Conceptele de organizare si proiectare didactica si directiile lor principale
|
Organizarea si proiectarea procesului de invatamant
Toate activitatile socio-umane, deci si cele didactice, pentru a fi realizate la nivelele superioare de calitate, performanta si eficienta implica, in mod necesar, organizarea si proiectarea lor.
Organizarea reprezinta actiunea complexa de asigurare ordonata, disciplinata, rationala, inteleasa, coerenta si eficienta a activitatilor didactice, a fortelor si mijloacelor umane si materiale necesare punerii in opera a componentelor esentiale ale procesului de invatamant - obiectivele, continuturile, strategiile didactice, evaluarea si indeosebi formele de activitate didactica.
Proiectarea reprezinta actiunea complexa de concepere anticipata, intr-o viziune sistemica, a modelelor activitatilor didactice in functie de care vor fi indeplinite la un nivel ridicat de competenta si eficienta componentele procesului de invatamant - obiectivele, continuturile, strategiile, evaluarea si, in mod deosebit, formele de activitate didactica.
Organizarea si proiectarea se conditioneaza reciproc, implicand si o abordare manageriala - capabila sa asigure adoptarea unor decizii didactice optime si sa regleze microprocesele educationale. Ele necesita aplicarea (respectarea) unor norme (principii, criterii etc), care le ofera o anumita certitudine in reusita actului didactic. Ele nu sunt insa sisteme inchise, ci sunt sisteme didactice dinamice, care presupun maleabilitate, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate, asigurand rezolvarea adecvata si cu succes a unor situatii aleatorii, determinate de varietatea si evolutia nivelului de pregatire, a starilor psihice si relationale ale tinerilor studiosi, ca si a altor aspecte educationale neprevazute (dificil de prevazut).
Directiile principale ale organizarii si proiectarii procesului de invatamant
Ele privesc:
- timpul (durata) de desfasurare a procesului de invatamant pe cicluri de studii, anual, semestrial, saptamanal, zilnic si pe fiecare ora didactica (lectie);
- obiectivele operationale si pedagogice ale fiecarei discipline pe parti, capitole, teme si pe fiecare activitate didactica;
- continutul invatamantului (curriculum) selectat pe grupe de discipline, cicluri de studii, clase (ani de studiu), profile, specializari, discipline pe parti, capitole, teme si pe fiecare activitate didactica (lectie);
- strategiile didactice: mijloace didactice, metode de invatamant, forme de activitate didactica etc;
- modurile de organizare si desfasurare ale activitatilor didactice-frontal, pe echipe sau individual;
- evaluarea rezultatelor scolare si realizarea feedbackului didactic etc.
Evolutia formelor (sistemelor) de organizare si proiectare a procesului de invatamant
|
Organizarea si proiectarea procesului de invatamant isi au istoria lor. Vor fi prezentate succint formele (sistemele) principale de organizare si proiectare didactica mai importante, din antichitate si pana astazi.
Din Antichitate si pana la Renastere (Evul Mediu)
Din Antichitate si pana Ia Renastere (Evul Mediu) organizarea procesului de invatamant a avut un caracter preponderent individualizat, profesorul si elevul nemanifestand forme deosebite de organizare si proiectare didactica.
Renasterea si epoca moderna
Renasterea si epoca moderna, caracterizate prin dezvoltarea treptata a fortelor de productie, a comertului, tiparului, manufacturii, industriei, stiintei si culturii etc. au determinat aparitia unor variate sisteme de organizare si proiectare ale activitatii de instruire a tinerelor generatii, care ofereau posibilitatea instruirii unui numar relativ mai mare de copii si tineri, in variante de instruire diverse - frontale, pe echipe si individuale.
Aceste sisteme au determinat noi si diverse caracteristici ale procesului de invatamant, unele dintre acestea mentinandu-se, in anumite Urnite, pana astazi, printre care mentionam indeosebi sistemul de organizare si proiectare pe clase si lectii, cu componente ca: planurile de invatamant, ciclu de studiu, an scolar, semestru, examene, vacante etc; orarii scolare, grupuri scolare omogene - clase, ani de studii, lectii etc; programe si manuale scolare si altele.
Sisteme de organizare a procesului de invatamant:
Sistemul monitorial, denumit si Bcll-Lancaster, dupa numele initiatorilor (secolele XVUI-XIX); elevii mai mari, denumiti monitori, conduceau procesul de invatamant, desigur, indrumati de profesori.
