Odata cu dezvoltarea merceologiei ca stiinta s-au dezvoltat, perfectionat si diversificat si metodele utilizate. Aceasta disciplina cunoaste mai multe metode care pornesc de la conceptia ca produsele si serviciile sunt concepute ca un sistem complex de structuri si functii care participa toate in mod diferit la stabilirea nivelului calitativ al produsului sau serviciului la un moment dat.
In cercetarea calitatii produselor se utilizeaza in merceologie urmatoarele metode:
- metode generale;
- metode clasice specifice merceologiei;
- metode moderne.
Metodele generale sunt intalnite si la alte discipline, merceologia multumindu-se sa se foloseasca de acelea care ii sunt necesare la un moment dat. Cele mai des intalnite sunt:
- metoda inductiva
- metoda deductiva
- analiza
- sinteza
- metodele matematice
- metodele statistice
Metodele clasice specifice merceologiei sunt:
- metodele psihosenzoriale
- metoda tipologica
- metodele experimentale
- analiza structurala
- analiza functionala
- analiza comparativa.
Revenind la tema supusa referatului - metodele moderne ale merceologiei, acestea sunt:
- analiza valorii
- analiza morfologica
- analiza sistematica
- metoda brainstorming.
1. Analiza valorii are ca autor pe americanul L.D.Miles si a aparut in perioada celui de al II -lea razboi mondial, cand lipsa unor materiale strategice cerute in cantitati tot mai mari pentru productia de armament, a facut ca tot mai multi fabricanti din S.U.A. sa se preocupe de gasirea unor inlocuitori. Pentru mentinerea conditiilor de functionare a fost necesar ca produsele la care s-au folosit inlocuitori sa fie reproiectate.
Dupa terminarea razboiului cand dificultatile de aprovizionare cu materiale deficitare au fost inlaturate s-a constatat ca la unele produse revenirea la proiectele originale care prevedeau folosirea acestor materiale nu se justifica, deoarece noile produse functionau la fel de bine si in plus, erau mai ieftine.
L.D.MIles a stabilit un model de analiza functionala si sistemica a produselor, in vederea reducerii costurilor prin eliminarea cheltuielilor care nu contribuie la functionalitatea produsului.
Aceasta metoda s-a numit analiza valorii.
Metoda analizei valorii permite reducerea costurilor inutile sau disproportionate ale unor parti de produse fata de aporturile de calitate pe care partile respective il aduc. Prin utilizarea acestei metode se determina cresterea calitatii produselor, optimizarea marimii proprietatilor esentiale si ale functiilor.
Aceasta metoda are ca obiectiv fundamental stabilirea unui raport minim intre valoarea de intrebuintare unui produs si costurile de productie pe care le genereaza. Se deosebeste fundamental de cele clasice folosite si in prezent la reducerea costurilor.
Metoda realizeaza o legatura directa intre:
- functiile unui produs si costurile necesare realizarii lui;
- nivelul acestor functii si al costurilor trebuie sa fie un raport direct proportional.
Spre deosebire de metodele clasice care imbunatatesc ceea ce exista, analiza valorii concepe sau reconcepe produsul in functie de necesitati si urmareste realizarea unei functii ignorand solutia actuala. Studiile de analiza valorii nu urmaresc in exclusivitate numai reducerea costurilor; ea este folosita in acelasi timp si pentru imbunatatirea valorii de intrebuintare a produselor, deci pentru satisfacerea mai deplina a utilizatorului.
Metoda pleaca de la premisa ca pe utilizator nu il intereseaza produsul ca obiect fizic, ci serviciile pe care acesta I le poate aduce. Se porneste asfel, tocmai de la stabilirea functiilor necesare produsului pentru a satisface nevoia sociala; orice costuri care nu contribuie la realizarea functiilor vor fi eliminate, obtinandu-se in acest mod economii importante.
Metoda analizei valorii are patru principii:
1) Principiul analizei functionale.
2) Principiul dublei dimensionari a functiilor.
3) Principiul maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si cost.
4) Principiul abordarii sistemice a valorii de intrebuintare.
Asa cum am precizat un prim principiu este cel al analizei functionale.
Abodarea functionala este caracteristica de baza a metodei.
Conceptia constructiva a unui produs este rezultatul solutiilor adoptate pentru materializarea fiecareia dintre functiile sale, in parte. De aceea, in gasirea solutiilor constructive ale produselor trebuie plecat de la nomenclatorul de functii intocmit in prealabil.
