul de capitol trebuie scris cu majuscule, cu un corp de litera de 14 puncte, plasat la stanga paginii.
. Titlul subcapitolului trebuie scris cu litere minuscule, cu corp de 12 puncte, subliniind prin caractere aldine si plasat tot la stanga paginii.plasat la stanga paginii.
. Titlul subcapitolului trebuie scris cu litere minuscule, cu corp de 12 puncte, subliniind prin caractere aldine si plasat tot la stanga paginii.
. Semnalarea titlurilor unei serii de paragrafe, fiecare tratand un anumit subiect, poate fi rezolvata prin metoda de a incorpora subiectul in paragraf, astfel incat prima fraza a paragrafului sa fie si titlul acestuia. Cuvantul sau fraza respectiva trebuie subliniate cu caractere aldine ori italice. Lucrarile de licenta in care apare numerotarea capitolelor, subcapitolelor (de exemplu, 1.1, apoi 1.1.2 si 1.1.2.1 s.a.m.d) ii dezavantajeaza pe autori, lasand impresia ca nu au fost capabili sa-si organizeze textul fara ajutorul sistemului vechi de numaratoare. De altfel, numerotarea paragrafelor si subparagrafelor devine cu atat mai inutila in cazul lucrarilor de licenta/disertatie care se recomanda a se limita la a avea 45-65 de pagini (inclusiv paginile destinate anexelor-tabele).
. Notele introduse la subsolul tabelelor si figurilor, precum si in partea de jos a paginii (infrapagina) se vor scrie cu litere cursive (italice), de dimensiuni mai mici (de 10-11 puncte).
► Spatierea
Lucrarea de licenta trebuie impartita in asa fel incat fiecare pauza din text sa fie plasata intr-un loc potrivit pentru o opinie, ca un semn vizual pentru cititor. De aceea trebuie respectate anumite reguli de spatiere a subdiviziunilor textului redactat, si anume:
. Capitolele incep pe o pagina noua si se evita ca acestea sa se finalizeze doar cu doua trei randuri pe pagina.
. Marginea superioara de pe prima pagina a unui capitol va avea, dupa cum s-a precizat anterior, 5 cm.
. Intre titlul unui capitol si titlul primului subcapitol al acestuia se recomanda sa se introduca un alineat in care sa se sintetizeze problematica abordata, tocmai pentru a-l introduce pe cititor in sfera de preocupari a autorului.
. Titlul unui subcapitol se pozitioneaza lasandu-se cate doua spatii intre el si textul dinainte, respectiv cel care urmeaza (deci intre 2 interliniii duble).
. Titlul unui paragraf se insereaza la un rand alb despartitor (interliniere dubla).
. Titlurile tabelelor si figurilor (grafice, harti, desene, schite etc) se scriu la un rand, folosind acelasi tip de litera ca intreaga lucrare, si se plaseaza la un rand alb despartitor.
. Notele tabelelor si figurilor sunt plasate dedesubt (sub tabel/figura); se scriu la un rand, cu un corp de litera mai mic (litere italice).
. Notele infrapaginale (in partea de jos a paginii) vor fi dactilografiate la un singur rand, cu corp de litera mai mic (italic).
. Citatele mai ample (de peste 40 de cuvinte) pot fi dactilografiate la un singur rand, plasate ca un alineat.
► Cum se numeroteaza paginile
Numerotarea paginilor se face de preferinta in coltul din dreapta - sus, cu cifre arabe, drepte, fara punct, paranteza sau linie oblica.
Se numeroteaza toate paginile, chiar daca numarul nu este printat. Anexele, notele, lista bibliografica se numeroteaza in continuarea paginilor de text, avandu-se in vedere ca fiecare din acestea sa inceapa pe o pagina noua.
Nu vor avea un numar imprimat (dar se vor lua in calcul la numerotarea celorlalte pagini):
. pagina de titlu;
. sumarul (cuprinsul);
. paginile de inceput ale introducerii, capitolelor, bibliografiei si anexelor
► Coperta si pagina de titlu (sau coperta interioara)
Atat coperta cat si pagina de titlu vor cuprinde obligatoriu urmatoarele informatii:
denumirea universitatii;
denumirea facultatii;
numele si prenumele autorului;
gradul didactic, prenumele si numele conducatorului stiintific;
luna si anul sustinerii disertatiei.