Sistemul herbartian.dupa numele pedagogului germani. Fr. Hcrbart,secolul al XlX-lea. Era o varianta a sistemului de invatamant pe clase si lectii, bazat pe disciplina didactica, care a fost aplicat in Romania in perioada interbelica. El avea Ia baza 4 trepte de instruire: claritatea -comunicarea cunostintelor; asocierea - imbinarea cunostintelor insusite; sistemul - formularea concluziilor si generalizarilor si metoda - aplicarea cunostintelor.
Sistemul (metoda) proiectelor, initiat de W. H. Kilpatrik, in SUA, secolul al XlX-lea. Elevii rezolvau individual sau in echipa anumite teme sau proiecte alese de ei, profesorul avand rol de consultant - consilier.
Sistemul de laborator sau Dalton, initiat de Hellen Parkurst, in secolul al XlX-lea, in orasul Dalton din SUA. Elevii rezolvau individual sau in echipa anumite teme in laboratoare (se documentau, experimentau etc), profesorul avand rol de consultant - consilier.
Sistemul (planul) Winnetka, aplicat in orasul Winnetka - Statul Illinois - SUA, de Carlton Washburne in secolul XX. Este un sistem de individualizare a activitatii scolare si al unei "educatii progresive"; asemanandu-se, in anumite privinte, cu sistemul Dalton (de laborator).
Sistemul centrelor de interes, initiat de medicul, pedagogul si psihologul belgian Ovidc
Decroly in secolul XIX-XX. In locul studierii unor discipline de invatamant, elevii studiau anumite teme complexe, teme carc-i interesau, cum ar fi: hrana, imbracamintea, munca si apararea impotriva primejdiei, in cadrul carora isi insuseau cunostinte variate de limba, literatura, chimie, matematica, fizica, istorie, biologie etc. Este sistemul care a reprezentat "educatia moderna", ce incerca sa aplice principiul "pentru viata", prin viata.
Sistemul Mannenhcim, infiintai in orasul german Mannenheim de pedagogul german Josef A. Sickinger (secolul XIX); el sustinea subordonarea materialului de invatat si posibilitatile de asimilare ale elevilor, organizarii de clase separate dupa nivelul intelectual: supradotati, normali si subnormali.
Sistemul tutorial - aparut in Anglia in secolul al XX-lea, urmarea sa imbine invatamantul individualizat cu cel in echipe mici (2-6 tineri), profesorului revenindu-i rolul de indrumator -consultant (consilier). Saptamanal se organizau l-2 sedinte de circa 2 ore de lucru cu profesorul, in care tinerii studiosi sustineau referate, insotite de dezbateri.
Sistemul modular, dezvoltat in secolul al XX-lea; materia de studiu este impartita in secvente (module) relativ scurte, ce sunt studiate teoretic si practic, in mod individual, de tinerii studiosi, profesorul avand rol de consultant - consilier.
Sistemul Dottrcns, initiat de pedagogul elvetian Robcrt Dottrens, in secolul al XX-lea. Este un sistem de invatamant individualizat, prin fise: de dezvoltare, de recuperare, de lucru (exercitii), de control etc.
Sisteme alternative, alaturi de sistemul de invatamant pe clase si lectii, care se bazeaza pe educatia libera, independenta a elevilor, in care profesorul asigura. indeosebi, conditiile si mijloacele pentru autoeducatic Printre acestea se pot mentiona si: Frcinet, aplicat in secolul al XX-lea in Franta de pedagogul Celestin Freinel, sustinator al "Scolii noi sau progresive"; Montcssori, aplicat in Italia in secolul al XX-lea de catre pedagogul si medicul Maria Montessori si Waldorf, aplicat din secolul al XX-lea in Germania si initiat si in Romania, in prezent etc.
Sistemul de invatamant (de predare-invatare) pe clase si lectii
|
Sistemul se aplica, cu innoirile necesare, in invatamantul preuniversitar din Romania. Acest sistem de organizare a procesului de invatamant a aparut in tarile Europei in secolul al XVI-lea. in acest context, spre exemplificare, putem mentiona aplicarea lui in Germania, initiat de pedagogul Filip Melanchton, in Scoala (Colegiul) latina de la Cotnari - Iasi, Romania si localitatea Lutk - Ucraina. Fondatorul teoretic al sistemului de invatamant pe clase si lectii este pedagogul Jan Amos Comenius - Komensky, in secolul al XVII-lea, in lucrarea sa Didactica magna (Marea didactica).
Trasaturile sistemului de invatamant pe clase si lectii in Romania
a) Organizarea elevilor se face pe grupuri de 25-30 elevi, denumite clase.
