Nici o fiinta de pe Pamant nu poate trai fara oxigen, iar oxigenul nu poate exista fara spatiile verzi. Pentru a putea trai, omul trebuie sa aiba mare grija si sa acorde o importanta speciala spatiilor verzi. Zilnic, mii de metri patrati de padure sunt defrisati. Desi oamenii nu realizeaza, aceste resurse se vor sfarsi intr-o zi. Acest lucru poate fi evitat prin reciclarea deseurilor biologice.
In fiecare zi, in Municipiul Pitesti sunt colectate de la populatie si agentii economici circa 1000 m3 deseuri(aproximativ 350t). Multe dintre aceste deseuri pot fi evitate!
Cand au inceput sa fie constietizate ca problema deseurile? La aceasta intrebare nu se poate da un raspuns clar. Se stie ca inca de la inceputul epocii crestine in Imperiul Roman exista un sistem de salubritate organizat. Dar, asa cum s-a intamplat si cu multe alte realizari valoroase, si aceasta a fost temporar pierduta in timpul migratiilor.
Cererea de imbunatatire a starii de salubritate a reaparut masiv abia in Evul Mediu. La inceput au existat insa doar putine orase in care cetatenii erau obligati sa pastreze curatenia din fata caselor lor. Conditiile igienice erau in general extrem de precare. Ele au contribuit in mare masura la aparitia devastatoarelor epidemii de ciuma din secolele al XV-lea si al XVI-lea.
Intretinerea curateniei zonelor locuite a inceput sa ia forme organizate in secolul al XVII-lea, dar mai ales in secolul al XVIII-lea. Despre o rezolvare continua si permanenta a problemelor de igiena, prezente in toate tarile Europei, se poate vorbi insa abia abia incepand din secolul al XIX-lea. Cautand cauzele epidemiei de holera din anul 1831 din Anglia, s-a descoperit legatura izbitoare dintre lipsa igienei si riscul de infestare. Astfel, inlaturarea gunoaielor s-a instituit nu numai ca mijloc de prevenire a epidemiilor, ci si ca masura generala de protectie a sanatatii. In anul 1876 a fost inaugurata in Anglia prima statie de incinerare a deseurilor.
Secolul al XX-lea in Europa a stat sub semnul dezvoltarii domeniului salubritatii. Astfel, procesul continuu de mecanizare a muncii a avut drept consecinta aparitia tehnicii de salubrizare, asa cum o folosim si astazi, intr-o forma mai avansata.
Practici existente mult timp, ca depozitarea deseurilor in aer liber sa arderea lor necontrolata, sunt in mare masura depasite, iar eliminarea necontrolata de substante toxice pe calea aerului, a apei si in sol a fost limitata. Depozitarea necontrolata a deseurilor problematice, respectiv toxice, a dus in multe locuri la aparitia unor zone care reprezinta un pericol pentru mediu si resursele naturale, precum si pentru sanatatea umana.
Pentru binele comunitatii de azi, dar mai ales in scopul protejarii mediului, evacuarea monitorizata a deseurilor trebuie urmarita in Europa prin toate mijloacele. Activitatile de evitare a producerii deseurilor si de revalorificare a acestora stau pe primul loc in cadrul strategiilor de gestionare a deseurilor. Evacuarea extinsa poate fi realizata doar avand in vedere toate componentele unui sistem complet de gestionare a deseurilor, constituit din colectare, revalorificare, tratare si depozitare.
O privire aruncata intr-un recipient de deseuri confirma de fiecare data ca multe lucruri nu trebuie sa ajunga acolo. Este pacat sa ajunga! Nu este deloc inutil sa vorbim despre "comoara din pubela de gunoi\"!
In urma unei vizite la rampa de gunoi se pot trage urmatoarele concluzii: excesul de materiale refolosibile si o mentalitate gresita a aruncarii. Hartii, cartoane, sticle, metale, plastic, jucarii, imbracaminte intacta, ustensile gospodaresti inca folosibile si alimente-chiar paini intregi- se regasesc in amestecul de gunoi. Pentru cel sosit in rampa de gunoi, totul dovedeste ca traim intr-o adevarata "societate a risipei\".
In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:
modificari de peisaj si disconfort vizual;
poluarea aerului;
poluarea apelor de suprafata;
modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.
Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte.
Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.
Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de "dezvoltare durabila", se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).
In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:
in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori).
Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.
Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului.
Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila.
Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:
depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora;
depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice);
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.
Cantitatea si natura deseurilor sunt influentate de mai multi factori: clima, frecventa de ridicare, gradul de educare a populatiei, nivelul de trai, gradul de urbanizare si industrializare al orasului. Campioni mondiali la aruncat deseuri sunt S.U.A, cu o cantitate de 720kg/persoana/an. Portughezii arunca 260kg/persoana/an, iar cehii 250kg/persoana/an. Si noi???