Pe pagina de titlu se va mentiona titlul complet si subtitlul, daca este cazul, ale lucrarii de licenta/disertatie. In anexa sunt prezentate, cu titlul de exemplu, modelele de machetare a copertei si paginii de titlu.
3. Evaluarea lucrarii de licenta
Inainte de a preda lucrarea, daca a ramas ragaz de timp pana la scadenta, ar fi util ca studentul/absolventul sa faca o evaluare a propriei lucrari, folosind grilele propuse de unii specialisti. Aceste grile vor fi utilizate si de catre indrumatorul stiintific, dar este de presupus ca vor fi avute in vedere si de membrii Comisiei oficiale pentru examenul de licenta. Intr-o incercare de selectare a Criteriilor de evaluare, se retin urmatoarele:
I. EVALUAREA CONTINUTULUI
. Continutul lucrarii prezentate corespunde titlului stabilit si avizat;
. Principalele probleme ale subiectului sunt tratate;
. Problemele teoretice sunt bine expuse, clare;
. Datele culese sunt bogate si coerente;
. Analizele facute sunt pertinente, incomplete;
. Lucrarea nu contine plagiat;
. Lucrarea nu consta intr-o simpla compilatie;
. Referintele bibliografice au fost bine folosite in continutul lucrarii;
. Ideile dezvoltate sunt originale, interesante;
. Ideile sunt ilustrate prin exemple precise.
II. EVALUAREA METODEI
. Structura lucrarii este anuntata,justificata si respectata;
. Lucrarea poseda o introducere si o concluzie;
. Titlurile reflecta continutul partilor, capitolelor si paragrafelor;
. Metoda de analiza este explicita, adecvata, nedefinita
. Intrebarile puse in cursul studiului au fost tratate;
. Notiunile si conceptele utilizate sunt explicite, imprecise;
. Datele (exemplele studiilor de caz) sunt bine alese, inutile,
in afara subiectului.
III. EVALUAREA FORMEI
. Prezentarea generala a lucrarii este satisfacatoare;
. Punerea in pagina este corecta, ingrijita, excelenta;
. Normele gramaticale sunt respectate (punctuatia, reguli de ortografie si de acord);
. Anexele sunt utile, prost facute, inexistente;
. Repartizarea paragrafelor este coerenta, logica;
. Expresia (stilul de redactare) corespunde cerintelor unei lucrari stiintifice, este stangace (familiala);
. Bibliografia este bogata, organizata, anarhic.
IV. EVALUARE GLOBALA
. Lucrarea este expediata, prost prezentata, neinteresanta;
. Este o simpla compilatie, fara adevarata analiza;
. Contine plagiat si contraadevaruri stiintifice;
. Este precisa, clara, insusita, agreabila de citit;
. Cercetarea este originala, riguroasa si inovatoare;
. Merita felicitari si incurajari.
Cunoasterea si luarea in seama a acestor grile de evaluare este cat se poate de importanta inca din faza proiectarii lucrarii de licenta, constituind garantia reusitei construirii unei lucrari cu adevarat valoroase.
4. Citarea bibliografica
Sisteme de Citare:
1 "Sistemul de citare autor-data", cunoscut si sub numele de "sistemul Harvard". In cadrul acestui sistem, referintele bibliografice sunt plasate in text.
"Cultura poate fi definita ca un sistem de valori, convingeri, traditii si urme
de comportament comune, unice pentru un anumit grup de oameni" (Olaru
Adriana, 1996, p.52).
2. "Sistemul de citare autor-numar" (numit si "sistemul de citare numeric"). Acest sistem plaseaza referinta bibliografica la subsolul paginii, cu mentinerea numarului de ordine (aparitie) a citatelor din text.
Bibliografia se intocmeste in ordinea alfabetica a autorilor (sau a primului autor, atunci cand lucrarea are mai multi autori), respectand cerintele de mai jos.