Clasele sunt grupuri relativ stabile si omogene ca varsta si nivel de pregatire.
b) Durata organizarii in invatamantul general este bine determinata, in principiu: 4 ani fiecare ciclu de studii. 4 ani scoala primara; 5 ani gimnaziul si 3 ani liceul. Pentru scolile profesionale, de ucenici si postliceale, durata este variabila intre 1 si 3 ani, in functie de complexitatea meseriei.
c) Scolarizarea, sub aspectul continuturilor de studiu, este fundamentata de planurile de invatamant si programele analitice. Planurile de invatamant stabilesc: durata studiilor, specializarea, organizarea scolara pe semestre, disciplinele, activitatile didactice si numarul de ore repartizate, perioadele si modalitatile de evaluare, vacantele scolare etc.
d) Activitatea didactica se desfasoara dupa un orar stabilit pe baza planului de invatamant pe un semestru sau an scolar. Activitatea saptamanala prevazuta in orar este de 5 zile (a fost de 6 zile); ziua scolara este in medie de 6 ore (la scoala primara de 4 ore), iar ora scolara in medie de 50 minute, cu pauze (recreatii) intre ore de 10 minute.
e) Activitatile bilaterale si interactive in invatamantul preuniversitar sunt desfasurate de profesor si elevi, pe durata de circa 50 minute, in care se vehiculeaza continuturi de specialitate, legate de anumite teme, avand obiective de comunicare, fixare, aplicare sau evaluare, care s-au denumit lectii. De aici sistemul de invatamant pe clase si lectii.
Lectia ca forma importanta de organizare si desfasurare a activitatii didactice
Obiectivele importante ale lectiei
a) stabileste, in mod sistematic, modulele (secventele) informationale pentru fiecare capitol sau tema, in concordanta cu prevederile programei analitice;
b) imbina, in mod adecvat, rational si eficient, modul de activitate didactica frontal cu cele in echipa si individual, dezvoltand spiritul loial de competitie intelectuala si profesionala al elevilor;
c) imbina, in mod adecvat si eficient, pregatirea teoretica cu cea practica si de cercetare stiintifica, in functie de disciplinele si profilele (specializarile) invatamantului, asigurand varietatea tipurilor de activitati didactice;
d) asigura dezvoltarea si manifestarea capacitatilor si aptitudinilor generale si speciale (profesionale), dinamizand spiritul de observatie si participarea activa, independenta si creativa; contribuie la formarea calitatilor cognitive si socio-profesionale necesare integrarii cu randament a absolventilor invatamantului in viata social-utila, la adaptarea lor flexibila la schimbarile socio-profesionale determinate de societatea civila si economia libera, de progresul social.
Cerinte generale ale conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii lectiilor
a) cunoasterea locului si importantei specifice disciplinei de invatamant
in pregatirea elevilor, in functie de clasa (anul de studiu), profilul si specializarea pregatirii etc;
b) cunoasterea continutului programei analitice, al manualului si al bibliografiei suplimentare specifice disciplinei de invatamant in ansamblu, pentru fiecare parte, capitol si tema a fiecarei lectii;
c) asigurarea relatiilor interdisciplinare;
d) stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului de lectie si incadrarea lui intr-un sistem de lectii;
e) elaborarea structurii specifice tipului de lectie stabilit;
f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operationale si a celor educative, specifice temei noi;
g) stabilirea continutului temei noi, ca si a continutului altor verigi ale lectiei (reactualizarea, verificarea, activitatea independenta acasa etc);
h) stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfasurarii lectiei: mijloace, forme, metode de invatamant si de evaluare etc;
I) stabilirea modului de desfasurare a activitatii didactice, asigurand imbinarea adecvata si judicioasa a muncii didactice frontale, cu munca in echipa si munca individuala independenta, a muncii profesorului ca indrumator, cu cea de cooperare si intrajutorare cu elevii si cu cea de consultant - consilier;
j) stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a lectiei si altele.
in intreaga activitate de concepere, organizare, proiectare si desfasurare a lectiilor este necesar sa se aiba in vedere cunoasterea si aplicarea adecvata si creatoare a principiilor si strategiilor didactice, urmarindu-se obtinerea unui nivel si performante calitativ ridicate si o eficienta sporita in pregatirea elevilor.
Tipul si structura lectiilor
Tipul si structura lectiilor sunt in interactiune.
a) Conceptele de tip si structura ale lectiilor
Tipul de lectie este un model didactic sub forma unui ansamblu constituit dintr-un anumit numar de elemente caracteristice (verigi, momente, evenimente sau etape), pe baza carora se proiecteaza structura unei anumite lectii. Elementele caracteristice care alcatuiesc tipul de lectie sunt formate din unul sau mai multe etape didactice, care corespund unor acte didactice esentiale cum sunt: comunicarea de noi cunostinte, verificarea si reactualizarea cunostintelor anterioare, fixarea si aplicarea cunostintelor etc. Principalele tipuri de lectii sunt: de comunicare a noilor cunostinte, de fixare si consolidare a cunostintelor; de formare a priceperilor si deprinderilor (de exercitii); de verificare si apreciere a cunostintelor, tipuri de lectii mixte (combinate). Tipurile de lectii pot capata caracteristici specifice rolului si locului unde se desfasoara: clasa, cabinete, laboratoare si ateliere scoala, in functie de dotarea unitatilor de invatamant, de specificul disciplinelor, de profilul si specializarea pregatirii elevilor etc.