Fiecare functie trebuie conceputa separat, obtinandu-se materializarea ei, apoi functiile sunt ansamblate prin insasi ansambalarea corpurilor fizice respective, care le permite materializarea ca atare.
Principiul dublei dimensionari a functiilor
Functiile unui produs au doua dimensiuni: o dimensiune tehnica - exprimata printr-o anumita unitate de masura si o functie economica - exprimata prin cost. Costul functiei nu se raporteaza la un corp fizic, ci la o anumita insusire a produsului, care este masurabila. Costul total al produsului va fi dat de suma costurilor functiilor.
Principiul maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si cost
Pentru a realiza o competivitate maxima este necesar ca produsul sa aiba o valoare de intrebuintare cat mai mare si o valoare de schimb cat mai mica, deci sa fie fabricat cu costuri reduse. De cele mai multe ori, costurile functiilor nu sunt proportionale cu contributia acestora la valoarea de intrebuintare generala a produsului.
Astfel, apare necesitatea stabilirii unui raport optim intre functiile produsului si costurile necesare realizarii lor, in sensul maximizarii acestuia.
Principiul abordarii sistemice a valorii de intrebuintare.
Conform acestui principiu, obiectul de studiu al metodei il constituie in primul rand produsul. Deorece analiza valorii nu se ocupa decat de valori de intrebuintare care corespund nevoii sociale, rezulta ca parti din produs nu pot constitui obiect de studiu pentru aceasta, reperul existand ca utilitate numai in cadrul produsului, ca element component al lui, dar izolat, individualizat, el nu raspunde unei nevoi sociale.
2. Analiza morfologica are autor pe specialistul elvetian Zwieky si are la baza conceptul de utilizare a observatiilor si datelor legate de exploatarea produsului pentru elaborarea unor noi proiectii ale produsului, de o calitate superioara, care sa elimine dezavantajele observate la produsele anterioare.
Aceasta metoda are la baza studii atente asupra functiilor produsului, a performantelor acestuia, a dezavantajelor sale, a nivelului valoric.
Analiza morfologica este o metoda generatoare de noi idei de proiectare si concepere a produselor fiind utilizata des in realizarea noilor generatii de produse. Se obtin astfel, noi tehnologii, innoiri ale gamelor sortimentale ale produselor.
Exista opinii ca aceasta metoda este o varianta a brainstormingului, fiind in fapt o metoda creativa ce identifica toate variabilele unei probleme pe care le combina apoi in diverse moduri.
3. Analiza sistemica are la baza idea fundamentala a merceologiei prin care produsul este important prin valoarea sa de intrebuintare.
Aceasta valoare este raportata la costul obtinerii produsului si la necesitatea lui. Este o metoda complexa, pentru ca analizeaza produsul pe componentele sale si tine in acelasi timp cont de evolutia estetica, de civilizatie a omului, de complexitatea necesitatilor sale.
Intreaga analiza descompune produsul in sisteme si subsisteme pe care le raporteaza la diferite necesitati, tinand in acelasi timp cont de valoarea de intrebuintare a produsului, in ansamblul sau.
De aceea, metoda tine cont permanent si de utilizarea produsului, de consumurile specifice, de eficienta economica si de cea sociala.
4. Metoda brainstorming este o activitate complexa, menita sa produca idei noi. Ca urmare a nevoii de a suspenda orice rationament se accepta chiar din cele mai neverosimile sugestii, sedintele de brainstorming sunt aproape incontrolabile.
In calitatea sa de tehnica manageriala, brainstormingul are o vechime considerabila, fiind imaginat si utilizat in cursul anilor '30 de Alex Oborn, care lucra intr-o agentie publicitara din New York.
Cu trecerea anilor, termenele s-a mai demonetizat, ajungand sa defineasca un grup de persoane care stau in jurul unei mese si emit tot felul de idei.
Brainstormingul poate fi definit ca o modalitate de a obtine, intr-un rastimp scurt, un numar mare de idei de la un grup de oameni.
Definitia se axeaza pe trei elemente:
- un numar mare de idei
- un grup de oameni
- un rastimp scurt.
O sedinta de brainstorming bine condusa genereaza sute de sugestii si solutii - de la unele cu adevarat extraordinare la cele absolut nebunesti, stupide ori inutile.