Fiecare cetatean al orasului contribuie la cresterea stratului de gunoi cu 350-400 kg/persoana/an. Scopul reducerii deseurilor:
. scad costurile de colectare si transport deseuri si, implicit, tariful platit de populatie si agentii economici;
. scad costurile de depozitare; in prezent, construirea unui nou depozit ecologic de deseuri se ridica la suma de 11 milioane de EURO;
. se elimina materialele periculoase/toxice din volumul deseurilor si, implicit, se reduce poluarea mediului ambiant.
Caldura, umiditatea, bacteriile, lumina... Care este influenta acestor factori in biodegradarea deseurilor aruncate de noi?
Durata de degradare naturala a diferitelor categorii de deseuri in rampa de gunoi: hartie-3-12 luni; cotor mar-3 luni; sticla-4000 de ani; sticla plastic-100-1000 ani; cutie aluminiu-10-100 ani; chibrite-6 luni; filtru tigarete-1-2 ani. SUGESTII PENTRU REDUCEREA DESEURILOR
Alimente:
. Cumparati de preferinta produse ambalate sumar sau neambalate.
. Planificati-va cumparaturile! Folositi ambalaje care se pot utiliza de mai multe ori.
Ambalaje:
. Tineti cont de natura ambalajului.
. Cu cat utilizati ambalaje mai putine, cu atat mai bine! Preferati ambalajele din hartie si sticla in locul celor din materiale plastice si metalice.
Obiecte uzate(folosite)
. Cumparati de preferinta obiecte solide, cu durata lunga de utilizare si usor de reparat. Evitati obiectele de unica folosinta!
. Ce este mai ieftin nu este totdeauna cu durata lunga de utilizare si usor de reparat!
Textile, mobila, accesorii etc.
. Atentie! Se afla sub influenta mereu schimbatoare a modei, care nu corespunde intotdeauna valorii personale a dumneavoastra.
Substante toxice, periculoase
. Evitati utilizarea substantelor toxice, periculoase(vopseluri, uleiuri inerale, baterii, medicamente cu termen expirat).
. Cumparati-le in cantitati mici si numai daca va sunt strict necesare! Deseurile pot fi foarte daunatoare pentru sanatatea fizica a tuturor fiintelor de pe Pamant, de aceea omul trebuie sa aiba mare grija unde arunca gunoaiele, deoarece daca nivelul de gunoaie va creste, peste cateva sute de ani vom trai cu totii intr-o mare groapa cu gunoaie, microbii ne vor devasta corpul si sanatatea noastra va fi periclitata. Tineti minte, oameni, Pamantul este un loc prea frumos ca sa-l transformam noi intr-o pubela! Daca Terra va fi distrusa, si noi vom fi odata cu ea.
Rosia Montana
Proiectul minier
Rosia Monatana a devenit celebra după ce o firmă Canadiană, Gabriel Resources, a dorit să extragă aur din mină folosind tehnica separării aurului prin cianură, proces ce presupune distrugerea a unei suprafeţe totale de 16 km˛ care include cinci munţi, patru biserici şi cimitire, ruinele cetăţii romane Alburnus Maior, precum şi poluarea zonei la un nivel ce ar dura sute de ani (în comparaţie cu durata maximă de producţie a minei ce se estimează la 15 ani). În total, compania va folosi o suprafaţă de of 42.82 km˛ şi estimează că va extrage 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint. Compania nu a primit încă autorizaţiile necesare începerii proiectului.
Impactul asupra mediului
Proiectul constă în construirea celei mai mari mine aurifere deschise din Europa iar pentru ca proiectul să fie rentabil din punct de vedere economic, Valea Roşia va trebui împărţită în patru mine deschise, în timp ce altă vale, Corna, va trebui sa fie transformată într-un iaz de depozitare a ceanurii cu o suprafaţă de 6 km˛, cu un dig înalt de 180 m. În total, proiectul se estimează că va genera 196 de milioane de tone de cianură.
A existat deja un dezastru ecologic creat de o companie minieră ce folosește cianură în România, în Baia Mare, unde o scăpare de ceanură din anul 2000 a poluat apele râului Tisa şi a Dunării care au dus la moartea a 1200 tone de peşte şi contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Din anul 1990 au existat peste 30 de astfel de incidente în toată lumea, fiecare având urmări grave asupra mediului.
Un raport lansat de Academia Română declară că metoda folosită pentru separarea aurului de cianură este împotriva reglementărilor de mediu ale UE deoarece orice folosire a cianurii la scară largă în minerit este interzisă.