Structura lectiei este tot un model didactic care asambleaza etapele didactice (momentele, evenimentele) si le ordoneaza intr-un mod coerent, corespunzator unui anumit tip de lectie. Astfel pot fi structuri de lectii cu numar redus de etape didactice, cu una sau mai multe etape (verigi) didactice sau cu toate etapele didactice esentiale.
intre tipologia si structura lectiilor se manifesta interdependenta si conditionarea reciproca. in acest context, avem fie tipuri de lectie cu structura simpla, care urmaresc sa realizeze in principal un singur act didactic: de comunicare, de fixare si consolidare, de exercitii sau de evaluare a cunostintelor, fie un tip de lectie cu o structura complexa si multipla, care urmareste sa realizeze principalele acte si etape didactice, insa, in ponderi diferite, acordand comunicarii cunostintelor rolul si ponderea cea mai mare - acesta fiind denumit tipul de lectie mixta (combinata).
Proiectarea poate sa realizeze o structura in care componentele lectiei sunt prezentate succesiv sau o structura in care componentele ei sunt prezentate intr-o forma tabelara.
Se va acorda ponderea cea mai mare organizarii si proiectarii detaliate structurii si continutului tipului de lectie mixta (combinata), urmand ca structura celorlalte tipuri de lectii, care realizeaza in principal un singur act didactic, sa fie organizata si proiectata schematic, prin mentionarea numai a denumirilor tipurilor de lectii si a etapelor lor, cu precizarea timpului pentru fiecare etapa.
Proiectarea didactica se realizeaza prin proiecte de lectii de diferite tipuri: mixte, de comunicare, de recapitulare, de exercitii, de evaluare etc. Folosirea termenului de proiect de lectie in locul celui de plan de lectie - denumire traditionala, nu modifica demersul didactic. Cei doi termeni au semnificatii asemanatoare si o origine comuna din limba latina: projectio-onis si respectiv projet, projectus si planus, inseamna concepere si lansare anticipata de modele de activitati didactice. S-ar putea afirma ca termenii de proiectare si proiect ofera teoriei invatamantului note de modernizare, de contemporaneitate, astfel ca retinerea fata de ei nu este justificata.
Modele orientative de proiect de lectie mixte (combinate)
|
A.l. Date generale:
- Disciplina de invatamant: Elemente de drept;
- Scoala de aplicatie: Liceul economic, administrativ si de servicii;
- Clasa: XI
- Profesorul metodician: "x" ;
- Tema (titlul sau subiectul lectiei): Infractiunea;
- Tipul de lectie: mixta (combinata);
- Durata lectiei: 50 minute;
- Data predarii: "y";
- Numele studentului practicant: "z".
. Obiectivele operationale:
0. sa defineasca infractiunea;
0. sa cunoasca trasaturile esentiale ale infractiunii;
0. sa inteleaga continutul infractiunii;
0. sa cunoasca cauzele care inlatura caracterul infractional (penal) al faptei;
0. sa cunoasca fazele savarsirii infractiunii;
0. sa cunoasca formele infractiunii.
. Obiectivele formativ-educative
0. Sa dezvolte imaginatia, gandirea si priceperea de analiza juridica a infractiunii.
. Strategii didactice:
a) Mijloace didactice: procese verbale de constatare si analiza a infractiunii, amprente, inregistrari audio, video, audio-video, probe cu martori, examen psihiatric, detectorul de minciuni si orice proba care are legatura cu infractiunea.
b) Metode didactice: expunerea (prelegerea), conversatia, demonstratia, simularea, problematizarea etc. - dupa caz, avand in vedere specificul faptei infractionale.
c) Moduri de lucru cu elevii: frontal, in echipa sau individual, dupa caz.
d) Surse informationale (bibliografie): Al. Negoita, B. Stefanescu, B. Stefanescu, D.C. Apostol, I.T. Stefanescu. Elemente de drept - Manual pentru licee economice, administrative si de servicii, clasele XI-XII, E.D.P., Bucuresti, 1996, p. 34-35.
B. Structura si desfasurarea lectiei
I. Momentul organizatoric (2-3 minute)
Se face prezenta, fie prin strigarea catalogului de catre profesor, fie prin prezentarea elevilor absenti de catre elevul de serviciu (seful clasei), consem-nandu-se absentele in catalog; se rezolva eventualele probleme extradidactice aparute; se stabileste linistea si se capteaza atentia necesara inceperii in conditii favorabile a lectiei.
II. Verificarea cunostintelor din lectia precedenta (10-l5 minute).
Tema de verificat: "Obiectul si principiile fundamentale ale dreptului penal".
Se pot proiecta si parcurge continuturile a trei subetape: a) Controlul temei rezolvate de elevi acasa, daca este cazul. Acesta se poate face prin sondaj, iar daca sunt mai multi elevi care n-au efectuat-o, se face verificarea ei in clasa, cu indrumarile necesare din partea profesorului.
b) Verificarea propriu-zisa a cunostintelor. Ea se poate face pe baza de intrebari, probleme (exercitii) sau printr-un extemporal, dupa caz.
intrebari:
- Ce este dreptul penal?
- Care este obiectul de studiu al dreptului penal?
- Care sunt principiile fundamentale ale dreptului penal? Se pot pune intrebari care privesc fiecare principiu, de exemplu: Ce reprezinta principiul prevenirii savarsirii faptelor penale? etc.
intrebarile pot avea un caracter repetitiv, de exemplu: care sunt principiile sau ele pot determina manifestarea gandirii juridice, de exemplu: de ce (pentru ce, din ce cauza) este necesara sustinerea principiului x?
Problema (exercitiu): "Imaginati-va o situatie care asigura prevenirea savarsirii unei anumite infractiuni". Se asculta solutiile elevilor, insotite de indrumarile profesorului - daca este cazul.
in etapa verificarii pot fi ascultati l-3 elevi, dupa caz, in care timp sunt antrenati toti elevii clasei si apoi se face nominalizarea celui care va da raspunsul. La sfarsitul verificarii se anunta notele, cu unele succinte aprecieri pozitive sau negative - dupa caz.
Pentru incepatorii in predare este recomandabil sa se formuleze succint raspunsurile la intrebari si rezolvarile [solutiile problemelor (exercitiilor)].
c) Legatura cu cunostintele anterioare (reactualizarea)
Sunt situatii cand trecerea la studiul temei noi se face firesc. Astfel, tema verificata in aceasta lectie: "Obiectul si principiile fundamentale ale dreptului penal", datorita principiului "Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale", permite anuntarea noii teme de predare: "Infractiunea". Sunt situatii cand tema anterioara nu are legaturi nemijlocite cu tema de predare; in aceasta situatie trebuie apelat la niste cunostinte generale sau la experienta de viata etc. pentru a putea face trecerea firesca la tema noua. Aceasta legatura cu cunostintele anterioare este bine sa fie realizata cu elevii. in cazuri deosebite poate fi realizata numai de catre profesor.
III. Comunicarea noilor cunostinte (25-30 minute)
Etapa mai poate fi denumita si: "Transmiterea" sau "Predarea noilor cunostinte". Ea are in cadrul lectiei mixte ponderea cea mai mare.
Aceasta etapa incepe cu anuntarea titlului temei, noi, in cazul de fata "Infractiunea", care se scrie sus, la mijloc sau in dreapta tablei si se mentine scrisa pe tabla pana la sfarsitul lectiei.
Urmeaza predarea continutului temei noi, pe puncte si subpuncte, intr-o succesiune logica si pedagogica, cu toate datele importante pe care este necesar sa le dobandeasca (insuseasca) elevii.
in prezentul proiect de lectie, ce se vrea un model orientativ, continutul temei este prezentat relativ concentrat, unele detalii fiind doar ca exemplificari, in proiectul de lectie si in predare se va consemna insa integral continutul temei, cu toate datele necesare intelegerii si cunoasterii complete a temei de catre elevi.
Continutul temei noi "Infractiunea"
. Definitia infractiunii. Infractiunea este fapta care reprezinta un pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, cum ar fi furtul dintr-o banca, din locuinte, dintr-un autoturism, dintr-un magazin, sau crima, delapidarea, mita etc. prevazute cu pedepse de catre Codul penal ()
. Trasaturile esentiale ale infractiunii
a) prevederea faptei de catre legea penala (incriminarea ei);
b) fapte ce prezinta pericol social;
c) savarsirea cu vinovatie a faptei socialmente periculoase.
Se prezinta continutul fiecarei trasaturi. Spre exemplificare, trasatura c): "Fapta ilicita penal, savarsita cu vinovatie, este infractiune, numai daca legea penala a prevazut-o in mod expres, stabilind, in acelasi timp si pedeapsa corespunzatoare gradului de pericol social pe care-l prezinta ea, deci. numai daca este incriminata" ().
. Continutul infractiunii - elementele constitutive
Pentru a fi infractiune, fapta trebuie sa intruneasca cumulativ patru compomente si anume:
a) obiectul infractiunii, adica ceea ce pune in pericol sau vatama prin savarsirea faptei infractionale;
b) latura obiectiva a infractiunii, care consta din fapta concreta (materiala) savarsita si urmarea sa imediata, socialmente periculoasa, inclusiv legatura de cauzalitate intre fapta si rezultatul ei;
c) subiectele infractiunii, care pot fi:
- Subiectul activ, adica persoana care a savarsit infractiunea si este vinovata -infractorul;
- subiectul pasiv, adica persoana care a suferit de pe urma infractiunii -partea vatamata;
- subiectul pasiv general al infractiunii, care este intotdeauna statul in calitate de reprezentant al societatii ale carei valori sunt vatamate prin savarsirea infractiunii.
Se prezinta toate datele necesare privind cunoasterea semnificatiilor subiectilor infractiunii, inclusiv despre latura subiectiva a infractiunii, despre vinovatie, intentie si culpa.
. Cauze care inlatura caracterul infractional (penal). Acestea sunt: legitima aparare; stare de necesitate; constrangere fizica si morala; cazul fortuit; iresponsabilitate; eroare de fapt si cauze speciale (necesitate militara in timp de razboi), bolnavii cu afectiuni psihice grave s.a.
Se consemneaza toate explicatiile necesare intelegerii acestor cauze.
. Fazele savarsirii infractiunii (intentionate)
Acestea sunt:
a) faza interna, care este de natura psihica si neexteriorizata si se petrece numai in mintea faptuitorului;
b) faza actelor de pregatire, care incepe cu prima exteriorizare a rezolutiei infractionale si consta din efectuarea de acte ce pregatesc latura obiectiva a infractiunii;
c) faza actelor de executare, care consta din savarsirea actelor prin care se realizeaza latura obiectiva a infractiunii;
d) faza urmarilor, in care se produc modificarile in lumea exterioara, specifice infractiunii savarsite (adica rezultatele socialmente periculoase prevazute de legea penala).
Se consemneaza si alte date care lamuresc pe deplin continutul fazelor savarsirii infractiunii (intentionale).
. Formele infractiunii Acestea sunt:
a) infractiunea consumata (izbutita) care consta in infaptuirea integrala a actiunilor (inactiunilor - dupa caz) tipice ale unei anumite infractiuni si care a avut ca rezultat aparitia efectiva a urmarilor socialmente periculoase, prevazuta de legea penala la incriminarea faptei ei.
b) tentatia incercata, denumita tentativa, care constituie forma imperfecta a infractiunii (neizbutite), adica o activitate infractionala ramasa in faza actelor de executare, neurmata de rezultatele socialmente periculoase prevazute la incriminarea faptei. Tentatia poate avea doua modalitati: imperfecta (incompleta, simpla) si perfecta (terminata, completa). Se consemneaza toate datele care lamuresc integral formele infractiunii.
IV. Fixarea noilor cunostinte si feedbackul (5-8 minute)
Se realizeaza prin intrebari sau (si) probleme. intrebari (repetitive si de gandire) privind:
- definitia infractiunii si trasaturile ei esentiale;
- continutul infractiunii - elementele ei constitutive;
- cauzele care inlatura caracterul penal;
- fazele savarsirii infractiunilor (institutionate);
- formele infractiunii.
in proiectul de lectie, intrebarile (si exercitiile - daca este cazul) este bine sa fie formulate asa cum vor fi ele prezentate elevilor. Este de asemenea bine sa se formuleze succint raspunsurile (rezolvarile) la intrebari (exercitii).
in cazul unor neintelegeri din partea elevilor sau al unor omisiuni in predare se realizeaza corectiile necesare (feedback-ul).
Daca in timpul etapei de comunicare a noilor cunostinte predarea-invatarea a avut un caracter activ-participativ (interactiv), ceea ce se recomanda ca fiind benefic pentru invatare, fixarea noilor cunostinte poate fi mult mai restransa, iar timpul ramas la dispozitie poate fi fructificat pentru noi informatii sau discutii (dezbateri) de profil, care largesc orizontul cunoasterii elevilor si le dezvolta capacitatile intelectuale sau actionale.
V. Tema pentru acasa (circa 3 minute)
Se pot da unele probleme (sau exercitii) din culegeri de probleme sau se pot concepe de catre profesor unele probleme (exercitii), atunci cand tema permite aceasta. De exemplu, s-ar putea da ca tema pentru acasa urmatoarea problema: "Imaginati-va o infractiune ce-ar putea fi savarsita de un elev intre 14-l8 ani, si argumentele juridice care ar sustine ca acel elev este sau ca nu este responsabil penal."
Temele pentru acasa nu trebuie sa-l supraincarce pe elev, consumandu-i tot timpul liber, dar nici sa-l scuteasca de eforturi scolare acasa (camin, gazda). Ele trebuie date rational, pentru a-i dezvolta capacitatea de munca independenta, de studiu individual.
. Disciplina de invatamant: PSIHOLOGIA
A. Date generale
- Liceul: "Colegiul Gh. Lazar"; clasa: a Xl-a
- Profesorul metodist din liceu: x
- Studentul practicant: y
- Titlul lectiei noi (de predare): PERCEPTIA
- Durata lectiei: 50 de minute
- Obiectivele operationale:
0. sa se defineasca perceptia;
0. sa se clasifice tipurile de perceptie;
0. sa se caracterizeze fiecare tip de perceptie;
0. sa se caracterizeze conditiile dezvoltarii perceptiei in functie de categoriile de varsta etc.
- Obiectiv educational:
0. sa se evidentieze actiunile de dezvoltare a capacitatilor intelectuale (cognitive) in contextul predarii-invatarii perceptiei.
- Mijloace didactice: planse, diapozitive etc. privind iliziile optice etc. aparate de stabilizare (masurare) a tipurilor de perceptie; un film despre perceptie etc.
- Metode de predare-invatare: prelegerea, conversatia, demonstratia, problematizarea etc.
- Bibliografie: Cosmovici, A., Psihologia generata. Editura Polirom, Iasi. 1996, p. 95-l26; I. Bontas, I., Pedagogia, Tratat, Editura ALL, Bucuresti, 2001.
B. Structura proiectului de lectie
I. Momentul organizatoric (2-3 minute)
- Prezenta, stabilirea linistii si captarea atentiei si interesului elevilor pentru predarea perceptiei.
Tema de verificare: SENZATIILE
- Se pun intrebari la care elevii raspund. Se pot asculta 2-3 elevi, avandu-se in vedere antrenarea clasei:
- Sa se clasifice procesele cognitive.
- Sa se defineasca senzatiile.
- Caracterizati tipurile de senzatie.
- Cum se face masurarea senzatiilor.
- Prezentati actiuni de dezvoltare a senzatiilor la copii.
La sfarsitul verificarii se stabilesc notele date elevilor cu motivatiile evalu-ative necesare, in functie de nota acordata.
UI. Comunicarea noilor cunostinte (20-30 minute)
Se anunta si se scrie pe tabla titlul lectiei noi: "Perceptia".
- Se prezinta, pe puncte si subpuncte, tema noua
a) definitia si caracterizarea perceptiei; tipurile de perceptie;
b) intelesul perceptiei;
c) recunoasterea perceptiei;
d) caracterul selectiv al perceptiilor;
e) dezvoltarea si educatia perceptiei la varstele copilariei s.a.
IV. Fixarea noilor cunostinte si realizarea fecdback-ului (5-8 minute)
- Se pun intrebari elevilor corespunzator punctelor si subpunctelor predate la perceptie.
- Daca elevii n-au inteles unele chestiuni, se revine si se dau explicatiile necesare.
- Daca mai ramane timp, se pot da informatii suplimentare despre perceptie.
V. Tema pentru acasa (2-3 minute)
- Daca este cazul. Eventual: efectuarea unor desene cu iluzii optice, comentate de elevi.
Nota: Modelul de lectie este schematic. Studentii practicanti vor prezenta insa toate informatiile detaliat, dupa modelul din manual.
. Disciplina de invatamant: "EDUCATIA FIZICA - FOTBAL"
A. Date generale:
- Liceul Sportiv: x
- Profesorul metodist din liceu: y
- Studentul practicant: z
- Titlul lectiei noi: "Pasarea mingii de fotbal cu capul"
- Durata lectiei: 100 de minute
- Obiectivele operationale:
0. sa se defineasca procedeul de "pasare a mingii cu capul";
0. sa se prezinte etapele, regulile si conditiile de efectuare a procedeului de "pasare a mingii cu capul" etc.
- Obiectiv educational:
0. sa se asigure mobilitatea si flexibilitatea miscarilor de pasare a mingii cu capul etc.
- Mijloace didactice: mingi de fotbal, sala (teren) de sport adecvat, activitate sportiva adecvata - joc de fotbal (minifotbal), insotite de film si diapozitive didactice specifice "pasarii mingii cu capul".
- Metode de predare-invatare: conversatia, demonstratia, explicatia, exercitiul, eventual modelarea, simularea, studiul de caz etc.
Bibliografie: Un manual scolar de fotbal.
B. Structura proiectului de lectie
I. Momentul organizatoric (10-l5 minute)
Prezenta, verificarea starii de sanatate si a echipamentului sportiv al elevilor, incalzirea organismului prin anumite exercitii specifice, care sa asigure insusirea lectiei, fara accidente (incidente).
II. Verificarea cunostintelor din lectia precedenta (20-30 minute)
- Tema de verificat: "Pasarea mingii de fotbal cu piciorul". Se pot asculta 2-3 elevi.
- Se pot pune intrebari privind definitia procedeului de pasare a mingii cu piciorul, despre etapele, regulile si conditiile efecutarii procedeului de pasare a mingii cu piciorul. Se discuta si despre relatia cu adversarul, pentru a evita accidentele.
- Se cere elevilor ascultati sa execute, pe baza conditiilor create (simulate), procedeul de pasare a mingii cu piciorul.
- La sfarsit se stabilesc notele, care se anunta elevilor, cu motivarea evaluarilor necesare in functie de nota acordata.
HI. Predarea noilor cunostinte (45-50 minute)
- Se anunta tema noua de predare-invatare: "Pasarea mingii cu capul".
- Se defineste procedeul de pasare a mingii cu capul.
- Se dau toate informatiile privind etapele, regulile si conditiile de pasare a mingii cu capul.
- Se fac demonstratii practice de pasare a mingii cu capul, eventual antrenand si elevii care au abilitati legate de acest procedeu. Se pot folosi filme, diapozitive etc. care prezinta procedee de pasare a mingii cu capul.
IV. Fixarea noilor cunostinte si realizarea feedbackului (15-20 minute)
Prin intrebari si exercitii se reiau cele predate, antrenand cat mai mult elevii. Daca este cazul, se dau informatii si explicatii suplimentare.
V. Tema pentru acasa (3-5 minute). De obicei la educatie fizica nu se dau teme pentru acasa. Aceasta etapa se incheie cu anumite exercitii de relaxare, de linistire a organismului.
Este necesar ca profesorul sa se straduiasca sa indeplineasca integral cele proiectate in lectii, sub toate aspectele - durata etapelor, obiective (strategii), continut etc.
in cadrul lectiilor pot aparea, insa, fenomene aleatorii, determinate de situatii obiective sau subiective, care ne determina, uneori, sa ne abatem intr-o anumita masura de la cele concepute, organizate si proiectate. Aceasta evidentiaza flexibilitatea si caracterul dinamic al activitatii didactice. Datorita agentului uman - elevii -, a personalitatii si individualitatii lor, nu se poate prevedea, intr-un model rigid, toata varietatea datelor si actiunilor instructive. in acest context, este absolut necesar sa se stabileasca durata (in minute) a lectiei si pentru fiecare etapa a ei, pentru a putea prevedea, in limite rezonabile, obiectivele si continuturile corespunzatoare. Desigur, timpul de 50 de minute pentru o lectie trebuie respectat, dar acesta nu trebuie sa tracaseze (tensioneze) activitatea didactica; el trebuie apreciat ca un ordin de marime in ceea ce priveste repartizarea lui pe etape, a carui respectare sa admita o anumita toleranta, in plus sau in minus de 5-l0%, in "detrimentul" uneia sau alteia dintre etape.
in situatii mai deosebite, pot aparea fie fenomenul "criza de timp", fie fenomenul de "gol de timp". Criza de timp este fenomenul nedorit, dar aparitia lui trebuie rezolvata in mod firesc, rational. Daca suntem la etapa comunicarii cunostintelor este recomandabil sa oprim predarea si sa "transferam" o anumita secventa informationala pentru lectia ulterioara. Nu este bine sa predam in "fuga" si nici in pauzele dintre ore. Daca suntem la etapa fixarii cunostintelor si ne dam seama ca nu se poate termina rezolvarea unei probleme, se intrerupe activitatea didactica cu elevii si se da problema respectiva ca tema pentru acasa, eventual impreuna cu alte probleme. Golul de timp nu este alarmant, caci inseamna ca au fost indeplinite obiectivele proiectate ale lectie, si a mai ramas timp disponibil aparut sub forma de "gol de timp" care trebuie folosit. Pentru aceasta profesorul isi va programa in proiectul de lectie sau intr-o fisa anexa un supliment de informatii sau de exercitii (probleme), care vor umple "golul de timp".
